ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1986/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 18 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Timiș, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, B. și Judecătoria Lugoj, la repararea integrală a prejudiciului reprezentând daune morale în cuantum de 1000 RON, suferit ca urmare a conduitei pârâtei B., care în dosar nr. x/2019 al Judecătoriei Lugoj nu a soluționat cererea reclamantului A. ca taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON datorată în cadrul acelui dosar să fie achitată de către soția acestuia C..

Prin sentința civilă nr. 1589/PI din 2 decembrie 2019, Tribunalul Timiș a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului A. față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Judecătoria Lugoj și B..

Prin decizia civilă nr. 117 din 17 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respins apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 1589/PI din 2 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Împotriva deciziei civile nr. 117 din 17 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 7 decembrie 2020, fiind aleatoriu repartizat spre soluționare completului de judecată nr. 5.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (18 iulie 2019), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 7 octombrie 2021, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepția nulității, invocată de intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a arătat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, fără existența vreunei opoziții a pârâtelor, au hotărât favorabil pârâtelor care i-au îngrădit accesul la justiție.

În continuare, partea a prezentat scurte aprecieri cu privire la modul de soluționare de către judecător a dosarului nr. x/2019, susținând că vătămarea sa "este concretizată prin abuz de rea intenție".

Înalta Curte constată că aspectele prezentate de recurentul-reclamant în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

Nemulțumirile părții vizând modul în care instanțele de fond au soluționat cauza nu suplinesc obligația legală de motivare a recursului. Aspectele prezentate - faptul că instanțele au hotărât favorabil pârâtelor - nu reprezintă o critică de nelegalitate ce poate fi dedusă judecății în calea extraordinară de atac a recursului.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

În aceste condiții, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 117 din 17 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2021.