ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2939/2008

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Călărași la data de 21 noiembrie 2003, A.V.A.S. a formulat contestație la executarea silită efectuată de intimata creditoare SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Constanța Ferry - Boat Constanța, asupra debitoarei SC S. SA Călărași în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 703 din 22 noiembrie 1999. În motivare contestatoarea a susținut că SC S. SA este debitoarea sa fiind preluată de SC B.C.R. SA prin contractul de cesiune de creanță din 822 din 10 decembrie 1999 pentru o creanță de 45.337.565,56 dolari S.U.A. Ca urmare preluării creanței, executorii A.V.A.S.

au instituit sechestru asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei, astfel că executarea silită pornită de SNTFM C.F.R.M. SA este o acțiune nelegală, în vădita contradicție cu reglementările legale respectiv O.U.G. nr. 51/1998, republicată, care în art. 61 statuează că dreptul corespunzător creanței preluate la datoria publică se execută înaintea oricărui drept, indiferent de natura acestuia sau data la care a fost constituit, cu excepția salariilor și a altor privilegii legale. Judecătoria Călărași prin sentința civilă nr. 3281 din 18 decembrie 2003 a admis contestația la executare formulată de A.V.A.S., dispunând anularea executării silite începute la cererea creditoarei SNTFM C.F.R.M. SA împotriva debitoarei SC S. SA Călărași, reținând că potrivit art. 61 din O.U.G.

nr. 51/1998 A.V.A.S. beneficiază de un privilegiu general, legal, pentru executarea creanței preluate la datoria publică. Sentința Judecătoriei Călărași a fost recurată de creditoarea SNTFM C.F.R.M. SA la data de 28 ianuarie 2004, iar Tribunalul București investit cu soluționarea căii de atac, prin decizia civilă nr. 228 din 19 aprilie 2005 și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București apreciind că în cauză, calea de atac este apelul în raport de dispozițiile art. 401 pct. 2 alin. (2) cu referire la art. 401 alin. (2) C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 620 din data de 29 iunie 2005 a admis apelul formulat de creditoarea SNTFM C.F.R.M.

SA a anulat sentința nr. 3281/2003 a Judecătoriei Călărași constatând necompetența materială a acestei instanțe de a soluționa litigii în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică de către A.V.A.S. și reținând cauza spre soluționare în fond, ca primă instanță, potrivit art. 44 și urm. din O.U.G. nr. 51/1998, a admis contestația formulată de A.V.A.S. și a anulat formele de executare silită efectuate în baza încheierii Judecătoriei Călărași din data de 28 octombrie 2003 la cererea creditoarei SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Constanța. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că, creditoarea A.V.A.S. a declanșat procedura de executare silită a creanței sale asupra debitoarei SC S. SA, creanță preluată la datoria publică prin contractul de cesiune din 822 din 10 decembrie 1999, anterior creditoarei SNTFM C.F.R.M.

SA, respectiv la data de 28 ianuarie 2003 prin procesele - verbale de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor debitoarei, iar potrivit art. 61 din O.U.G. nr. 51/1998, republicat, dreptul corespunzător creanței preluate la datoria publică se execută înaintea oricărui alt drept, așa încât executarea silită pornită de intimata creditoare a fost calificată ca nelegală, cu consecința anulării ei și a tuturor actelor de executare efectuate. Împotriva acestei decizii, intimata - creditoare SNTFM C.F.R.M. SA a declarat recurs, la data de 22 august 2005 solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare formulată de contestatoarea - creditoare A.V.A.S.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor invocate, susținând în esență, că instanța de apel, în mod nelegal admițând apelul său, a admis în același timp contestația la executare formulată de A.V.A.S., deoarece soluția de admitere a apelului nu putea să aibă o altă consecință decât constatarea că actele de executare sunt perfect valabile. Intimata - creditoare A.V.A.S. a formulat la data de 28 noiembrie 2005 întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că executarea silită pornită de recurentă, este în prezent lipsită de interes și de obiect, deoarece împotriva debitoarei s-a deschis procedura falimentului prevăzută de Legea nr. 64/1995.

Pe fondul cauzei intimata a arătat că, față de privilegiul legal instituit prin O.U.G. nr. 51/1998 în favoarea A.V.A.S. pentru executarea creanțelor preluate la datoria publică, soluția primei instanțe este legală. La data de 2 martie 2006, intimata - debitoare a formulat precizări cu privire la poziția sa față de cererea de recurs, arătând că se află în procedura falimentului, procedură în cadrul căreia creditoarea SNTFM C.F.R.M. SA s-a înscris pe tabelul creditorilor în vederea recuperării creanței sale. Prin încheierea din 3 martie 2006, Înalta Curte luând în examinare cererea recurentei creditoare a dispus suspendarea judecății recursului în temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 23 mai 2008, avându-se în vedere înscrisurile depuse de lichidatorul judiciar al debitoarei, respectiv tabelul preliminar modificat al creanțelor debitoarei, în care la poziția 111 – categoria creanțe chirografare, conform art. 122 pct. 7 din Legea nr. 64/1995 – este înscrisă creditoarea SNTFM C.F.R.M. SA cu suma solicitată prin declarația de creanță, în care este inclusă și suma acordată prin sentința civilă nr. 703/1999 a Tribunalului Călărași, în baza căreia a pornit executarea silită, ce face obiectul prezentei cauze. La termenul acordat pentru judecarea recursului, recurenta nu s-a prezentat deși a fost legal citată și încunoștiințată totodată prin adresă să-și exprime poziția actuală față de recursul declarat, având în vedere declarația de creanță făcută în cadrul procedurii insolvenței debitoare SC S. SA prin care s-a solicitat și recuperarea sumei statuate prin sentința nr. 703/1999 a Tribunalului Călărași.

Examinând recursul în contextul motivelor invocate prin cererea de recurs și având în vedere și înscrisurile depuse în această fază procesuală referitoare la valorificarea creanței recurentei în procedura insolvenței debitoarei sale, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: 1. Soluția adoptată de Curtea de Apel București și care se reflectă în dispozitivul deciziei comerciale nr. 620 din 29 iunie 2005, este în conformitate cu dispozițiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ. referitoare la judecarea apelului. 2. Curtea de Apel, investită cu soluționarea căii de atac a apelului declarat de intimata - creditoare SNTFM C.F.R.M. SA împotriva sentinței civile nr. 3281/2003 a Judecătoriei Călărași, a constatat că prima instanță a fost necompetentă material să soluționeze cauza pe fond, față de dispozițiile art. 44 din O.U.G.

nr. 51/1998 aplicabile în cauză, care atrag competența de soluționare a litigiilor în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică în favoarea Curții de Apel, astfel că, instanța de apel conform art. 297 alin. (2) teza finală, a anulat în tot hotărârea primei instanțe și a reținut cauza spre judecare. 3. Altfel spus, soluția pronunțată de Curtea de Apel este în deplină concordanță cu dispozițiile procesuale aplicabile referitoare la competența materială de soluționare a litigiilor în legătură cu creanțele neperformante preluate de A.V.A.S. și cu ipoteza reglementată de art. 297 alin. (2) C. proc. civ. care se impunea a fi aplicată în cauză în soluționarea căii de atac cu care instanța a fost investită.

4. Așa fiind și constatând totodată că urmare deschiderii procedurii falimentului față de debitoarea SC S. SA, valorificarea creanțelor împotriva falitei se poate face numai în cadrul acestei proceduri comune și concursuale, recurenta figurând înscrisă în tabloul creditorilor cu creanța ce a stat la baza prezentului litigiu, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Constanța, împotriva deciziei comerciale nr. 620 din 29 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2008.