ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2991/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2991/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor
de față;
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 17 septembrie 2009
contestatoarea F.C.P.T. SA a solicitat în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S.
și Casa de Asigurări de Sănătate Timiș, în temeiul dispozițiilor art. 399 C.
proc. civ., desființarea executării silite și întoarcerea executării, prin
restabilirea situației anterioare .
În motivarea
contestației la executare se arată că la data de 14 septembrie 2009 intimata A.V.A.S.
a poprit contul bancar al contestatoarei, deschis la V.B. România, sucursala
Ștefan cel Mare, pentru suma de 169.631,75 lei, în baza Ordinului de poprire
nr. 66 din 11 iunie 2009. Contestatoarea a avut sediul în Timișoara până în
anul 2004. Arată că în perioada cuprinsă între data înființării și până în 2004
nu a avut angajați și ca urmare nu putea acumula debite către CAS Timiș. Cu
ocazia schimbării sediului în București a obținut un certificat de atestare
fiscală emis de D.G.F.P. Timiș din care rezultă că societatea nu figura cu
obligații de plată către bugetul de stat și contribuții sociale la data de 19
iulie 2004.
Intimata A.V.A.S. a
susținut prin întâmpinarea depusă la dosar că prin Protocolul de transfer de
creanțe nr. 24 din 14 noiembrie 2003 a preluat o creanță în sumă de 169.631,75
lei față de contestatoare și întrucât debitoarea nu a înțeles să achite
creanța, prin Ordinul nr. 66 din 11 iunie 2009 a blocat conturile acesteia în
vederea recuperării datoriei.
La prima zi de
înfățișare, contestatoarea și-a precizat cererea de chemare în judecată în
temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că a arătat că înțelege să
se judece în contradictoriu și cu intimata Casa Națională de Asigurări de
Sănătate.
Intimata Casa de
Asigurări de Sănătate Timiș a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu motivarea că la data
de 1.01.2004, când a încetat competența C.S.J.A.S. Timiș în ceea ce privește
urmărirea și recuperarea creanțelor de la persoane juridice, datoria SC F.C.P.T.
SA (cod fiscal 435185 și nu cif 14363146) era de 169.631,75 lei, sold ce a fost
predat la A.V.A.S. conform Protocolului nr. 24 din 14 noiembrie 2003.
Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 161 din 5
noiembrie 2009 a admis contestația la executare formulată de contestatoarea F.C.P.T.
SA BUCUREȘTI; a desființat executarea silită efectuată împotriva contestatoarei
în baza Ordinului de Poprire nr. 66 din 11 iunie 2009, dispunând restabilirea
situației anterioare înființării popririi; a obligat intimatele la plata sumei
de 5.194 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța
astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin Ordinul de
poprire nr. 66 din 11 iunie 2009 s-a dispus înființarea popririi față de
debitorii din anexa în care, la poziția 54, figurează debitor F.C.P.T., cu
sediul în Timișoara, cif 14363146,, cu suma de 169.631,75 lei reprezentând
datorii la Casa de Asigurări de Sănătate.
Din înscrisurile
reprezentând evidențe fiscale întocmite de intimata Casa de Asigurări de
Sănătate Timiș cu privire la creanțele predate intimatei A.V.A.S. în baza
Protocolului nr. 24 din 14 noiembrie 2003 rezultă, fără nici un dubiu, că suma
de 169.631,75 lei reprezintă datoria pe care o înregistra la data de 31
decembrie 2003 F.C.P.T., identificată cu codul fiscal 4358185.
S-a mai reținut că,
potrivit certificatului de înregistrare emis de Oficiul Registrului Comerțului
de pe lângă Tribunalul București la 13 septembrie 2004, contestatoarea F.C.P.T.
SA are codul unic de înregistrare 14363146 din 20 decembrie 2001.
Prin urmare există
două persoane juridice cu date de identificare distincte: contestatoarea,
societate comercială, F.C.P.T. SA având CUI/CIF 14363146 și asociația non
profit F.C.P.T., având CUI/CIF 4385185.
Codul de identificare
fiscală – CIF este un cod numeric ce reprezintă codul unic de identificare a
unui comerciant și care se mai numește cod fiscal sau cod unic de identificare.
Până la 1 ianuarie 2007 acest cod a avut denumirea de Cod Unic de Înregistrare
– CUI. Potrivit art. 13 din Legea nr. 359/2004, privind simplificarea
formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice,
asociațiilor familiale și persoanelor juridice, certificatul de înregistrare
conținând codul unic de înregistrare, este documentul ce atestă că persoana
supusă obligației de înregistrare a fost înregistrată în registrul comerțului
și a fost luată în evidența organului fiscal. Codul unic de înregistrare este
utilizat pe toată durata funcționării persoanei juridice.
Așadar, fiecare
persoană juridică dobândește un Cod Unic de Înregistrare (CUI) sau Codul de
identificare fiscală (CIF), prin înregistrarea fiscală a acesteia, cod care
rămâne același pe toată durata funcționării persoanei juridice, indiferent de
schimbările intervenite.
În temeiul acestor
considerente, prima instanță a constatat că în mod greșit s-a pornit de către A.V.A.S.
poprirea pentru suma de 169.631,75 lei împotriva contestatoarei, atâta timp cât
înscrisurile depuse la dosar arată că persoana juridică debitoare este F.C.P.T.
identificată cu CIF/CUI 4385185. În același sens, instanța observă că deși
intimata A.V.A.S. a început executarea prin poprire în baza Protocolului
încheiat la 14 noiembrie 2003, contestatoarea a obținut de la Ministerul Finanțelor – Direcția Generală de Finanțe Publice Timiș, un certificat de atestare
fiscală din data de 22 aprilie 2004 (ulterior protocolului) în care se
menționează că F.C.P.T. SA nu are nici o datorie fiscală, inclusiv contribuții
față de bugetul de stat până la 19 iulie 2004.
Împotriva acestei
sentințe au declarat recurs chemata în garanție CNAS București și intimatele A.V.A.S.
București și CAS Timiș.
Prin decizia nr. 1934
din 26 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, au
fost admise recursurile, a fost modificată sentința recurată, respingându-se
contestația la executare, admițându-se excepțiile privind lipsa calității
procesuale pasive a intimatei Casa de Asigurări de Sănătate Timiș și a chematei
în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate București.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prealabil analizării
motivelor de recurs invocate, dat fiind faptul că recursurile au fost declarate
împotriva unei sentințe care nu este supusă căii de atac a apelului, instanța
de recurs a analizat cauza sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ.
Astfel, s-a apreciat
că prima instanță, în mod eronat, a constatat că s-a pornit în mod greșit de
către A.V.A.S. poprirea pentru suma de 169.631,75 lei împotriva contestatoarei,
având în vedere că din înscrisurile existente la dosar a rezultat că debitoare
este F.C.P.T., identificată cu CIF/CUI 4385185.
Înalta Curte, a reținut
că prin Ordinul de poprire nr. 66 din 11 iunie 2009, intimata A.V.A.S.
București a blocat conturile contestatoarei F.C.P.T. SA în vederea recuperării
creanței preluate prin Protocolul de transfer nr. 24 din 14 noiembrie 2003,
având în vedere că aceasta nu a înțeles să o achite de bună voie.
Potrivit Actului
Constitutiv al SC F.C.P.T. SA societatea a preluat întregul patrimoniu social
al Asociației F.C.P.T., care s-a reorganizat în această formă juridică, conform
Legii nr. 69/2000, confuziunea dintre cele două persoane juridice fiind astfel
evidentă și sub aspectul identificării reale a societății debitoare în cauză.
Potrivit art. 32 alin.
(1) din Legea nr. 69/2000 privind educația fizică și sportul „capitalul social
inițial al cluburilor sportive profesioniste, constituite ca societăți
comerciale sportive pe acțiuni, prin reorganizarea actualelor cluburi sportive,
va fi format din totalitatea patrimoniului net dobândit legal și existent la
data constituirii societății comerciale sportive pe acțiuni, precum și prin
aport în natura și în numerar”.
S-a mai reținut că SC
F.C.P.T. SA cu sediul în București sector 1, CIF 14363146, înregistrată la data
de 13 septembrie 2004, s-a prevalat de certificatul de atestare fiscală
eliberat de către D.G.F.P. Timiș, ca urmare a cererii nr. 166211 din data de 22
aprilie 2004, (fila 5- dosar fond) prin care se arată, în mod imperativ, că SC F.C.P.T.
SA identificată cu J/35/1518/2001 cod fiscal 14363146, nu figura cu obligații
de plată către bugetul de stat și contribuții sociale, precum și accesoriile
acestora, la data de 19 iulie 2004.
S-a mai reținut că, intimata
contestatoare, fiind înregistrată la data de 13 septembrie 2004 la ORC de pe lângă Tribunalul București, nu dispunea de nicio prevedere legală în vederea
obținerii unui certificat de atestare fiscală de la D.G.F.P. Timiș al unei alte
societăți, astfel cum pretinde contestatoarea, cu aceeași denumire și același
CUI, dar cu sediul în Timișoara.
Mai mult decât atât,
MFP – Agenția Națională de Administrare Fiscală a preluat obligațiile restante,
ulterioare datei de 30 iunie 2003, iar prin certificatul de atestare s-au
identificat obligațiile de plată pe care societatea le avea către A.N.A.F.,
fără a se face referire la creanțele preluate de către A.V.A.S.
Prin cererea de
revizuire înregistrată la data de 29 septembrie 2009 revizuienta F.C.P.T. a
solicitat, în contradictoriu cu intimatele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU
VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI București, CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE
SĂNĂTATE București și CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Timiș, admiterea acestei
cereri, îndreptată împotriva deciziei nr. 1934 din 26 mai 2010 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în sensul anulării
acestei hotărâri judecătorești.
În motivarea cererii
de revizuire s-a menționat că, de la pronunțarea deciziei expuse anterior și
până în prezent, a intervenit sentința nr. 2014 din 24 februarie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, prin care s-a constatat nulitatea absolută a
art. 5 din Actul Constitutiv al SC F.C.P.T. SA.
Constatându-se
nulitatea acestei părți din Actul constitutiv, rezultă faptul că nu revizuienta
este cea care a preluat patrimoniul Asociației și nici nu trebuie să suporte
datoriile acesteia către intimate.
Prin decizia nr. 1187
din 17 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a
fost respinsă excepția tardivității cererii de revizuire, a fost admisă cererea
de revizuire, s-a anulat decizia nr. 1934 din 26 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, fixându-se termen pentru soluționarea
recursului.
Pentru a se pronunța
astfel, Înalta Curte a reținut următoarele:
Potrivit art. 322
pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de
apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de
recurs, atunci când se evocă fondul, se poate cere dacă după darea hotărârii,
s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care
nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,
ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a
întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Fiind și o cale de
retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi exercitată decât
pentru motive care se încadrează cu rigurozitate în textul de lege expus
anterior, fără a fi puse în discuție problemele de fond a unor fapte și
împrejurări care au fost analizate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului
de natură comercială.
Revizuienta s-a
prevalat, în principal, de efectele pe care le produce sentința comercială nr. 2014
din 24 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
în dosarul nr. 4944/3/2009 prin care a fost admisă acțiunea formulată de
reclamanta SC V.G.B.I. SA București în contradictoriu cu pârâta SC F.C.P.T. SA
București și intervenienta accesorie ASOCIAȚIA F.C.P.T.
Prin această hotărâre
judecătorească a fost constatată nulitatea absolută parțială a Actului
Constitutiv al pârâtei SC F.C.P.T. SA, înregistrat cu încheierea de dată certă
nr. 15.033 din 12 decembrie 2001 dată de BNP S.D.N.N. cu privire la art. 5
alineat final din Capitolul II intitulat „Capitalul social. Acțiunile
societății”.
În mod expres s-a
stabilit că art. 5 alineatul final din Actul Constitutiv, care stipula că „
Societatea preia întregul patrimoniu social al ASOCIAȚIEI F.C.P.T., care se
reorganizează în această formă juridică conform Legii nr. 69/2000” încalcă
dispozițiile art. 21 lit. b), art. 26 alin. (2) lit. a) și art. 31, art. 32 alin.
(1)-(4) din Legea nr. 69/2000 precum și 16 și 17 lit. b) din H.G. nr. 884/2001,
fiind lovit de nulitate absolută.
Prin decizia
comercială nr. 472 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost respins, ca nefondat, apelul pârâtei SC F.C.P.T. SA
împotriva sentinței comerciale nr. 2014 din 24 februarie 2010 pronunțată de
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, fiind menținută teza potrivit
căreia art. 5 aliniat final din Actul Constitutiv în discuție încalcă în mod
flagrant prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 69/2000.
Nu pot fi primite
criticile intimatelor CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE București și A.V.A.S.
București prin întâmpinările depuse și nici excepția tardivității cererii de
revizuire, fiind respectat temeiul menționat în art. 324 alin. (1) pct. 4 C.
proc. civ. și anume că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în
cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5, din ziua în care partea a luat
cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat
hotărârea a cărei revizuire se cere.
La data de 6
octombrie 2011 s-a trecut la rejudecarea, pe fond, a recursurilor declarate de
către chemata în garanție CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE București și
intimatele A.V.A.S. București și CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Timiș.
I. Prin cererea de
recurs formulată de către recurenta CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE
București împotriva sentinței comerciale nr. 161 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, s-au adus următoarele critici sentinței
recurate.
Recurenta chemată
în garanție nu are calitate procesuală pasivă, deoarece, în conformitate cu
dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 95/2003, ea a cesionat creanțele bugetare
restante existente în evidențele sale contabile la data de 30 iunie 2003, către
A.V.A.B. (devenită ulterior A.V.A.S.) prin protocolul de transfer nr. 24 din 14
noiembrie 2003.
Contestatoarea nu
a făcut dovada faptului că adevărata debitoare este o asociație non profit,
respectiv F.C.P.T., cu sediul în Timișoara, relevând faptul că însăși
contestatoarea, care are sediul în București, a solicitat un certificat de
atestare fiscală de la D.G.F.P. Timiș, prin urmare, cele două entități având un
interes și un patrimoniu comun.
În mod greșit prima
instanță a obligat-o la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată, această
recurentă neavând nicio culpă procesuală.
II.
Recurenta-intimată A.V.A.S. București a adus următoarele critici sentinței
recurate.
Asociația F.C.P.T.
(CIF 4358185), care este debitorul cedat de CNAS – CAS Timiș către A.V.A.S.
prin protocolul de transfer nr.24/14 noiembrie 2003, și SC F.C.P.T. SA (CIF
14363146) au patrimoniu comun, acest lucru rezultând din actul constitutiv al
SC F.C.P.T. SA(CIF 14363146), care prevede, în anexa nr.5, că respectiva
societate preia întregul patrimoniu social al Asociație F.C.P.T., care se
reorganizează sub această formă juridică conform Legii nr.69/2000.
Mai mult, potrivit
art. 31 alin. (1) din această lege, capitalul social inițial al cluburilor
sportive profesioniste, constituite ca societăți comerciale pe acțiuni, prin
reorganizarea actualelor cluburi sportive, va fi format din totalitatea
patrimoniului net dobândit legal și existent la data constituirii societății
comerciale pe acțiuni, precum și în aport în natură și numerar.
III. Recurenta
intimată CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Timiș a adus sentinței recurate
următoarele critici:
Această recurentă
nu are calitate procesuală pasivă, deoarece, a cesionat creanțele deținute
împotriva contestatoarei către A.V.A.S., prin protocolul nr. 24 din 14
noiembrie 2003, în acest sens fiind greșită și obligarea la plata cheltuielilor
de judecată, în solidar cu celelalte intimate.
Pe fondul cauzei,
s-a arătat că la data de 1 ianuarie 2004, atunci când a încetat competența sa
cu privire la urmărirea și recuperarea creanțelor, contestatoarea figura cu un
debit de 169.631,75 lei, astfel încât se impune admiterea recursului,
modificarea sentinței comerciale și respingerea contestației formulate.
Analizând sentința
recurată, prin raportare la criticile formulate, având în vedere și cele
reținute prin decizia de admitere a cererii de revizuire, Înalta Curte va
respinge recursurile formulate, ca nefondate pentru considerentele ce urmează.
În ce privește
criticile formulate de către intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Timiș și
chemata în garanție CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, relativ la lipsa
calității procesuale pasive, acestea urmează a fi respinse, deoarece, pe de o
parte, aceste instituții publice sunt cele care au constatat inițial debitul pe
care l-ar datora contestatoarea, debit pe care l-au transmis către A.V.A.S.
prin protocolul nr. 24 din 14 noiembrie 2003, iar pe de altă parte, au formulat
apărări pe fondul cauzei, susținând că cererea formulată de contestatoare este
nefondată, aceasta datorând suma respectivă.
Tocmai datorită
acestei poziții procesuale, cele două recurente intimate au fost obligate în
solidar la plata cheltuielilor de judecată, acestea nelimitându-se la a susține
lipsa calității procesuale pasive, făcând și apărări de fond, exercitând și
calea de atac a recursului, cu critici pe fondul cauzei.
În ce privește
fondul cauzei, cu privire la faptul că patrimoniul celor două persoane
juridice, respectiv SC F.C.P.T. SA și Asociația F.C.P.T., ar fi unul comun,
conform actului constitutiv al SC F.C.P.T. SA, în rejudecarea recursurilor se
va ține cont de cele reținute în decizia de admitere a cererii de revizuire
(decizia nr. 1187 din 17 martie 2011 a I.C.C.J.) în sensul că prin sentința
comercială nr. 2014 din 24 februarie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, rămasă irevocabilă prin decizia comercială nr. 472 din 18
noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost
admisă acțiunea reclamantei SC V.G.B.I. SA București, și a fost constatată
nulitatea absolută parțială a Actului constitutiv al SC F.C.P.T. SA, cu privire
la art. 5 alin. final din Cap.II., stabilindu-se că această dispoziție, care
stipula faptul că „societatea preia întregul patrimoniu social al asociației F.C.P.T.,
care se reorganizează în această formă juridică, conform Legii nr. 69/2000,
încalcă dispozițiile art. 21 lit. b), art. 26 alin. (2) lit. a) și art. 31, art.
32 alin. (1)-(4) din Legea nr. 69/2000 precum și art. 16 și art. 17 lit. b) din
H.G. nr. 884/2001, fiind lovită de nulitate absolută.
Prin urmare, este
valabilă concluzia primei instanțe, în sensul că în mod greșit s-a pornit
executarea împotriva contestatoarei, atâta timp cât din înscrisurile existente
la dosarul cauzei, persoana juridică debitoare este F.C.P.T., identificată cu
CIF/CUI 4385185, contestatoarea având alt cod unic de înregistrare, și anume
cel cu nr. 14363146, cele două entități fiind persoane juridice diferite, cu
patrimonii distincte.
Având în vedere cele
de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge
recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de
A.V.A.S. București, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIȘ și CASA NAȚIONALĂ DE
ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE București împotriva sentinței nr. 161 de la 5 noiembrie
2009 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca
nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică,
astăzi 6 octombrie 2011.