ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 171/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 171/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

SC P.P. SA Constanța a

formulat contestație la executare

și a solicitat întoarcerea

executării începută în baza Ordinului nr. 1374/2006 emis de A.V.A.S. în temeiul

prevederilor O.U.G. nr. 51/1998. modificată.

În motivarea contestației la

executare SC P.P. SA, a susținut că A.V.A.S. a dispus blocarea conturilor

societății și virarea disponibilităților existente până la concurența sumei de

5.386,83 lei, pentru motivul că A.V.A.S., potrivit O.U.G. nr. 95/2003 s-a

subrogat în drepturile C.N.A.S. pentru creanțele considerate neachitate de

contestatoare până la data de 30 iunie 2003.

Potrivit contestatoarei, în

urma controlului efectuat de D.C.F. Constanța, la data de 30 iunie 2003,

societatea nu avea restanțe către A.V.A.S. iar majorările de întârziere au fost

achitate în timpul controlului. A mai susținut contestatoarea că nu a avut

posibilitatea să conteste creanța declarată de A.V.A.S. întrucât executarea s-a

făcut fără somație, iar sumele respective au fost virate de bancă direct în

contul A.V.A.S.

În continuare, constestatoarea

a susținut că a fost nevoită să achite ceea ce nu datora în scopul deblocării

conturilor pentru că altfel nu își putea desfășura activitatea și că în această

situațieintimata deține de două ori suma executată.

În combaterea acestor

susțineri, intimata A.V.A.S. a invocat prin întâmpinare excepția de tardivitate

a promovării contestației la executare în raport de prevederile O.U.G. nr. 95/2003

și a art. 401 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat

respingerea contestației.

Curtea a analizat excepția

invocată de A.V.A.S. și a ajuns la concluzia că art. 95/2003 și O.U.G. nr. 51/1998

care reglementează cesiunea creanțelor bugetare restante preluate de A.V.A.S.

de la C.A.S.S. prevăd că executarea silită începe prin afișarea unei somații colective

la sediile caselor de sănătate, iar îndeplinirea acestei formalități nu a fost

combătută de către intimată.

Potrivit instanței, afișarea

somației colective s-a făcut la data de 12 martie 2004 iar contestatoarea se

putea adresa instanței la 12 martie 2003 pentru a ataca titlul executor. S-a

mai reținut că prin concluziile scrise, contestatoarea a precizat faptul că

executarea s-a pornit la 5 aprilie 2006 când s-au poprit conturile sale

bancare, dată față de care termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) C.

proc. civ., era depășit.

Împotriva sentinței a

declarat recurs contestatoarea SC P.P. SA care a criticat soluția instanței de

fond prin care s-a respins, ca tardivă, contestația la executare silită a conturilor

bancare, executare care s-a săvârșit la data de 17 aprilie 2006.

Recurenta a arătat că

soluția este greșită întrucât intimata A.V.A.S. nu a produs nicio dovadă din

care să rezulte că a afișat somația la sediul C.A.S.S. Potrivit recurentei

termenul limită de depunere a contestației se raportează la actul de executare

astfel că era în drept să formuleze contestația în 15 zile socotite de la data

când i-au fost executate conturile, termen prevăzut de art. 401 C. proc. civ.,

astfel că nu se poate reține tardivitatea depunerii contestației.

În continuare a susținut că

simpla adresă a C.A.S.S. nu constituie o dovadă a datei afișării somației

colective care să-i fie opozabilă iar în al treilea rând a precizat că a

contestat actul de executare efectuat abuziv de către intimată în lipsa unui

titlu valabil, astfel că, erau aplicabile prevederile art. 401 alin. (1

1

)

C. proc. civ., potrivit căruia lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării

titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție.

A mai criticat recurenta și faptul că instanța a reținut că din conținutul

cererii introductive cât și din motivele indicate nu rezultă că cererea avea caracterul

unei contestații la titlu cu toate că din argumentele exprimate în cuprinsul

cererii rezultă că a invocat faptul că A.V.A.S. nu deține un titlu în baza

căruia să pornească executarea.

Prin întâmpinare intimata A.V.A.S.

a susținut că a emis somația colectivă conform O.U.G. nr. 95/1993 și că

poprirea conturilor a avut loc la 5 aprilie 2006 iar contestația a fost

introdusă la data de 3 mai 2006 peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin.

(1) C. proc. civ. În consecință, a solicitat menținerea sentinței fondului ca

fiind legală.

În cauză a fost sesizată

Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra constituționalității art. 6 alin.

(2

1

) din O.U.G. nr. 95/2003 privind preluarea de către A.V.A.S. a

unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la F.N.U.A.S. Prin

decizia nr. 930 din 18 octombrie 2007, Curtea Constituțională a respins această

excepție reținând că nu s-au încălcat dispozițiile art. 24 și 21 din Legea

fundamentală. În sensul acestei concluzii a mai reținut că executarea silită se

poate face în condițiile prevăzute de lege asigurând debitorului dreptul la

apărare și garanțiile privind accesul la justiție pentru contestarea actelor de

executare.

Recursul este fondat.

fi avută în vedere în această cale de atac își găsește fundamentul în

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., potrivit cărora recursul

declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu

apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța

putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Aceste dispoziții, anterior

redate, care sunt derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv

al acestei căi de atac vor fi avute în vedere la analiza criticilor ce au fost

aduse sentinței pronunțate de Curtea de Apel.

naturii și obiectului cererii dedusă judecății în primă instanță este

întemeiată având în vedere cererea introductivă din cuprinsul căreia rezultă că

s-au făcut referiri la lipsa titlului pentru încasarea sumei de 5.386,83 lei. Admițând

că există o ambiguitate a exprimării contestatorului și observând precizările ulterioare

prin care se evidențiază faptul că pe lângă executarea pornită de A.V.A.S. prin

poprire, debitoarea a achitat și din proprie inițiativă o sumă cu scopul de

deblocare a conturilor, instanța de fond avea obligația să pună în discuție și să

lămurească obiectul solicitărilor contestatoarei. Este evident că în măsura în

care se dovedea o plată realizată odată prin executare și apoi din proprie

inițiativă se putea examina și cererea de restituire care a fost intitulată

„întoarcerea executării”.

apel potrivit căreia contestația nu vizează titlul este contradictorie în

raport de analiza tardivității contestației la executare prin care se admite

totuși că executarea silită începută de A.V.A.S. pentru creanțele bugetare

preluate de la C.A.S.S. începe prin afișarea unei somații colective la sediile

caselor județene de asigurări de sănătate, formalitate considerată ca fiind

îndeplinită fără nici o rezervă în ce privește respectarea dispozițiilor art. 6

alin. (2

1

) din O.U.G. nr. 95/2003. Or, se poate observa din

înscrisurile depuse la dosar că în afară de o adresă a C.A.S. Constanța prin care

se afirmă că s-a afișat somația colectivă fără nicio referire la dată și la

tabelele colective  nu există un alt act care să confirme realizarea acestei

formalități.

în vedere nici faptul că pot fi contestate și actele de executare însăși

situație în care trebuia să observe că executarea popririi s-a săvârșit la data

de 17 aprilie 2006, iar contestația a fost introdusă  la data de 2 mai 2006.

Mai mult pentru ca acestor date să li se dea eficiența cuvenită trebuie lămurit

dacă se contestă executarea însăși dreptul fiind conferit debitoarei de art. 401

alin. (1) C. proc. civ., și nu numai.

În acest sens sunt de

observat și considerentele Curții Constituționale care consacră principiul

accesului liber la justiție în aceste cazuri în care se valorifică datorii

bugetare restante, recunoscându-se dreptul ca, în condițiile legii, să fie

contestate actele de executare.

instanța de fond nu a avut în vedere obiectul contestației în integralitatea

lui și nu a lămurit ce anume se contestă, admiterea excepției tardivității

nu-și găsește fundament pentru determinarea celor 15 zile în raport de care

debitoarea se putea adresa justiției.

Pentru lămurirea acestor

aspecte și întrucât nu s-a intrat în cercetarea fondului, potrivit art. 312 alin.

(5) C. proc. civ., recursul se va admite conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

debitoarea SC P.P. SA CONSTANȚA împotriva sentinței comerciale nr. 166 din 12 octombrie

2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2008.