ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 253/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 27 aprilie 2018, pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a format dosarul nr. x/2018, în cadrul căruia, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a formulat cerere de chemare în judecată având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea Nr. 544/2001).

Prin rezoluție, instanța i-a pus în vedere reclamantului ca în termen de 10 zile de la primirea comunicării să indice obiectul cererii, sub sancțiunea anulării cererii.

Prin Încheierea ședinței Camerei de consiliu nr. 66/26.06.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, a fost anulată cererea petentului, reținându-se că nu a îndeplinit obligația de indica obiectul cererii de chemare în judecată, în termenul de 10 zile socotit de la primirea comunicării.

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare reclamantul A., înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018.

Prin încheierea civilă nr. 92/PI/CC din data de 06.12.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii de ședință nr. 66 din data de 26.06.2018.

Prin cererea înregistrată la data de 09.01.2019, pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018/a1 reclamantul A. a solicitat reexaminarea încheierii nr. 92/6.12.2018 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018, precum și a încheierii nr. 66/26.06.2018 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2018.

Prin încheierea civilă din data de 22 ianuarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Timiș a respins cererea de reexaminare a încheierii nr. 92/06.12.2018 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2018, formulată de petentul A..

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018/a1, solicitând admiterea recursului.

Prin decizia civilă nr. 482 din data de 10 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității recursului și a respins, ca inadmisibil recursul declarat de recurentul -reclamant A., împotriva încheierii civile din data de 22 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul - pârât B..

Împotriva deciziei civile nr. 482 din data de 10 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

Sub acest aspect relevante sunt dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

De altfel, Curtea de Apel Timișoara a prezentat în motivat în mod concret inadmisibilitatea cererii de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei, respectiv cele prevăzute de art. 200 alin. (5)-(7) C. proc. civ., conform cărora:

"(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării. (6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii. (7) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)".

Conform acestor texte de lege încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare este definitivă, partea neavând la dispoziție o altă cale de atac pentru contestarea încheierii.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la legalitatea căii de atac:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Față de aspectele mai sus arătate, Înalta Curte reține că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se reține că, în prezenta cauză, recurentul-reclamant a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, este definitivă.

Prin urmare, instanța de control constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, întrucât, pe de o parte, aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv a art. 200 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 482 din 10 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.