ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1987/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 31 august 2016 pe rolul Tribunalul Timiș, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și Judecătoria Lugoj la repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a condamnării sale în cadrul dosarului penal nr. x/2014 pe nedrept, prejudiciu pe care l-a cuantificat la suma de 1.000.000 RON.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Timiș: Prin sentința civilă nr. 113O/PI din 23 septembrie 2019, Tribunalul Timiș a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara: Prin decizia nr. 62 din 11 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 113O/PI din 23 septembrie 2019pronunțată de Tribunalul Timiș.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 62 din 11 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs. În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a susținut nelegalitatea deciziei, arătând că procedura de citare cu intimații C. și H. nu era legal îndeplinită la data la care instanța de judecată a rămas în pronunțare asupra apelului, considerent pentru care a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Timișoara, în vederea judecării apelului cu citarea intimaților la domiciliile acestora.

Procedura în fața instanței de recurs: Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 3 septembrie 2020 și repartizat aleatoriu completului nr. 5. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. La 24 iunie 2021 recursul a fost admis în principiu și s-a stabilit termen la 7 octombrie 2021, cu citarea părților, în ședință publică, urmând a se pune în discuție excepția lipsei de interes în exercitarea căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca lipsit de interes, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes. Interesul procesual - condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul practic, imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, în oricare dintre formele sale de manifestare - cererea de chemare în judecată, căi de atac ordinare sau extraordinare. Existența interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanță, ci și în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia. Ca atare, interesul procesual determinat, legitim, personal, născut și actual este o condiție de exercițiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, așadar, și în recurs. În acest sens sunt și dispozițiile art. 458 C. proc. civ., potrivit cărora căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes. Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile sau a unei căi de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii formulate. Verificând condiția interesului exercitării prezentului recurs, Înalta Curte constată că singura critică adusă de recurentul-reclamant hotărârii recurate se referă la faptul că procedura de citare cu intimații C. și H. nu ar fi fost legal îndeplinită la data la care instanța de judecată a rămas în pronunțare asupra apelului. Potrivit dispozițiilor art. 160 C. proc. civ., (1) Dacă partea prezentă în instanță, personal sau prin reprezentant, nu a primit citația sau a primit-o într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159 ori există o altă cauză de nulitate privind citația sau procedura de înmânare a acesteia, procesul se amână, la cererea părții interesate. (2) Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum și în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată. (3) În lipsa părții nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată și de celelalte părți ori din oficiu, însă numai la termenul la care ea s-a produs. Având în vedere prevederile anterior redate, se constată că în calea de atac numai partea nelegal citată poate invoca nulitatea hotărârii decurgând din nelegala sa citare - reclamantul nu are interes să invoce nelegala citare a adversarilor săi. Cum nulitatea rezultată din necitare are un caracter relativ, ea poate fi invocată numai de partea interesată, respectiv numai de partea ocrotită de norma încălcată, ceea ce în speță nu s-a realizat. Recurentul-reclamant nu poate invoca în calea de atac a recursului nelegala citare a unora dintre intimați la ultimul termen de judecată pentru că nu are interes, iar vicierea procedurii de citare cu părțile adverse, pe care recurentul o susține în obținerea nulității, nu se confundă cu vătămarea impusă de art. 175 alin. (2) C. proc. civ. Cererea de recurs promovată de recurentul-reclamant A. este lipsită de interes, demersul procesual fiind fără finalitate practică din punct de vedere juridic, având în vedere critica formulată - nelegala citare a intimaților, aspect ce nu aduce vreo vătămare recurentului. Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca fiind lipsit de interes.