ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1001/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1001/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 4 mai 2022
Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 92/NLP/A/11.02.2019, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, a respins excepția nulității procesului-verbal nr. x/25.04.2017, invocată de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A. și apelul declarat de aceasta împotriva împotriva încheierii din data de 16.01.2018 și sentinței civile nr. 578/05.03.2019, pronunțate de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2017.
Împotriva acestei decizii civile, S.C. A. S.A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă sub nr. x/2019.
Prin decizia nr. 351/A/25.02.2021, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a disjuns cererea privind motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și a dispus formarea unui nou dosar, înregistrat pe rolul aceleiași instanțe sub nr. x/2021, în care, prin decizia nr. 534/A/23.03.2021, Tribunalul Timiș, secția secția a II-a Civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.
Prin decizia civilă nr. 261/12.05.2021, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis excepția tardivității cererii și a anulat cererea de revizuire.
Împotriva celei din urmă decizii S.C. A. S.A. a declarat recurs la 21.05.2021.
Ulterior formulării cererii de recurs, prin încheierea din 18.06.2021, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2021, s-a dispus intrarea în insolvență a recurentei, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar al acesteia B..
În motivarea revizuirii, autoarea căii de atac a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susținând că decizia recurată a fost dată cu încălcarea normelor de procedură civilă în ceea ce privește stabilirea și calculul termenului pentru exercitarea căii de atac a revizuirii.
Subsumat acestui motiv de casare, a menționat că termenul legal de 30 de zile pentru depunerea cererii de revizuire a început să curgă de la data comunicării hotărârii a cărei revizuire a solicitat-o, iar nu de la pronunțare, cum în mod greșit a apreciat instanța de revizuire.
În acest context, evocând decizia nr. 17/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii și dispozițiile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., a arătat că hotărârea supusă revizuirii nu era definitivă, astfel că nici termenul de revizuire nu curgea de la pronunțare.
La 03.08.2021 intimata Administrația Bazinală de Apă Banat a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului.
În susținerea primei excepții, evocând art. 513 alin. (5) C. proc. civ., a arătat că decizia atacată nu este susceptibilă de recurs, întrucât hotărârea a cărei revizuire a solicitat-o nu are deschisă această cale de atac.
În argumentarea celei de-a doua excepții, a menționat că cererea de recurs depusă la 21.05.2021 nu cuprinde niciunul din motivele de nelegalitate, fiind nemotivată. Totodată, a solicitat ca în ipoteza în care se va considera că recursul este motivat, să se constate că motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
La 27.08.2021 recurenta, prin administrator special, a răspuns la întâmpinare.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reținut că recursul declarat nu a fost legal timbrat și că este tardiv declarat. Totodată, s-a constatat că până la data întocmirii raportului, administratorul judiciar desemnat pentru debitoarea S.C. A. S.A., B., nu și-a însușit recursul declarat în cauză.
Raportul a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport.
Luând în examinare, cu prioritate, chestiunea legalei învestiri a instanței, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
În speță, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurentului-pârât obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, calculată conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin adresa emisă la 01.07.2021 și comunicată autoarei căii de atac la 07.07.2021, s-a pus în vedere acesteia să achite și depună la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru astfel cum a fost calculată.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru recurenta a formulat cerere de reexaminare, care, prin încheierea din 07.10.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca tardivă.
Totodată, prin adresa din 22.07.2021 s-a pus în vedere recurentei, prin administratorul judiciar al acesteia să precizeze dacă reprezentantul legal al părții, după intrarea în insolvență, își însușește recursul declarat în cauză.
Aspectele referitoare la neîndeplinirea obligației de timbrare a recursului și a neînsușirii de către administratorul judiciar a căii de atac promovate au fost semnalate și prin raportul asupra admisibilității acestuia, comunicat recurentei la 23.03.2022 .
Așa fiind, constatând că până la termenul de judecată stabilit pentru examinarea recursului în completul de filtru, 04.05.2022, S.C. A. S.A. nu s-a conformat obligației de timbrare a căii de atac declarate și că în cauză nu este incident niciun caz de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 261/12.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2022.