Decizia nr. 428/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 10 martie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând constatarea săvârșirii de către pârât a unor fapte ilicite, constând în injurii și expresii jignitoare, calomnioase, defăimătoare la adresa imaginii, demnității și reputației personale și profesionale, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor de 10.000 RON, reprezentând daune morale ca urmare a atingerilor aduse imaginii, demnității și reputației și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 73 alin. (1), art. 252, art. 253 alin. (3) și (4), art. 1349, art. 1357, art. 1368 alin. (2), art. 1381, art. 1386 din C. civ.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond. Prin sentința civilă nr. 12106/03.11.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Timișoara, secția I civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului B.; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.500 RON reprezentând daune morale; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată; a respins în rest cererea. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul B., solicitând admiterea apelului, anularea în tot a hotărârii primei instanțe și judecarea fondului la tribunal, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel. Prin decizia civilă nr. 692/A din 03 iunie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Timiș, secția I civilă, a respins apelul formulat de apelantul B. împotriva sentinței civile nr. 12106/03.11.2020 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul A., fără cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei civile nr. 692/03.06.2021 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2020, pârâtul B. a formulat recurs principal și reclamantul A. a formulat recurs incident.

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs. Prin decizia civilă nr. 913 din 07 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, recursul principal declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 692/03.06.2021 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2020; a admis excepția tardivității recursului incident invocată din oficiu; a respins ca tardiv recursul incident declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași decizii. Împotriva acestei hotărâri, pârâtul B. a formulat contestație în anulare.

Hotărârea pronunțată în contestația în anulare. Prin decizia civilă nr. 48 din 16 februarie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 913/7.12.2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei civile nr. 48 din 16 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs contestatorul B.. În motivarea cererii, recurentul contestator și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a cauzei, a arătat că decizia atacată cuprinde motive contradictorii și motive care nu au legătură cu cauza.

Apărările formulate în cauză. Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 aprilie 2022 și a fost repartizat aleatoriu completului nr.

La termenul din 25 octombrie 2022, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei, față de lipsa părților. Recurentul a formulat cerere de repunere pe rol iar prin rezoluția din data de 8 noiembrie 2022, instanța a stabilit termen la data de 7 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. La acest termen de judecată, Înalta Curte a repus cauza pe rol și a reținut dosarul în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul, în raport de excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere prevederile art. 499 teza finală din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." Legalitatea căii de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afara acestora neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. În ceea ce privește obiectul recursului, conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. În speță, hotărârea atacată cu prezentul recurs, respectiv decizia civilă nr. 48 din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 913 din 07 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată." Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Prin decizia civilă nr. 913/7.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca nefondat, recursul principal declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 692/03.06.2021, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția tardivității recursului incident și s-a respins, ca tardiv, recursul incident declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași decizii. Potrivit dispozițiilor legale menționate anterior, având în vedere că reprezintă o decizie pronunțată în recurs, decizia nr. 913/7.12.2021 a Curții de Apel Timișoara este o decizie definitivă. Acest caracter a fost dobândit și de decizia nr. 48 din 16 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în soluționarea contestației în anulare formulate împotriva deciziei date în recurs, potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. În raport de caracterul definitiv al hotărârii atacate și de dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curtea constată că, formulând recurs împotriva unei decizii definitive, recurentul a exercitat o cale de atac care nu este prevăzută de lege, situație în care va admite excepția inadmisibilității recursului exercitat de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 48 din 16 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, și va respinge recursul, ca inadmisibil.