ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4861/2005

Asupra conflictului negativ de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21

noiembrie 2003 pe rolul Judecătoriei Călărași, petiționara A.V.A.B. a formulat

contestație la executarea sentinței civile nr. 475 din 24 august 1999,

pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul de executare nr. 177/2003

constituit pe rolul Judecătoriei Călărași, cerând anularea executării silite a

tuturor actelor de executare începute împotriva debitoarei SC S. SA Călărași de

către creditoarea C.F.R. M. Constanța, prin executorul judecătoresc S.V.

Pe cale de excepție pețitoarea a

invocat prescripția dreptului de executare silită a intimatei, deoarece de la

data rămânerii definitive a sentinței civile ce constituie titlu executor și

până la data formulării cererii de executare silită au trecut mai mult de trei

ani, depășindu-se astfel termenul prevăzut de art. 405 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, petiționara

contestatoare A.V.A.B., arată că este creditor privilegiat al SC S. SA, prin

preluarea de la B.C.R. a unor contracte de cesiune de creanță în valoare de

45.337.465,56 dolari S.U.A. și 190.400.000 lei cheltuieli de judecată.

A mai arătat că are începută deja

poprirea executorie silită împotriva debitoarei; că potrivit art. 61 din O.U.G.

nr. 51/1998 republicată, A.V.A.B. are calitatea de creditor privilegiat,

deoarece „dreptul corespunzător creanței preluate la datorie publică se execută

înaintea oricărui drept, indiferent de natura acestuia sau de la data la care a

fost constituit, cu excepția salariilor și a altor privilegii legale”.

De aceea considerând că prin

executarea silită din partea altor creditori cu rang inferior, deci

neprivilegiați, ar fi prejudiciată, cere admiterea cererii așa cum a fost

formulată.

Prin sentința civilă nr. 3282 din 18

decembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosar nr. 3948/2003 s-a

respins excepția dreptului la executare silită ca neîntemeiată.

S-a admis contestația la executare

formulată de A.V.A.B. în contradictoriu cu intimatele; debitoarea SC S. SA

Călărași și creditoarea C.F.R. M. Constanța.

S-a dispus anularea executării

silire începute împotriva debitoarei SC S. SA Călărași la cererea creditoarei C.F.R.

M. Constanța, în dosar de executare nr. 177/2003 și a tuturor actelor de

executare intervenite în cauză.

Împotriva sentinței civile nr. 3282

din 18 decembrie 2003 a declarat recurs creditoarea C.F.R. M. SA, sucursala

Constanța, considerând sentința atacată ca netemeinică și nelegală, deoarece art.

371

1

C. proc. civ., nu împiedică pe orice creditor să înceapă

procedura executării silite atâta timp cât se dovedește că are titlu executor

și o creanță certă, lichidă și exigibilă, așa cum are recurenta.

O.U.G. nr. 51/1998 nu interzice prin

nici un articol inițierea executării silite de către un alt creditor, A.V.A.B.

având ce-i drept prioritate, dar nu exclusivitate, dar și aceasta numai în faza

realizării creanței și nu în această fază a inițierii executării silite. Deci

prioritatea pe care o invocă A.V.A.B. în faza începerii executării silite, o

consideră ca fiind inadmisibilă. Cere astfel admiterea recursului și

respingerea cererii A.V.A.B.

Recursul creditoarei C.F.R. M. SA

Constanța înregistrat legal la Judecătoria Călărași sub nr. 3984 din 28

ianuarie 2004 a fost trimis spre competentă soluționare conform legislației în

vigoare la acea dată 28 ianuarie 2004 (data înregistrării), la Înalta Curte de

Casație și Justiție unde s-a format dosar nr. 1854/2004.

Prin încheierea nr. 1247 din 23

februarie 2005, în urma apariției Legii nr. 195/2004, și-a modificării Codului

de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție declină competența de

soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Călărași, având ca motivare

dispozițiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. II alin. (1) și

alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 195/2004.

Prin decizia civilă nr. 231 din 11

aprilie 2005, pronunțată în dosar nr. 564/2005 Tribunalul Călărași consideră că

în cauză calea de atac este apelul și pe cale de consecință declină competența

soluționării apelului în favoarea Curții de Apel București, secția comercială.

La Curtea de Apel București se

formează dosar nr. 2317/2005 unde la primul termen de judecată cu procedura

legal îndeplinită instanța pune în discuția părților calificarea căii de atac.

Intimata SC S. SA constată că în mod

corect s-a apreciat calea de atac ca fiind apel.

Curtea în temeiul art. 84 C. proc.

civ., consideră că în cauza de față calea de atac este recurs așa cum în mod

corect a intitulat-o recurenta și a calificat-o și Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin încheierea nr. 1247 din 23 februarie 2005, pronunțată în dosar nr.

1854/2004 ce a avut la bază dispozițiile aplicabile speței de la data

pronunțării, ca urmare a apariției legii nr. 195/2004, respectiv cu aplicarea

în cauză a art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. II alin. (1) și alin.

(3) teza ultimă din Legea nr. 195/2004.

În concluzie, Curtea de Apel

București considerând că în cauză calea de atac este recurs făcând și aplicarea

art. 2 pct. 3 C. proc. civ., constată că nu este competentă să soluționeze

recursul.

Că în cauză așa cum a decis

irevocabil și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 1247 din

23 februarie 2005 ca instanța de control judiciar ale cărei decizii sunt

obligatorii, competența soluționării recursului aparține Tribunalului călărași

și în consecință declină competența soluționării recursului în favoarea

Tribunalului Călărași.

Constată astfel ivit conflict

negativ de competență, conform art. 20 pct. 2 C. proc. civ. și în consecință

făcând aplicarea art. 21 C. proc. civ., scoate cauza de pe rol și o înaintează

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului în

conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., prin decizia nr. 732

din 17 iunie 2005.

Examinând conflictul negativ de

competență ivit între Tribunalul Călărași și Curtea de Apel București, Înalta

Curte constată că revine Tribunalului Călărași competența materială sau de

atribuțiune de soluționare a cauzei.

Calea de atac exercitată de către

creditoarea C.F.R. M. SA, sucursala Constanța, împotriva sentinței civile nr. 3282/2003

a Judecătoriei Călărași, nu a mai fost calificată de către Înalta Curte de

Casație și Justiție că aceasta, prin încheierea nr. 1247 din 23 februarie 2005,

în considerarea dispozițiilor art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art.

1 și 3 teza ultimă din Legea nr. 195/2004 a declinat competența de soluționare

„a cauzei” în favoarea Tribunalului Călărași, căruia i-a trimis dosarul.

Aceasta întrucât potrivit art. II alin. (1) din Legea nr. 195/2004 „Recursurile

împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data

pronunțării lor și aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se

trimit spre judecată instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat

hotărârea de primă instanță”.

După decizia nr. 231 din 11 aprilie

2005 a Tribunalului Călărași și după pronunțarea deciziei nr. 732 din 17 iunie

2005 a Curții de Apel București a fost adoptată Legea nr. 219/2005, care nu a

putut fi avută în vedere de cele două instanțe. Potrivit art. 282 C. proc. civ.,

astfel cum a fost modificat prin această lege „Hotărârile date în primă

instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal” iar potrivit art. II alin.

(2) din Legea nr. 219/2005 „Apelurile aflate pe rolul curților de apel la data

intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de

competența tribunalului se trimit la tribunale”.

Ca atare, în raport de prevederile

menționate, soluționarea căii de atac împotriva sentinței Judecătoriei Călărași,

indiferent că este apel sau recurs, revine Tribunalului Călărași căruia, îi

revine de asemenea, și calificarea căii de atac în raport de calitatea

reclamantei contestatoare A.V.A.B. și de prevederile art. 401 alin. (2) și art.

402 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 octombrie 2005.