ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1262/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 121 din

3 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială a fost respinsă excepția de prematuritate a formulării contestației

invocată de pârâta creditoare A.V.A.S. A fost admisă în parte contestația la

executare astfel cum a fost completată de contestatoarea debitoare SC A. SA cu

sediul social în județul Călărași, împotriva pârâtei creditoare A.V.A.S. cu

sediul social în București, în sensul că a anulat formele de executare silită prin

licitație organizată de pârâta creditoare A.V.A.S. la data de 7 iunie 2005. De

asemenea a mai fost dispusă întoarcerea executării silite către contestatoarea

debitoare SC A. SA. S-a respins capătul de cerere referitor la întocmirea unui

nou raport de evaluare și obligată pârâta creditoare A.V.A.S. la 6.000 lei RON

cu titlu de cheltuieli de judecată către contestatoarea debitoare SC A. SA.

În fundamentarea acestei soluții

juridice instanța de fond a reținut că se impune respingerea excepției de

prematuritate deoarece după ce a fost invocată de A.V.A.S. contestatoarea a

făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dovadă ce ulterior nu a mai

fost contestată.

Pe fondul cauzei s-a apreciat că

cererea este întemeiată, prin raportare la dispozițiile art. 71 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/1998, pârâta creditoare încălcând toate normele referitoare la anunțul

de vânzare. Astfel, după ce s-a anunțat vânzarea pentru data de 7 iunie 2005,

s-a precizat o dată mult anterioară, cea de 6 mai 2005 pentru depunerea actelor

cu o zi înainte de licitație, iar ulterior s-a precizat tot greșit data de 6

iulie 2005, ca dată pentru a se face dovada existenței unui drept real asupra

bunurilor scoase la vânzare. Aceste date nu au putut fi considerate simple

greșeli materiale, deoarece legal sunt menționate sub sancțiunea decăderii.

Nu au putut fi avute în vedere

susținerile pârâtei creditoare că prețurile obținute la acele licitații din

vânzarea bunurilor au fost mai mari decât prețurile de pornire, deoarece

prețurile de pornire a licitațiilor au fost subevaluate, iar acest aspect

rezultă din cele două evaluări, respectiv raportul întocmit de evaluatorul I.I.

și raportul întocmit de evaluatorul SC C. SRL, după a cărei evaluare s-au ținut

licitațiile.

Capătul de cerere referitor la întocmirea

unui nou raport de evaluare a fost respins considerându-se că practic față de

soluționarea cauzei a rămas fără obiect, întocmirea unui nou raport de evaluare

fiind valabilă dacă se va mai dispune o nouă licitație în ce privește bunurile

contestatoarei debitoare.

Împotriva sentinței comerciale nr.

121 din 3 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială au promovat recurs atât creditoarea A.V.A.S. București cât și

debitoarea SC A. SA care au criticat această hotărâre judecătorească pentru

nelegalitate și netemeinicie după cum urmează.

Recurenta A.V.A.S. București a

solicitat modificarea în tot a sentinței atacate, admiterea recursului și

respingerea contestației în anulare, prin aceea că a fost interpretat greșit actul

dedus judecății, a fost schimbată natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia, greșit respingându-se excepția de prematuritatea

introducerii acțiunii, cele două erori materiale existente în anunțul de

vânzare erau ușor de îndreptat de cititorii anunțului și nu au produs confuzii

participanților la licitație și greșit au fost sancționate erorile din anunțul

de vânzare cu nulitatea absolută a licitației, fiind invocat ca temei de drept

al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 1, 8 și 9 C. proc. civ.

La rândul său debitoarea SC A. SA a

criticat aceiași sentință sub aspectele că în mod greșit nu au fost anulate și

formele de licitație din data de 29 iunie 2005, precum și împrejurarea că deși

s-a constatat că prețurile de pornire la cele două licitații au fost

subevaluate nu s-a dispus întocmirea unui raport de evaluare, fiind invocate în

sprijinul cererii de recurs dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ.

Înalta Curte analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate de părți în

cererile de recurs, constată că ambele recursuri sunt neîntemeiate, urmând a fi

respinse pentru următoarele considerente.

Printr-o integrală și completă

apreciere a probelor, instanța de fond a stabilit adevăratele raporturi

juridice dintre părți, guvernate de normele cuprinse în O.U.G. nr. 51/1998,

privind valorificarea unor active ale statului, republicată, modificată și

completată prin O.U.G. nr. 23/2004.

Din verificarea întregii

documentații existente la dosarul cauzei, rezultă neîndoios că oferta de

vânzare prin licitație publică efectuată de A.V.A.S., prin care s-a anunțat

vânzarea prin licitație publică a bunurilor proprietatea debitorului SC A. SA

cuprinde grave neconcordanțe și erori de neînlăturat, prin indicarea greșită a

unor termene. Astfel s-a menționat în ofertă că licitația publică va avea loc

în data de 7 iunie 2005, ora 12,00, la adresa din București, recomandându-se

ofertanților depunerea la sediul A.V.A.S. a documentelor indicate, cel târziu

cu o zi lucrătoare înainte de data fixată pentru începerea licitației,

respectiv 6 mai 2005, ora 14,00, fiind precizat că acest termen constituie un

termen de decădere. Din redactarea aceleiași oferte, conform art. 71 alin. (2)

din O.U.G. nr. 51/1998, toți cei care posedă un drept real asupra bunurilor

scoase la vânzare, au fost obligați, sub sancțiunea decăderii, să facă

licitatorului dovada acestuia până în preziua licitației, respectiv 6 iulie

termene prevăzute în anunțul de vânzare sunt termene de decădere iar eventualii

ofertanți care puteau oferi prețuri mari avantajoase la licitație au fost

îndepărtați în acest mod de la licitație.

Nu poate fi primită critica

recurentei creditoare A.V.A.S. București în sensul că aceste erori sunt de

natură materială și erau ușor de îndreptat de către cititorul anunțului prin

aceea că se făcea referire, explicit la preziua licitației în ambele situații,

deoarece regimul sancționator care se aplică acestor împrejurări este bine

determinat de cadrul legal în materie, respectiv nulitatea absolută a

licitației.

Corect a fost reținut și aspectul că

în speță a fost efectuată procedura prealabilă instituită de art. 46 alin. (1)

din O.U.G. nr. 51/1998, conform căreia reclamantul este obligat să comunice

cererea, actele pe care se întemeiază și după caz interogatoriul scris, prin

scrisoare recomandată cu confirmare de primire înainte de depunerea acestora în

instanță. Apare cât se poate de evident că la data de 2 iunie 2005, reclamanta

a depus la sediul A.V.A.S. o contestație, făcând și dovada corespondenței prin

confirmare de primire. (dosar nr. 3268/2005 Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială).

Nu este justificată nici critica

recurentei debitoare SC A. SA că nu au fost anulate și formele de licitație din

data de 29 iunie 2005. În mod constant, reclamanta atât prin cererea de chemare

în judecată cât și ulterior prin cererea completatoare și concluziile orale

ocazionate de încheierea dezbaterilor, conform încheierii de ședință din 19

septembrie 2005 a cerut numai anularea formelor de licitație organizate de A.V.A.S.

în data de 7 iunie 2005, fără a indica și solicitarea de a fi anulate formele

de executare silită prin licitația organizată de A.V.A.S. în 29 iunie 2005.

Fiind dispusă întoarcerea executării

silite către contestatoarea debitoare SC A. SA nu se mai justifica întocmirea

unui nou raport de evaluare.

Rațiunile juridice expuse determină

a fi respinse ca nefondate recursurile declarate de creditoarea A.V.A.S.

București si de debitoarea SC A. SA, nefiind îndeplinită nici o condiție din

cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică

sentința nr. 121 din 3 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială. De asemenea urmează a fi dată în debit recurenta debitoare SC

A. SA cu suma de 36,5 RON taxă judiciară de timbru și 0,3 RON timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de creditoarea A.V.A.S. București și de debitoarea SC A. SA, jud. Călărași,

împotriva sentinței nr. 121 din 3 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială.

Dă în debit recurenta debitoare SC A.

SA cu suma de 36,5 RON taxă judiciară de timbru și 0,3 RON timbru judiciar.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 29 martie 2006.