ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1262/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 121 din 3 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială a fost respinsă excepția de prematuritate a formulării contestației invocată de pârâta creditoare A.V.A.S. A fost admisă în parte contestația la executare astfel cum a fost completată de contestatoarea debitoare SC A. SA cu sediul social în județul Călărași, împotriva pârâtei creditoare A.V.A.S. cu sediul social în București, în sensul că a anulat formele de executare silită prin licitație organizată de pârâta creditoare A.V.A.S. la data de 7 iunie 2005. De asemenea a mai fost dispusă întoarcerea executării silite către contestatoarea debitoare SC A. SA.

S-a respins capătul de cerere referitor la întocmirea unui nou raport de evaluare și obligată pârâta creditoare A.V.A.S. la 6.000 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată către contestatoarea debitoare SC A. SA. În fundamentarea acestei soluții juridice instanța de fond a reținut că se impune respingerea excepției de prematuritate deoarece după ce a fost invocată de A.V.A.S. contestatoarea a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dovadă ce ulterior nu a mai fost contestată. Pe fondul cauzei s-a apreciat că cererea este întemeiată, prin raportare la dispozițiile art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, pârâta creditoare încălcând toate normele referitoare la anunțul de vânzare.

Astfel, după ce s-a anunțat vânzarea pentru data de 7 iunie 2005, s-a precizat o dată mult anterioară, cea de 6 mai 2005 pentru depunerea actelor cu o zi înainte de licitație, iar ulterior s-a precizat tot greșit data de 6 iulie 2005, ca dată pentru a se face dovada existenței unui drept real asupra bunurilor scoase la vânzare. Aceste date nu au putut fi considerate simple greșeli materiale, deoarece legal sunt menționate sub sancțiunea decăderii. Nu au putut fi avute în vedere susținerile pârâtei creditoare că prețurile obținute la acele licitații din vânzarea bunurilor au fost mai mari decât prețurile de pornire, deoarece prețurile de pornire a licitațiilor au fost subevaluate, iar acest aspect rezultă din cele două evaluări, respectiv raportul întocmit de evaluatorul I.I.

și raportul întocmit de evaluatorul SC C. SRL, după a cărei evaluare s-au ținut licitațiile. Capătul de cerere referitor la întocmirea unui nou raport de evaluare a fost respins considerându-se că practic față de soluționarea cauzei a rămas fără obiect, întocmirea unui nou raport de evaluare fiind valabilă dacă se va mai dispune o nouă licitație în ce privește bunurile contestatoarei debitoare. Împotriva sentinței comerciale nr. 121 din 3 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială au promovat recurs atât creditoarea A.V.A.S. București cât și debitoarea SC A. SA care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează.

Recurenta A.V.A.S. București a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate, admiterea recursului și respingerea contestației în anulare, prin aceea că a fost interpretat greșit actul dedus judecății, a fost schimbată natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, greșit respingându-se excepția de prematuritatea introducerii acțiunii, cele două erori materiale existente în anunțul de vânzare erau ușor de îndreptat de cititorii anunțului și nu au produs confuzii participanților la licitație și greșit au fost sancționate erorile din anunțul de vânzare cu nulitatea absolută a licitației, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 1, 8 și 9 C. proc.

civ. La rândul său debitoarea SC A. SA a criticat aceiași sentință sub aspectele că în mod greșit nu au fost anulate și formele de licitație din data de 29 iunie 2005, precum și împrejurarea că deși s-a constatat că prețurile de pornire la cele două licitații au fost subevaluate nu s-a dispus întocmirea unui raport de evaluare, fiind invocate în sprijinul cererii de recurs dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ. Înalta Curte analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate de părți în cererile de recurs, constată că ambele recursuri sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente. Printr-o integrală și completă apreciere a probelor, instanța de fond a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, guvernate de normele cuprinse în O.U.G.

nr. 51/1998, privind valorificarea unor active ale statului, republicată, modificată și completată prin O.U.G. nr. 23/2004. Din verificarea întregii documentații existente la dosarul cauzei, rezultă neîndoios că oferta de vânzare prin licitație publică efectuată de A.V.A.S., prin care s-a anunțat vânzarea prin licitație publică a bunurilor proprietatea debitorului SC A. SA cuprinde grave neconcordanțe și erori de neînlăturat, prin indicarea greșită a unor termene. Astfel s-a menționat în ofertă că licitația publică va avea loc în data de 7 iunie 2005, ora 12,00, la adresa din București, recomandându-se ofertanților depunerea la sediul A.V.A.S. a documentelor indicate, cel târziu cu o zi lucrătoare înainte de data fixată pentru începerea licitației, respectiv 6 mai 2005, ora 14,00, fiind precizat că acest termen constituie un termen de decădere.

Din redactarea aceleiași oferte, conform art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, toți cei care posedă un drept real asupra bunurilor scoase la vânzare, au fost obligați, sub sancțiunea decăderii, să facă licitatorului dovada acestuia până în preziua licitației, respectiv 6 iulie 2005. Amplu argumentat și bine motivat instanța de fond a expus teza că aceste termene prevăzute în anunțul de vânzare sunt termene de decădere iar eventualii ofertanți care puteau oferi prețuri mari avantajoase la licitație au fost îndepărtați în acest mod de la licitație. Nu poate fi primită critica recurentei creditoare A.V.A.S. București în sensul că aceste erori sunt de natură materială și erau ușor de îndreptat de către cititorul anunțului prin aceea că se făcea referire, explicit la preziua licitației în ambele situații, deoarece regimul sancționator care se aplică acestor împrejurări este bine determinat de cadrul legal în materie, respectiv nulitatea absolută a licitației.

Corect a fost reținut și aspectul că în speță a fost efectuată procedura prealabilă instituită de art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, conform căreia reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază și după caz interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire înainte de depunerea acestora în instanță. Apare cât se poate de evident că la data de 2 iunie 2005, reclamanta a depus la sediul A.V.A.S. o contestație, făcând și dovada corespondenței prin confirmare de primire. (dosar nr. 3268/2005 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială).

Nu este justificată nici critica recurentei debitoare SC A. SA că nu au fost anulate și formele de licitație din data de 29 iunie 2005. În mod constant, reclamanta atât prin cererea de chemare în judecată cât și ulterior prin cererea completatoare și concluziile orale ocazionate de încheierea dezbaterilor, conform încheierii de ședință din 19 septembrie 2005 a cerut numai anularea formelor de licitație organizate de A.V.A.S. în data de 7 iunie 2005, fără a indica și solicitarea de a fi anulate formele de executare silită prin licitația organizată de A.V.A.S. în 29 iunie 2005. Fiind dispusă întoarcerea executării silite către contestatoarea debitoare SC A. SA nu se mai justifica întocmirea unui nou raport de evaluare.

Rațiunile juridice expuse determină a fi respinse ca nefondate recursurile declarate de creditoarea A.V.A.S. București si de debitoarea SC A. SA, nefiind îndeplinită nici o condiție din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică sentința nr. 121 din 3 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. De asemenea urmează a fi dată în debit recurenta debitoare SC A. SA cu suma de 36,5 RON taxă judiciară de timbru și 0,3 RON timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarea A.V.A.S. București și de debitoarea SC A. SA, jud. Călărași, împotriva sentinței nr. 121 din 3 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Dă în debit recurenta debitoare SC A. SA cu suma de 36,5 RON taxă judiciară de timbru și 0,3 RON timbru judiciar. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 martie 2006.