ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1092/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația la executare formulată de contestatoarea A.V.A.S. s-a solicitat instanței în contradictoriu cu SC S. SA și SC C. SRL anularea procesului verbal de licitație din 17 septembrie 2004, încheiat în dosarul nr. 249/2004 al B.E.J. S.V., întoarcerea executării silite și repunerea în situația anterioară a părților. În motivarea contestației s-a reținut că prin contractul de cesiune de creanță din 10 decembrie 1999, a preluat de la B.C.R. o creanță în valoare de 45.337.565,56 dolari S.U.A. și 190.400.000 lei cheltuieli de executare asupra debitoarei SC S. SA Călărași, creanță ce a fost preluată la datoria publică.

Pentru valorificarea acestei creanțe A.V.A.S. a declanșat procedura de executare silită prevăzută de art. 58 și 60 din O.U.G. nr. 51/1998 comunicând debitoarei titlul executoriu și de asemenea s-au încheiat două procese verbale de instituire a sechestrului asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei, avându-se în vedere că executarea silită pornită de A.V.A.S. prevalează în fața tuturor celorlalți creditori, persoane fizice și juridice în raport de dispozițiile Legii nr. 51/1998. Pârâta SC C. SRL cunoscând faptul că A.V.A.S. este un creditor de rang privilegiat a pornit executarea silită împotriva pârâtei SC S. SA pentru recuperarea creanței de 200.000 dolari S.U.A. ignorând dispozițiile art. 61 din O.U.G.

nr. 51/1998. Un alt motiv de nelegalitate al executării silite pornită de SC C. SRL îl reprezintă și faptul că cesiunea de creanță din 15 iulie 2004 actul în baza căruia s-a pornit executarea nu este un titlu executoriu în sensul art. 372 și art. 376 alin. (1) C. proc. civ., prin sentința nr. 11861 din 22 octombrie 2004 constatându-se nulitatea absolută a acestuia. S-a solicitat în baza art. 404 1 C. proc. civ. se solicită întoarcerea executării silite nelegal efectuate. La primul termen de judecată, respectiv 24 noiembrie 2004 A.V.A.S.

a formulat o cerere precizatoare în sensul că solicită anularea procesului verbal de constatare și sechestru definitiv din 27 septembrie 2004, publicația de vânzare din 14 octombrie 2002, procesul verbal de constatare și lichidare din 18 octombrie 2004. De asemenea s-a precizat și cererea de întoarcere a executării silite în sensul că SC C. SRL să fie obligată la plata contravalorii actualizare în funcție de rata inflației a prețului de evaluare a bunurilor stabilit prin publicația de vânzare în cuantum de 3.108.839.400 lei. Prin cererea înregistrată la rolul Judecătoriei Călărași sub nr. 3678/2004 contestatoarea A.V.A.S. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu aceleași pârâte, cerere declinată spre competentă soluționare Curții de Apel București.

La data de 5 decembrie 2004, având în vedere cererea părților în baza art. 164 C. proc. civ. s-a dispus conexarea celor două dosare, ținând cont de faptul că există identitate de părți, obiect și cauză. Curtea de Apel București prin sentința nr. 68 din 4 mai 2005 a admis contestația la executare, a anulat executarea silită și toate actele de executare efectuate în dosarul nr. 249/2004 a B.E.J. S.V., și a dispus și întoarcerea executării silite cu repunerea părților în situația anterioară, obligând pârâta SC C. să plătească pârâtei SC S. SA suma de 3.568.145.396 lei. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de cesiune din 15 iulie 2004 cedenta SC L.I.P.C. SA a cedat către cesionara SC C. SA creanța în valoare de 200.000 dolari S.U.A.

debitor cedat fiind SC S. SA, iar prin încheierea de ședință din 2 iulie 2004 s-a încuviințat începerea executării silite pentru recuperarea sumei de 200.000 dolari S.U.A. Pentru valorificarea creanței A.V.A.S. a declanșat procedura de executare silită conform art. 58 și 60 din O.U.G. nr. 51/1998 procedându-se la comunicarea titlului executoriu și încheierea a două procese – verbale de instituire a sechestrului asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei din 28 ianuarie 2003. S-a reținut că reclamanta A.V.A.S. a declanșat procedura de executare silită anterior creditoarei SC C. SRL, iar actele de executare efectuate de aceasta din urmă în baza încheierii de încuviințare a executării silite din 29 iulie 2004, încalcă dispozițiile imperative ale art. 64 și 68 din O.U.G.

nr. 51/1999 care stabilesc indisponibilizarea bunurilor sechestrate până la valorificare sau până când A.V.A.S., ori instanța competentă dispune ridicarea sechestrului, debitorul neputând dispune de bunurile respective decât cu acordul A.V.A.S. De asemenea instanța a considerat că executarea silită pornită de pârâta creditoare SC C. SRL s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor art. 61 din O.G. nr. 51/1998 care consacră prioritatea executării creanțelor preluate la datoria publică față de celelalte categorii de creanță, cât și a dispozițiilor O.U.G. nr. 40/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC C. SRL invocând dispozițiile art. 304 pct. 8.9 și 10 C. proc. civ. Se arată că susținerea contestatoarei că știa de împrejurarea că A.V.A.S.

este creditor de rang privilegiat este contrazisă de faptul că a început executarea anterior reclamantei, iar la data începerii executării SC S. SA nu a avut obiecțiuni. Se susține că instanța nu a avut în vedere faptul că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 137/2002 s-a instituit procedura de supraveghere financiară a SC S. SA Călărași, nici A.V.A.S. nu avea dreptul legal de a scoate la licitație bunuri aparținând debitoarei așa cum în fapt a procedat la vânzarea de bunuri către SC D. SA. Un alt motiv de nelegalitate al sentinței criticate este acela care privește modul în care instanța de fond fără a verifica consideră că bunurile scoase și vândute la licitație de executorul judecătoresc ar fi făcut parte din categoria celor pentru care A.V.A.S.

a instituit sechestrul. Se critică și modul cum s-a dispus întoarcerea executării, instanța ignorând faptul că bunurile vândute la licitație reprezentau materialele rezultate din dezafectarea unor obiective ce nu făceau parte din bunurile sechestrate la cererea A.V.A.S., iar prin repunerea părților în situația anterioară, trebuia să oblige pe fiecare din cei care au beneficiat de sumele rezultate din vânzare. Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Este adevărat că potrivit art. 304 1 C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Prin cererea de recurs, se invocă motive de nelegalitate dar din conținutul acestora rezultă că s-au făcut referiri mai mult la aspecte de netemeinicie cum ar fi modul de interpretare a probatoriilor și a susținerilor părților. Nu este de neglijat faptul că, prin sentința nr. 11861 din 22 octombrie 2004 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță din 15 iulie 2004, încheiat între cedenta SC L.I.P.C. SA și cesionarea SC C. SA. Din actele dosarului a rezultat că cesionara recurentă a solicitat punerea în executare a contractului de cesiune la data de 15 iulie 2004, după ce A.V.A.S.

pentru valorificarea creanței, a declanșat procedura de executare silită și a instituit sechestrul asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei la 28 ianuarie 2003. În aceste condiții justificat instanța de fond a reținut că reclamanta – intimată a declanșat procedura de executare silită anterior creditoarei SC C. SRL, iar actele de executare efectuate de acesta din urmă, a încălcat dispozițiile imperative ale art. 64 și 68 din O.U.G. nr. 51/1998, care stabilesc indisponibilizarea bunurilor sechestrate până la valorificare sau până când A.V.A.S., ori instanța competentă dispune ridicarea sechestrului, debitorul neputând dispune de bunurile respective decât cu acordul A.V.A.S. La pronunțarea soluției, instanța de fond justificat a considerat potrivit art. 61 din O.U.G.

nr. 51/1998 dreptul corespunzător creanței preluate la datoria publică se execută înaintea oricărui alt drept, indiferent de natura acestuia sau de data la care a fost constituit, cu excepția salariilor și a altor privilegii legale. Criticile privind întoarcerea executării urmează a fi înlăturate, instanța de fond stabilind contravaloarea bunurilor ce au făcut obiectul executării silite conform procesului verbal de constatare și licitație, contravaloarea acestora fiind determinate conform documentelor contabile aflate la dosar provenite de la SC S. SA, recurenta nefiind în măsură să dispună alte înscrisuri în contraprobă. Față de cele arătate în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SRL Călărași, împotriva sentinței nr. 68 din 4 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.