ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1045/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1045/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 23 februarie 2023
Asupra căilor de atac de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin încheierea de ședință din data de 04 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2017, având ca obiect apel, potrivit precăzării scrise a petentului, i s-a pus în vedere acestuia să precizeze în scris care este sentința împotriva căreia a formulat apel.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., arătând că respectivul complet de judecată s-a mai pronunțat în acest caz, fiind înregistrat în acest sens pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal dosarul cu nr. x/2019
Hotărârea atacată în cauză
Prin decizia civilă nr. 1456 din 03 decembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității recursului și a respins ca inadmisibil recursul formulat de contestatorul recurent A. împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 04 octombrie 2019 de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș.
Căile de atac exercitate în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 1456 din 03 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat contestatorul A. inițial recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 din C. proc. civ., iar ulterior apel, în temeiul art. 466 C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Încheierea de suspendare a judecății
Prin încheierea de ședință din 17 martie 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății căilor de atac declarate de A. împotriva deciziei nr. 1456 din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsă părți, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".
Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 17 martie 2022, a fost dispusă suspendarea judecății căilor de atac declarate în cauză, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.
Încheierea de ședință din data de 17 martie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 19 septembrie 2022.
Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.
În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția perimării.
Constată perimate căile de atac declarate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1456 din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul urmând a se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 februarie 2023.