ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.03.2020

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 644/2020

HOTĂRÂRE
04.03.2020
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 644/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin încheierea nr. 111 din 08.11.2017, Tribunalul Timiș, în Dosarul nr. x/2017, în temeiul dispozițiilor art. 200 din C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect obligație de a face.

Împotriva încheierii nr. 111 din 08.11.2017, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, înregistrată sub nr. x/2017/a1, și soluționată de Tribunalul Timiș, prin încheierea din data de 28.11.2017, în sensul respingerii acesteia.

Împotriva acestei soluții, a formulat o nouă cerere de reexaminare, reclamantul A., declinată de Tribunalul Timiș, prin Decizia nr. 17 din 15 ianuarie 2018, în favoarea Curții de apel Timișoara.

Prin încheierea de ședință din data de 21.02.2019, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., Curtea de Apel Timișoara, a suspendat judecarea pricinii și, urmare a cererii de repunere pe rol formulate de petent la data de 27.06.2019, dosarul a fost repus pe rol la termenul de judecată din data de 19.09.2018. În aceeași ședință de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., cauza a fost din nou suspendată pentru lipsa părților de la dezbateri și pentru că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin Decizia civilă nr. 136 din 19 iunie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a constatat perimată cererea de apel formulată de reclamantul A., împotriva încheierii nr. 111 din 8.11.2017, pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva Deciziei civile nr. 136 din 19 iunie 2019, a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, petentul A., a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, de la data de 12 iulie 2019, și repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluția din data de 09 septembrie 2019, s-a constatat că recurentul a depus o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, și că datorează o diferență a taxei în cuantum de 30 RON, conform dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013. Totodată s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului conform art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat la data de 06 ianuarie 2020, conform dovezii aflate la fila x, iar la data de 30 decembrie 2019, petentul a depus dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 30 RON.

În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că cererea de recurs cuprinde mențiunile, stabilite sub sancțiunea nulității, referitoare la indicarea numelui, prenumelui și a domiciliului părții în favoarea căreia se exercită calea de atac, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura olografă a părții care exercită calea de atac. De asemenea, s-a reținut că recursul a fost exercitat în termenul legal, în condițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv, împotriva soluției de perimare pronunțate de curtea de apel, că recurentul a achitat 20 de RON, din cei 50 de RON, datorați cu titlu de taxă judiciară de timbru, în raport de dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, conform dovezii aflate la dosarul de recurs, precum și faptul că, în raport de dispozițiile art. .421 din C. proc. civ., recurentul-reclamant are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei de perimare. Totodată, s-a reținut că, Înalta Curte, în complet de filtru urmează a aprecia asupra admisibilității în principiu a recursului.

Analizând conținutul memoriului de recurs, se constată că recurentul-reclamant a menționat că declară recurs, "în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (2), alin. (3), alin. (5) și alin. (8) din C. proc. civ.", fără a aduce vreo critică cu privire la soluția pronunțată de către instanță, învederând că "urmează motivele depuse la dvs".

La termenul din 04 martie 2020, acordat pentru verificarea admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a reținut cauza în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului din perspectiva încadrării aspectelor de nelegalitate invocate în motivele de casare, expres și limitativ, prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului potrivit dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte, va analiza cu prioritate dacă recursul îndeplinește cerințele de motivare, astfel că reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte, constată că recurentul-reclamant nu a indicat care sunt motivele de nelegalitate care pot fi imputate hotărârii recurate și nu a formulat critici care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, să fie de natură a susține nelegalitatea hotărârii.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă, precum și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Deși în conținutul declarației de recurs, recurentul-reclamant a menționat că urmează să depună și motivele de nelegalitate, Înalta Curte, constată că acestea nu au fost depuse la dosar pentru a putea fi analizate.

Or, în lipsa oricăror critici și a oricărui motiv de ordine publică, ce se poate invoca din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, nu poate trece la verificarea legalității hotărârii recurate.

Așa fiind, cum recurentul-reclamant A., nu a invocat niciun aspect de nelegalitate care să poată fi încadrat în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul declarat de reclamantul A., împotriva Deciziei civile nr. 136 din data de 19 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Anulează recursul declarat de petentul A., împotriva Deciziei civile nr. 136 din data de 19 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-10-01
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1901/2020
Ședința publică din data de 1 octombrie 2020 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel Timișoara a fost înregistrat dosarul nr. x/2019, având ca obiect soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A.
ÎCCJ 2020-03-16
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 756/2020
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 13 martie 2018, petentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 2/R din 19 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr.
ÎCCJ 2020-12-10
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2681/2020
Ședința publică din data de 10 decembrie 2020 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel Timișoara a fost înregistrat dosarul nr. x/2020, având ca obiect soluționarea revizuirii formulate de revizuentul A. împotriv
ÎCCJ 2020-12-10
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2680/2020
Ședința publică din data de 10 decembrie 2020 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel Timișoara a fost înregistrat dosarul nr. x/2020, având ca obiect soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuentul A
ÎCCJ 2020-07-16
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1564/2020
Ședința publică din data de 16 iulie 2020 Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Prin încheierea din 25 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, C
Sursă