ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 818/2009

Asupra recursului de față ;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația la executare

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, data de 9 august 2007,

contestatoarea SC A.L. SA, în contradictoriu cu intimata  A.V.A.S., a solicitat

instanței anularea tuturor formelor de executare silită întocmite de A.V.A.S.,

în temeiul Protocolului de transfer nr. 12 din 25 februarie 2004 încheiat cu

Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman, pentru suma de 22.823,05 RON, sumă

deja achitată de contestatoare.

S-a solicitat și suspendarea executării

silite, în temeiul art. 403 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea contestației s-a arătat că,

la data de 7 iunie 2007, executorii A.V.A.S. s-au prezentat la sediul

contestatoarei și au întocmit procesul verbal de aplicare a sechestrului nr. 4981/2007,

motivat de faptul că nu s-a achitat debitul în cuantum de 22.823,05 RON,

provenind din Protocolul de transfer nr. 12 din 25 februarie 2004 încheiat cu

Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman. S-a mai reținut că nu a fost achitată

nici suma de 15.336,58 dolari SUA, provenită din contractul de cesiune de

creanță nr. 76221 din 15 decembrie 1999 încheiat între A.V.A.S. și B.A.

Deși reprezentanții A.V.A.S. și-au

reconsiderat poziția în sensul că au considerat stins debitul în cuantum de

15.336,58 dolari SUA, A.V.A.S. a somat totuși contestatoarea să achite debitul

de 22.823,05 RON.

Contestatoarea a apreciat că această sumă

nu este datorată întrucât a achitat la zi toate datoriile către bugetul de

stat, fapt care rezultă din adresa nr. 4693 din 19 iunie 2007 emisă de D.G.F.P.

Teleorman.

Contestatoarea a mai învederat că nu a

avut cunoștință despre existența Protocolului de transfer nr. 12 din 25

februarie 2004 încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman și a considerat

că, dintr-o eroare de comunicare nu s-a cunoscut faptul că a fost deja executată

silit pentru datoria din 2004 față de bugetul de sănătate.

Prin sentința comercială nr. 235 din 10

decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis

contestația la executare formulată de contestatoare, a anulat formele de executare

silită începute de intimată împotriva contestatoarei în temeiul Protocolului de

transfer nr. 12 din 25 februarie 2004, încheiat cu Casa de Asigurări de

Sănătate Teleorman.

A anulat ca netimbrată cererea de

suspendare a executării silite.

În considerentele acestei sentințe,

curtea de apel reținut că, în prezenta cauză, intimata nu a depus la dosarul

cauzei titlul executoriu, motivând că Protocolul de transfer nr. 12 din 25

februarie 2004 încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman reprezintă titlul

executoriu în baza căruia a început executarea silită.

Analizând conținutul acestui protocol,

curtea de apel a constatat că obiectul protocolului este reprezentat de

preluarea de către A.V.A.B. a creanțelor bugetare restante la Fondul național

unic de asigurări de sănătate ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în

vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 51/1998.

CAS Teleorman a cesionat către A.V.A.B.

creanțele sale conform titlurilor de creanță constituite și a remis acestei

instituții titlurile constatatoare ale creanțelor, toate documentele în

legătură cu litigiile în care CAS este parte, precum și toate datele

referitoare la creanțele definite de art. 1 din O.U.G. nr. 95/2003 (art. 2.2

din protocol).

Conform art. 6 din O.U.G. nr. 95/2003,

titlurile de creanță aferente creanțelor bugetare transferate constituie

titluri executorii.

Față de conținutul dispozițiilor

legale enunțate mai sus și de prevederile protocolului, curtea de apel a

constatat că acesta nu poate constitui el însuși titlu executoriu, iar A.V.A.S.

nu a făcut dovada titlului executoriu în baza căruia a demarat executarea

silită, pentru ca instanța să verifice realitatea creanței care prilejuiește

executarea.

De asemenea, curtea de apel a

apreciat că susținerile contestatoarei referitoare la faptul că nu a avut

cunoștință de existența Protocolului de transfer nr. 12 din 25 februarie 2004

încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman sunt întemeiate, în

condițiile în care intimata nu a făcut dovada publicării acestui protocol, în

termen de 10 zile de la data efectuării transferului, prin înștiințare

colectivă, în Monitorul Oficial al României partea a IV-a, conform prevederilor

art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003.

Împotriva sentinței comerciale nr. 235

din 10 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs A.V.A.S.,

întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., precum

și art. 304

1

C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia și

modificarea sentinței atacate: 1) în sensul admiterii excepției prematurității

și respingerii acțiunii ca prematur formulată; 2) în sensul respingerii ca

nefondată a contestației la executare.

1) Cu privire la excepția prematurității,

pe care A.V.A.S. a invocat-o prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei,

recurenta susține că în mod greșit prima instanță a respins această excepție

consacrată prin dispozițiile art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998,

republicată, conform cărora partea avea obligația de a comunica contestația la

executare și actele pe care se întemeiază.

2) Privind fondul cauzei, recurenta

critică soluția primei instanțe, prin care s-a admis contestația la executare,

arătând, în esență, că susținere contestatoarei că nu datorează suma de

22823,05 lei către A.V.A.S., întrucât a achitat la zi toate datoriile către

bugetul de stat ca urmare a executării silite efectuate de către A.F.P.N. în

anul 2004, nu poate fi primită, întrucât:

- la data efectuării executării

silite de către A.F.P.N., aceasta nu deținea creanța pe care a executat-o,

având în vedere că, la data emiterii titlului executoriu nr. 540 din 25 iunie

2004, creanța era deja cesionată către A.V.A.S.;

- încasarea sumelor de către A.F.P.N.

ca urmare a executării silite întreprinse de către aceasta nu poate fi opusă

măsurilor de executare silită întreprinse de către A.V.A.S., întrucât, în

situația în care A.F.P.N. a executat creanța deținută de către A.V.A.S.,

aceasta a încasat sume necuvenite.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea hotărârii pronunțate

de curtea de apel, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale

aplicabile în cauză se constată următoarele:

1) Referitor la excepția de

prematuritate invocată de către A.V.A.S., se constată că, în mod corect, a fost

respinsă de prima instanță, ca nefondată, deoarece, într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1991, republicată

„reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază și,

după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de

primire, înainte de depunerea acestora în instanță”, iar „judecătorul nu va

primi cererea fără dovada îndeplinirii obligației de comunicare”, dar tot acest

text legal stabilește că „prevederile acestui alineat se aplică oricărei

cereri, indiferent de natura ei, cu excepția celor prin care se exercită o cale

de atac.”

Or, în speță, ne aflăm în prezența

unei contestații la executare, ce implică, în cazul admiterii, anularea actului

contestat, reprezentând pin urmare o cale de atac și, din această perspectivă

și având vedere textul legal citat mai sus, contestatorul poate să atace direct

în instanță orice act de executare considerat nelegal, fără a fi obligat să

comunice în prealabil contestația către intimat, așa cum judicios a stabilit și

prima instanță care s-a pronunțat în cauză.

2) În ce privește fondul cauzei, se

constată că susținerile A.V.A.S. nu pot fi primite și vor fi respinse în

consecință, întrucât Protocolul de transfer nr. 12 din 25 februarie 2004

încheiat de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman cu A.V.A.B. nu constituie

titlu executoriu în conformitate cu dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 95/2003

și art. 39, art. 40 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată, cum de altfel chiar și A.V.A.S.

a recunoscut că nu există un titlu executoriu, executarea silită întemeindu-se

pe protocolul depus la dosar (fila 43 dosar fond).

Astfel fiind, având în vedere că A.V.A.S.

nu a făcut dovada titlului executoriu în baza căruia a declanșat executarea silită,

pentru ca instanța să verifice realitatea creanței ce prilejuiește această

executare, în mod corect prima instanță, întemeindu-se pe dispozițiile art. 399

C. proc. civ. și O.U.G. nr. 51/1998 republicată, a admis contestația la

executare și a anulat formele de executare începute de A.V.A.S. împotriva

contestatoarei în temeiul Protocolului de transfer nr. 12 din 25 februarie 2004

încheiat de A.V.A.B. cu Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman.

În această împrejurare, examinarea

celorlalte critici formulate de A.V.A.S. în recurs, precum și a excepției

perimării executării silite formulate de intimata-contestatoare SC A.L. SA,

apare ca fiind lipsită de relevanță și de obiect.

În consecință, recursul declarat în

cauză de A.V.A.S. se va respinge ca nefondat și va fi menținută ca fiind legală

sentința pronunțată de curtea de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A.V.A.S.

BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 235 din 10 decembrie 2007 a Curții

de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 martie 2009.