ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1092/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația la executare

formulată de contestatoarea A.V.A.S. s-a solicitat instanței în contradictoriu

cu SC S. SA și SC C. SRL anularea procesului verbal de licitație din 17

septembrie 2004, încheiat în dosarul nr. 249/2004 al B.E.J. S.V., întoarcerea

executării silite și repunerea în situația anterioară a părților.

În motivarea contestației s-a

reținut că prin contractul de cesiune de creanță din 10 decembrie 1999, a

preluat de la B.C.R. o creanță în valoare de 45.337.565,56 dolari S.U.A. și

190.400.000 lei cheltuieli de executare asupra debitoarei SC S. SA Călărași,

creanță ce a fost preluată la datoria publică.

Pentru valorificarea acestei creanțe

A.V.A.S. a declanșat procedura de executare silită prevăzută de art. 58 și 60

din O.U.G. nr. 51/1998 comunicând debitoarei titlul executoriu și de asemenea

s-au încheiat două procese verbale de instituire a sechestrului asupra

bunurilor din patrimoniul debitoarei, avându-se în vedere că executarea silită

pornită de A.V.A.S. prevalează în fața tuturor celorlalți creditori, persoane

fizice și juridice în raport de dispozițiile Legii nr. 51/1998.

Pârâta SC C. SRL cunoscând faptul că

A.V.A.S. este un creditor de rang privilegiat a pornit executarea silită

împotriva pârâtei SC S. SA pentru recuperarea creanței de 200.000 dolari S.U.A.

ignorând dispozițiile art. 61 din O.U.G. nr. 51/1998.

Un alt motiv de nelegalitate al

executării silite pornită de SC C. SRL îl reprezintă și faptul că cesiunea de

creanță din 15 iulie 2004 actul în baza căruia s-a pornit executarea nu este un

titlu executoriu în sensul art. 372 și art. 376 alin. (1) C. proc. civ., prin

sentința nr. 11861 din 22 octombrie 2004 constatându-se nulitatea absolută a

acestuia.

S-a solicitat în baza art. 404

1

C. proc. civ. se solicită întoarcerea executării silite nelegal efectuate.

La primul termen de judecată,

respectiv 24 noiembrie 2004 A.V.A.S. a formulat o cerere precizatoare în sensul

că solicită anularea procesului verbal de constatare și sechestru definitiv din

27 septembrie 2004, publicația de vânzare din 14 octombrie 2002, procesul

verbal de constatare și lichidare din 18 octombrie 2004.

De asemenea s-a precizat și cererea

de întoarcere a executării silite în sensul că SC C. SRL să fie obligată la

plata contravalorii actualizare în funcție de rata inflației a prețului de

evaluare a bunurilor stabilit prin publicația de vânzare în cuantum de

3.108.839.400 lei.

Prin cererea înregistrată la rolul

Judecătoriei Călărași sub nr. 3678/2004 contestatoarea A.V.A.S. a formulat

contestație la executare în contradictoriu cu aceleași pârâte, cerere declinată

spre competentă soluționare Curții de Apel București.

La data de 5 decembrie 2004, având

în vedere cererea părților în baza art. 164 C. proc. civ. s-a dispus conexarea

celor două dosare, ținând cont de faptul că există identitate de părți, obiect

și cauză.

Curtea de Apel București prin

sentința nr. 68 din 4 mai 2005 a admis contestația la executare, a anulat

executarea silită și toate actele de executare efectuate în dosarul nr. 249/2004

a B.E.J. S.V., și a dispus și întoarcerea executării silite cu repunerea

părților în situația anterioară, obligând pârâta SC C. să plătească pârâtei SC S.

SA suma de 3.568.145.396 lei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că prin contractul de cesiune din 15 iulie 2004

cedenta SC L.I.P.C. SA a cedat către cesionara SC C. SA creanța în valoare de

200.000 dolari S.U.A. debitor cedat fiind SC S. SA, iar prin încheierea de

ședință din 2 iulie 2004 s-a încuviințat începerea executării silite pentru

recuperarea sumei de 200.000 dolari S.U.A.

Pentru valorificarea creanței A.V.A.S.

a declanșat procedura de executare silită conform art. 58 și 60 din O.U.G. nr. 51/1998

procedându-se la comunicarea titlului executoriu și încheierea a două procese –

verbale de instituire a sechestrului asupra bunurilor din patrimoniul

debitoarei din 28 ianuarie 2003.

S-a reținut că reclamanta A.V.A.S. a

declanșat procedura de executare silită anterior creditoarei SC C. SRL, iar

actele de executare efectuate de aceasta din urmă în baza încheierii de

încuviințare a executării silite din 29 iulie 2004, încalcă dispozițiile

imperative ale art. 64 și 68 din O.U.G. nr. 51/1999 care stabilesc

indisponibilizarea bunurilor sechestrate până la valorificare sau până când A.V.A.S.,

ori instanța competentă dispune ridicarea sechestrului, debitorul neputând

dispune de bunurile respective decât cu acordul A.V.A.S.

De asemenea instanța a considerat că

executarea silită pornită de pârâta creditoare SC C. SRL s-a desfășurat cu

încălcarea dispozițiilor art. 61 din O.G. nr. 51/1998 care consacră prioritatea

executării creanțelor preluate la datoria publică față de celelalte categorii

de creanță, cât și a dispozițiilor O.U.G. nr. 40/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta SC C. SRL invocând dispozițiile art. 304 pct. 8.9 și 10 C.

proc. civ.

Se arată că susținerea

contestatoarei că știa de împrejurarea că A.V.A.S. este creditor de rang

privilegiat este contrazisă de faptul că a început executarea anterior

reclamantei, iar la data începerii executării SC S. SA nu a avut obiecțiuni.

Se susține că instanța nu a avut în

vedere faptul că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 137/2002 s-a

instituit procedura de supraveghere financiară a SC S. SA Călărași, nici A.V.A.S.

nu avea dreptul legal de a scoate la licitație bunuri aparținând debitoarei așa

cum în fapt a procedat la vânzarea de bunuri către SC D. SA.

Un alt motiv de nelegalitate al

sentinței criticate este acela care privește modul în care instanța de fond

fără a verifica consideră că bunurile scoase și vândute la licitație de

executorul judecătoresc ar fi făcut parte din categoria celor pentru care A.V.A.S.

a instituit sechestrul.

Se critică și modul cum s-a dispus

întoarcerea executării, instanța ignorând faptul că bunurile vândute la

licitație reprezentau materialele rezultate din dezafectarea unor obiective ce

nu făceau parte din bunurile sechestrate la cererea A.V.A.S., iar prin

repunerea părților în situația anterioară, trebuia să oblige pe fiecare din cei

care au beneficiat de sumele rezultate din vânzare.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 C. proc. civ.

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate.

Este adevărat că potrivit art. 304

1

C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit

legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare

prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Prin cererea de recurs, se invocă motive

de nelegalitate dar din conținutul acestora rezultă că s-au făcut referiri mai

mult la aspecte de netemeinicie cum ar fi modul de interpretare a probatoriilor

și a susținerilor părților.

Nu este de neglijat faptul că, prin

sentința nr. 11861 din 22 octombrie 2004 s-a constatat nulitatea absolută a

contractului de cesiune de creanță din 15 iulie 2004, încheiat între cedenta SC

L.I.P.C. SA și cesionarea SC C. SA.

Din actele dosarului a rezultat că

cesionara recurentă a solicitat punerea în executare a contractului de cesiune

la data de 15 iulie 2004, după ce A.V.A.S. pentru valorificarea creanței, a

declanșat procedura de executare silită și a instituit sechestrul asupra

bunurilor din patrimoniul debitoarei la 28 ianuarie 2003.

În aceste condiții justificat

instanța de fond a reținut că reclamanta – intimată a declanșat procedura de

executare silită anterior creditoarei SC C. SRL, iar actele de executare

efectuate de acesta din urmă, a încălcat dispozițiile imperative ale art. 64 și

68 din O.U.G. nr. 51/1998, care stabilesc indisponibilizarea bunurilor

sechestrate până la valorificare sau până când A.V.A.S., ori instanța

competentă dispune ridicarea sechestrului, debitorul neputând dispune de

bunurile respective decât cu acordul A.V.A.S.

La pronunțarea soluției, instanța de

fond justificat a considerat potrivit art. 61 din O.U.G. nr. 51/1998 dreptul

corespunzător creanței preluate la datoria publică se execută înaintea oricărui

alt drept, indiferent de natura acestuia sau de data la care a fost constituit,

cu excepția salariilor și a altor privilegii legale.

Criticile privind întoarcerea

executării urmează a fi înlăturate, instanța de fond stabilind contravaloarea

bunurilor ce au făcut obiectul executării silite conform procesului verbal de

constatare și licitație, contravaloarea acestora fiind determinate conform

documentelor contabile aflate la dosar provenite de la SC S. SA, recurenta

nefiind în măsură să dispună alte înscrisuri în contraprobă.

Față de cele arătate în considerarea

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC C. SRL Călărași, împotriva sentinței nr. 68 din 4 mai 2005 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 martie 2006.