ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4861/2005

Asupra conflictului negativ de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 21 noiembrie 2003 pe rolul Judecătoriei Călărași, petiționara A.V.A.B. a formulat contestație la executarea sentinței civile nr. 475 din 24 august 1999, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul de executare nr. 177/2003 constituit pe rolul Judecătoriei Călărași, cerând anularea executării silite a tuturor actelor de executare începute împotriva debitoarei SC S. SA Călărași de către creditoarea C.F.R. M. Constanța, prin executorul judecătoresc S.V. Pe cale de excepție pețitoarea a invocat prescripția dreptului de executare silită a intimatei, deoarece de la data rămânerii definitive a sentinței civile ce constituie titlu executor și până la data formulării cererii de executare silită au trecut mai mult de trei ani, depășindu-se astfel termenul prevăzut de art. 405 alin. (1) C. proc.

civ. Pe fondul cauzei, petiționara contestatoare A.V.A.B., arată că este creditor privilegiat al SC S. SA, prin preluarea de la B.C.R. a unor contracte de cesiune de creanță în valoare de 45.337.465,56 dolari S.U.A. și 190.400.000 lei cheltuieli de judecată. A mai arătat că are începută deja poprirea executorie silită împotriva debitoarei; că potrivit art. 61 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată, A.V.A.B. are calitatea de creditor privilegiat, deoarece „dreptul corespunzător creanței preluate la datorie publică se execută înaintea oricărui drept, indiferent de natura acestuia sau de la data la care a fost constituit, cu excepția salariilor și a altor privilegii legale”. De aceea considerând că prin executarea silită din partea altor creditori cu rang inferior, deci neprivilegiați, ar fi prejudiciată, cere admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Prin sentința civilă nr. 3282 din 18 decembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosar nr. 3948/2003 s-a respins excepția dreptului la executare silită ca neîntemeiată. S-a admis contestația la executare formulată de A.V.A.B. în contradictoriu cu intimatele; debitoarea SC S. SA Călărași și creditoarea C.F.R. M. Constanța. S-a dispus anularea executării silire începute împotriva debitoarei SC S. SA Călărași la cererea creditoarei C.F.R. M. Constanța, în dosar de executare nr. 177/2003 și a tuturor actelor de executare intervenite în cauză. Împotriva sentinței civile nr. 3282 din 18 decembrie 2003 a declarat recurs creditoarea C.F.R. M. SA, sucursala Constanța, considerând sentința atacată ca netemeinică și nelegală, deoarece art. 371 1 C. proc.

civ., nu împiedică pe orice creditor să înceapă procedura executării silite atâta timp cât se dovedește că are titlu executor și o creanță certă, lichidă și exigibilă, așa cum are recurenta. O.U.G. nr. 51/1998 nu interzice prin nici un articol inițierea executării silite de către un alt creditor, A.V.A.B. având ce-i drept prioritate, dar nu exclusivitate, dar și aceasta numai în faza realizării creanței și nu în această fază a inițierii executării silite. Deci prioritatea pe care o invocă A.V.A.B. în faza începerii executării silite, o consideră ca fiind inadmisibilă. Cere astfel admiterea recursului și respingerea cererii A.V.A.B. Recursul creditoarei C.F.R. M. SA Constanța înregistrat legal la Judecătoria Călărași sub nr. 3984 din 28 ianuarie 2004 a fost trimis spre competentă soluționare conform legislației în vigoare la acea dată 28 ianuarie 2004 (data înregistrării), la Înalta Curte de Casație și Justiție unde s-a format dosar nr. 1854/2004.

Prin încheierea nr. 1247 din 23 februarie 2005, în urma apariției Legii nr. 195/2004, și-a modificării Codului de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție declină competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Călărași, având ca motivare dispozițiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. II alin. (1) și alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 195/2004. Prin decizia civilă nr. 231 din 11 aprilie 2005, pronunțată în dosar nr. 564/2005 Tribunalul Călărași consideră că în cauză calea de atac este apelul și pe cale de consecință declină competența soluționării apelului în favoarea Curții de Apel București, secția comercială. La Curtea de Apel București se formează dosar nr. 2317/2005 unde la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită instanța pune în discuția părților calificarea căii de atac.

Intimata SC S. SA constată că în mod corect s-a apreciat calea de atac ca fiind apel. Curtea în temeiul art. 84 C. proc. civ., consideră că în cauza de față calea de atac este recurs așa cum în mod corect a intitulat-o recurenta și a calificat-o și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 1247 din 23 februarie 2005, pronunțată în dosar nr. 1854/2004 ce a avut la bază dispozițiile aplicabile speței de la data pronunțării, ca urmare a apariției legii nr. 195/2004, respectiv cu aplicarea în cauză a art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. II alin. (1) și alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 195/2004. În concluzie, Curtea de Apel București considerând că în cauză calea de atac este recurs făcând și aplicarea art. 2 pct. 3 C. proc.

civ., constată că nu este competentă să soluționeze recursul. Că în cauză așa cum a decis irevocabil și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 1247 din 23 februarie 2005 ca instanța de control judiciar ale cărei decizii sunt obligatorii, competența soluționării recursului aparține Tribunalului călărași și în consecință declină competența soluționării recursului în favoarea Tribunalului Călărași. Constată astfel ivit conflict negativ de competență, conform art. 20 pct. 2 C. proc. civ. și în consecință făcând aplicarea art. 21 C. proc. civ., scoate cauza de pe rol și o înaintează Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., prin decizia nr. 732 din 17 iunie 2005. Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Călărași și Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că revine Tribunalului Călărași competența materială sau de atribuțiune de soluționare a cauzei. Calea de atac exercitată de către creditoarea C.F.R. M. SA, sucursala Constanța, împotriva sentinței civile nr. 3282/2003 a Judecătoriei Călărași, nu a mai fost calificată de către Înalta Curte de Casație și Justiție că aceasta, prin încheierea nr. 1247 din 23 februarie 2005, în considerarea dispozițiilor art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 1 și 3 teza ultimă din Legea nr. 195/2004 a declinat competența de soluționare „a cauzei” în favoarea Tribunalului Călărași, căruia i-a trimis dosarul.

Aceasta întrucât potrivit art. II alin. (1) din Legea nr. 195/2004 „Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunțării lor și aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit spre judecată instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea de primă instanță”. După decizia nr. 231 din 11 aprilie 2005 a Tribunalului Călărași și după pronunțarea deciziei nr. 732 din 17 iunie 2005 a Curții de Apel București a fost adoptată Legea nr. 219/2005, care nu a putut fi avută în vedere de cele două instanțe. Potrivit art. 282 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin această lege „Hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal” iar potrivit art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 „Apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale”.

Ca atare, în raport de prevederile menționate, soluționarea căii de atac împotriva sentinței Judecătoriei Călărași, indiferent că este apel sau recurs, revine Tribunalului Călărași căruia, îi revine de asemenea, și calificarea căii de atac în raport de calitatea reclamantei contestatoare A.V.A.B. și de prevederile art. 401 alin. (2) și art. 402 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2005.