ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 26/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj, la data de 10.05.2018 reclamanta S.C. A. S.A. Lugoj, în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Banat, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a depășirii concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele uzate evacuate nr. x întocmit la data de 26.03.2018, prin care s-au stabilit penalități în sumă de 129.972,51 RON.

În drept, s-a invocat: Anexa 4 B la Ordinul nr. 798/2005, Anexa 4 B, alin. (5) de la finalul anexei 4 B la Ordinul nr. 798/2005, art. 20 lit. c), art. 22, art. 26 lit. c) din contract, art. 19 (1) din Legea nr. 107/1996, Avizul nr. x/9.02.2009, Autorizația nr. x/31.10.2016, art. 6 (6) si art. 6 (7), O.U.G. nr. 107/2002, art. 3 (3), Anexa 3, O.U.G. nr. 107/2002, art. 3 alin. 1 Anexa 5 B la Ordinul nr. 798/2005, art. 174, art. 175, art. 328 si art. 329 C. proc. civ., H.G. nr. 273/1994, art. 60, Legea nr. 107/199, art. 87 punct 58 coroborat cu art. 88 (1) lit. "a" și cu art. 90 din Legea nr. 107/1996, Directiva 2004/35/CE, art. 69 (2) din Ordinul nr. 662/2006, art. 255 (2) C. proc. civ., O.U.G. nr. 68/2007, art. 27 (12) lit. "a", art. 15, art. 1351, art. 1353 și art. 1358 C. civ.

La data de 13.09.2018 reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, întemeiată pe art. 68 C. proc. civ. chemând în judecată următoarele entități: Ministerul Apelor și Pădurilor, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Administrația Fondului pentru Mediu, Administrația Națională Apele Române, Municipiul Lugoj și Consiliul Local al Municipiului Lugoj.

Cererea de chemare în judecată a altor persoane a fost respinsă, ca inadmisibilă prin încheierea pronunțată în data de 25.10.2018.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta a formulat apel, iar prin decizia civilă nr. 1315/A din 20.11.2018, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a dispus respingerea apelului.

Prin încheierea pronunțată la data de 08.11.2018, în temeiul art. 69 alin. (3) raportat la art. 64 alin. (4) teza finală C. proc. civ. s-a dispus suspendarea cauzei, aceasta fiind reluată, la cererea reclamantei, la data de 01.07.2019.

Prin sentința civilă nr. 3661/14.11.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, a fost respinsă excepția de nelegalitate și plângerea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Banat, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de amânare a pronunțării din data de 30.10.2019 a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 1102/11.08.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a respins cererea de apel formulată de reclamanta S.C. A. S.A., împotriva sentinței civile nr. 3661/14.11.2019 și a încheierii din data de 30.10.2019, pronunțate de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Banat.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, la 9 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020.

În drept, au fost invocate prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1574/A/11 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepția necompetenței materiale. A fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată împotriva deciziei civile nr. 1102/11.08.2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, în favoarea Curții de Apel Timișoara; a fost disjunsă judecata cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ. formulată împotriva deciziei civile nr. 1102/11.08.2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 și s-a dispus formarea unui nou dosar.

Prin decizia civilă nr. 27 din 13 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Banat împotriva deciziei civile nr. 1102/11.08.2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

La 4 martie 2021, revizuenta S.C. A. S.A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 27 din 13 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ.

Revizuenta a susținut că, în mod greșit, s-a reținut prin decizia atacată faptul că decizia civilă nr. 1102/11.08.2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 nu ar reprezenta o hotărâre definitivă potrivnică față de decizia nr. 1314/19.11.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă.

Revizuenta a indicat că în mod greșit, s-a reținut prin decizia atacată și faptul că decizia civilă nr. 1102/11.08.2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 nu ar reprezenta o hotărâre definitivă potrivnică și față de decizia nr. 1071/12.06.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, având ca obiect anularea procesului-verbal nr. x/2016, decizia nr. x/20.04.2018, pronunțată în dosar nr. x/2016, de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, față de decizia nr. 3243/29.11.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Lugoj, decizia nr. 2998/25.09.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și, precum și decizia civilă nr. 989/23.07.2020 a Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă.

Recurenta arată că aceste hotărâri au fost pronunțate anterior deciziei supuse revizuirii și au autoritate de lucru judecat prin prisma chestiunilor de fapt și de drept judecate.

Referitor la dosarul nr. x/2017 se arată că a fost confundată prezumția puterii de lucru judecat și principiul non bis in idem. Prezumția puterii de lucru judecat s-a concretizat prin considerente care nu au cum să fie judecate diferit respectiv, prima zi de măsurătoare a concentrațiilor din apa poluată nu poate fi luată ca perioada de calcul; perioada de calcul care se justifică este reprezentată de intervalul dintre măsurători, adică, extremele nu se iau în calcul ci numai perioada reprezentând mijlocul dintre două extreme.

La 17 mai 2021, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului arătând că, potrivit art. 513 alin. (5) și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., recurenta nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii date în revizuire, deoarece nici împotriva hotărârii supuse revizuirii nu are deschisă calea de atac a recursului.

Intimata a invocat și excepția nulității recursului susținând că recurenta nu a criticat decizia din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ., ci le-a indicat formal.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică.

La 7 iunie 2021, recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, admiterea recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 12 octombrie 2021, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile nedepunând puncte de vedere.

În cauză a fost acordat termen în complet de filtru pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

La termenul din 18 ianuarie 2022, analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 și art. 483 alin. (3) din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Recurenta-revizuentă și-a întemeiat în drept recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6,7 C. proc. civ.

Deși a invocat aceste motive de recurs susținerile recurentei nu evidențiază critici care să poată fi încadrate în motivele de recurs indicate. Astfel, recurenta susține că hotărârile invocate în cuprinsul cererii de recurs au fost pronunțate anterior deciziei supuse revizuirii fapt ce atrage autoritatea de lucru judecat prin prisma chestiunilor de fapt și de drept judecate.

Înalta Curte constată că prin decizia atacată a fost respinsă cererea de revizuire pe considerentul că obiectul dosarelor invocate prin cererea de revizuire nu este același, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 431 din C. proc. civ., nu este îndeplinită tripla identitate de obiect, părți și cauză, însă recurenta nu a formulat critici împotriva acestor considerente.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 27 din 13 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 27 din 13 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2022.