ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 566/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3280 din 18 decembrie 2003, Judecătoria Călărași a respins excepția prescipției dreptului de executare silită ca neîntemeiată; a admis contestația la executare formulată de contestatoarea A.V.A.B. București în contradictoriu cu debitoarea SC S. SA Călărași și intimata-creditoare S.N.T.F. M. Constanța și a dispus anularea executării silite începută împotriva debitoarei SC S. SA la cererea creditoarei S.N.T.F. M. și a tuturor actelor de executare din dosarul de executare nr. 186/2003. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata, motivat de faptul că poziția contestatoarei de creditor privilegiat nu interzice inițierea unei executări silite de către un alt creditor, neexistând asemenea dispoziții în O.U.G.

nr. 51/1998. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială prin decizia nr. 623 din 29 iunie 2005 a admis apelul, a anulat sentința criticată și pe fond a admis contestația la executarea silită și a dispus anularea executării silite afectuată în baza încheierii din data de 28 octombrie 2003. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu acțiunile bancare preluate de A.V.A.S. (fost A.V.A.B.) sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.

Cu privire la excepția prescripției dreptului de executare silită invocată de contestatoare, s-a reținut că în perioada 23 iunie 2000 – 6 martie 2001 cursul prescripției a fost suspendat ca urmare a faptului că debitoarea se afla în procedura de reorganizare judiciară, iar ulterior, pe o perioadă de 6 luni a fost instituită procedura de supraveghere specială, în temeiul O.G. nr. 208/2002, astfel încât nu s-a împlinit termenul de prescripție pentru executarea silită a titlului executoriu deținut de intimată. Pe fond, instanța de apel a reținut că potrivit art. 61 din O.U.G. nr. 51/1998 dreptul corespunzător creanței preluat la datoria publică se execută înaintea oricărui alt drept, indiferent de natura acestuia sau de data la care a fost constituit, cu excepția salariilor și a altor privilegii legale.

Ori, creanța pusă în executare de către intimata S.N.T.F. M. Constanța nu se încadrează în categoria excepțiilor prevăzute de art. 61 din O.U.G. nr. 51/1998, această dispoziție reprezentând o normă derogatorie de la dreptul comun care permite conexarea diverselor executări silite începute de creditori diverși fiind înlăturată susținerea potrivit căreia nu există nici o dispoziție legală care să interzică despăgubirea unor alte executări, alături de cea pornită de A.V.A.S. Împotriva acestei soluții a declarat recurs S.N.T.F. M., criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Se susține că prin dispozitivul deciziei pronunțate, instanța de apel a procedat la anularea executării silite în două rânduri, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, solicitând respingerea contestației la executare formulată de A.V.A.S.

(A.V.A.B.). Recursul este nefondat. Fiind investită cu soluționarea apelului împotriva sentinței pronunțată la fond, instanța de control judiciar reținând că Judecătoria Călărași nu era competentă să judece față de obiectul cauzei dedus judecății și temeiul legal invocat a făcut aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și a anulat sentința pronunțată reținând cauza pentru evocarea fondului și procedând la jduecarea în fond a admis contestația la executare și a anulat executarea silită. Deci instanța de apel a respectat întocmai normele procedurale, susținerea privind anularea repetată a executării silite fiind nejustificată. De altfel, aceasta a fost singura critică formulată în recurs, critică nesusținută cu argumente care să conducă la modificarea sau casarea deciziei instanței de apel.

De altfel, interpretarea dată dispozițiilor art. 61 din O.U.G. nr. 51/1998, de către instanța de apel este cea legală, aceasta reprezintă o normă derogatorie de la dreptul comun, ceea ce exclude concursul altor creanțe pentru valorificarea și îndestularea din bunurile sechestrate de A.V.A.S. pentru acoperirea creanței proprii. Față de cele arătate, văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de creditoarea S.N.T.F. M. SA, sucursala Constanța, împotriva deciziei nr. 623 din 29 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2006.