Decizia nr. 2195/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 2059/2019 a Judecătoriei Lugoj

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la 12 noiembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții S.C. B. S.A., C. angajat al S.C. B. S.A. Lugoj, Statul Roman reprezentat de Ministerul Justiției, D., judecător la Judecătoria Lugoj, solicitând ca, pe calea unei acțiuni civile delictuale, să se dispună anularea sentinței civile nr. 1569 din 29 mai 2012, în dosarul nr. x/2012 și sentinței civile nr. 2711 din 9 decembrie 2014, în dosarul nr. x/2013, pronunțate de doamna judecător.

Sentința Judecătoriei Lugoj Prin sentința nr. 2059 din 14 iunie 2019, pronunțată de Judecătoria Lugoj, au fost respinse excepțiile nulității și netimbrării cererii de chemare în judecată, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și respinsă acțiunea civilă, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. S.A. Lugoj, C., Statul Român prin Ministerul Justiției, D., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, E. și F..

Decizia Tribunalului Timiș Prin decizia nr. 75 din 22 ianuarie 2020, Tribunalul Timiș a respins cererea de apel formulată de apelantul A. împotriva sentinței nr. 2059 din 14 iunie 2019, pronunțată de Judecătoria Lugoj.

Decizia Curții de Apel Timișoara, secția I civilă Prin decizia nr. 516 din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost anulat recursul formulat de recurentul reclamant A., în contradictoriu cu intimații pârâți B. S.A. Lugoj, C., Statul Român prin Ministerul Justiției, D., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, E. și F. împotriva deciziei civile nr. 75 din 22 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs. În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., reclamantul A. arată că este ilegal ca instanța de recurs să dispună anularea recursului având în vedere faptele delictuale săvârșite de judecătorii care și-au exercitat funcția cu rea credință și gravă neglijență și își exprimă nemulțumirea față de ceea ce au reținut instanțele, în dosarele finalizate cu hotărârile a căror anulare a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată. La 8 decembrie 2020, reclamantul a depus completare a recursului declarat, prin care a reiterat nemulțumirile vizând modul de soluționare a dosarelor în care au fost pronunțate hotărârile atacate prin acțiune.

Apărările formulate Prin întâmpinare, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a invocat excepția inadmisibilității recursului formulat de reclamantul A.. Recurentul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor. Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Justiției a invocat excepția inadmisibilității recursului formulat de reclamantul A.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților,. La 24 iunie 2021, a fost înregistrată cererea numitei G., soția recurentului, prin care solicita suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 412 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere decesului recurentului A., la 22 aprilie 2021. Prin încheierea din 21 octombrie 2021, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a fost suspendată judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 516 din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, până la introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, fiind acordat teremen la 10 noiembrie 2022, în vederea discutării perimării cererii de recurs. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând excepția de perimare a cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni." În speță, suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a intervenit la 21 octombrie 2021, dată de la care a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care s-a împlinit la 21 aprilie 2022. Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege. Întrucât cauza a fost suspendată având în vedere decesul recurentului A., pentru redeschiderea procesului este necesară formularea unei cereri de către partea interesată prin care să indice moștenitorii recurentului decedat, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 417 C. proc. civ. În cauză, nu a fost formulată o astfel de cerere de către vreuna din părți, care să arate intenția de a continua judecata, astfel încât se constată că de la data suspendării judecății (21 octombrie 2021) și până la data împlinirii termenului de perimare (21 aprilie 2022), partea interesată nu a efectuat niciun act procedural în virtutea căruia cursul perimării ar fi putut fi întrerupt, astfel cum impun dispozițiile imperative ale art. 417 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și urmează a constata perimat recursul cu a cărui soluționare a fost învestită. . PENTRU ACESTE MOTIVE,