ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 574/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 6 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului Timiș, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., obligarea pârâților la încetarea și interzicerea încălcării drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului, la publicarea pe cheltuiala acestora a hotărârii de condamnare și la publicarea unei dezmințiri în 3 ziare de notorietate cu acoperire națională pentru 5 numere consecutive; obligarea în parte a fiecărui pârât la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro (100.000 euro total), reprezentând daune morale constând în prejudiciul de imagine produs prin afirmații calomnioase, defăimătoare privind reputația, comportamentul deviant și probitatea profesională a reclamantului.

Sentința pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 1214 din 25 octombrie 2022, pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C.. A fost obligată pârâta B. la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale; a fost obligat pârâtul C. la plata către reclamant a sumei de 3.000 RON, cu titlu de daune morale. A fost respinsă, în rest, cererea. Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 2.500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, contând în taxă de timbru și onorariu de avocat.

Decizia pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 111/A din 26 aprilie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1214 din 25 octombrie 2022, pronunțată de Tribunalul Timiș. A admis apelurile declarate de apelanții-pârâți B. și C. împotriva sentinței civile nr. 1214 din 25 octombrie 2022; a schimbat, în tot, sentința apelată, în sensul că: a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C..

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.. Prin memoriul de recurs, fără a face încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. După expunerea, pe larg, a situației de fapt și a relației profesionale a reclamantului cu pârâta B., recurentul a învederat că pârâții au adus la cunoștința opiniei publice și a sferei în care activa o serie de fapte care nu au nicio legătură cu realitatea, menționate în unicul scop de a aduce atingere imaginii recurentului, în calitate de sportiv, profesionist recunoscut pe plan național și internațional în industria de profil. Astfel, a arătat că susținerile pârâților în cadrul unor cercuri, emisiuni și platforme sociale nu sunt conforme cu realitatea obiectivă, fiindu-i încălcat dreptul la imagine, cât și dreptul la demnitate, drepturi nepatrimoniale ocrotite de dispozițiile art. 252 C. civ. A subliniat recurentul că protecția vieții intime, familiale și private este garantată prin consacrarea constituțională a dreptului la propria imagine. A subliniat că prin art. 30 din Constituție se prevede că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine, drepturi nepatrimoniale protejate de art. 72 și art. 73 C. civ. și încălcate de pârâții din prezenta cauză. Recurentul a menționat că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților. Cu referire la fapta ilicită, recurentul a precizat că aceasta este reprezentată de conduita pârâților, susținând că aceasta este contrară normelor în vigoare, respectiv de afirmațiile calomnioase ale pârâților, afirmații nesusținute prin documente neoficiale sau probe credibile. În ceea ce privește condiția existenței prejudiciului, recurentul a arătat că afirmațiile făcute de pârâți s-au constituit într-o campanie defăimătoare la adresa acestuia, depășind dreptul la liberă exprimare reglementat de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind-i încălcat dreptul la imagine și reputație protejat prin art. 8 din Convenție.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți B. și C. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând că nu au încălcat drepturile recurentului protejate de art. 75 C. civ., doar și-au exercitat drepturile constituționale cu bună credință. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectul încadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ. În cauză, prin decizia civilă nr. 111/A din 26 aprilie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1214 din 25 octombrie 2022, pronunțată de Tribunalul Timiș și a fost admis apelul declarat de apelanții-pârâți B. și C., a fost schimbată, în tot, sentința apelată, în sensul că s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A.. Un examen atent al alegațiilor dezvoltate în cererea de recurs reliefează nemulțumirea recurentului față de soluția pronunțată, fără a fi susținute critici de nelegalitate împotriva raționamentului instanței de apel. Se observă, de plano, că cele expuse la paginile 1-5 din memoriul de recurs reprezintă simpla reiterare a situației de fapt, iar în cadrul paginilor 5-8 sunt prezentat aspecte teoretice cu privire la condițiile ce trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, pentru atragerea răspunderii civile delictuale, precum și opinia recurentului în sensul îndeplinirii acestora. Or, simpla prezentare teoretică a condițiilor necesar a fi îndeplinite pentru atragerea răspunderii civile delictuale și trimiterea formală a recurentului la textele de lege care reglementează această materie nu sunt apte să răspundă cerințelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nefiind în prezența unor veritabile critici ale considerentelor prezentate de instanța de apel în susținerea soluției pronunțate. Prin urmare, în raport cu scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, se constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel, astfel cum au fost menționate în decizia atacată, și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit natura căii extraordinare de atac a recursului. Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, potrivit celor anterior arătate, atât indicarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât mai ales, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind dezlegările date de către instanța de apel. Este fără dubiu că această din urmă cerință legală nu poate fi considerată îndeplinită din moment ce recurentul a omis să indice punctual în ce au constat eventualele greșeli de judecată săvârșite de instanța de apel în legătură cu aspectele deduse judecății în calea ordinară de atac. În realitate, recurentul a tins la o cenzurare a aprecierii date de instanța de apel mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, aspect care excedează limitelor controlului judiciar posibil a fi exercitat în recurs, circumscris verificării legalității, nu și temeiniciei hotărârii atacate, din perspectiva motivelor de recurs prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Este de reamintit că atributul stabilirii situației de fapt și al aprecierii probelor aparține în mod exclusiv instanțelor de fond, nefiind permisă o substituire în prerogativele determinate de lege, câtă vreme obiectul și scopul recursului sunt reglementate, în mod imperativ, de dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. În consecință, cum recurentul nu a combătut în nicio formă considerentelor regăsite în hotărârea atacată și raționamentul instanței de apel în pronunțarea soluției, simplele susțineri formulate prin memoriul de recurs nu pot fi deduse spre examinare instanței de recurs, ca fiind critici de nelegalitate. Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și nu se grefează pe conținutul deciziei atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.