ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4375/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 3026

pronunțată în ședința publică de la 2 martie 2004 de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de

reclamantul M.B. prin P.G. în contradictoriu cu pârâtele SC S.M.I.E. SRL cu

sediul în București, O.N.R.C. cu sediul în București și O.R.C.T.B. cu sediul în

București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență că, în condițiile în care debitele invocate de către

reclamant sunt prescrise față de dispozițiile decretului nr. 167/1958 art. 1 și

3 cererea reclamantului este neîntemeiată, din moment ce dreptul de a cere

executarea silită s-a prescris conform art. 6 din același act normativ. De

asemenea a prezentat relevanță juridică și împrejurarea că societatea

comercială pârâtă nu a fost radiată iar încheierea judecătorului delegat nu

este definitivă, în condițiile în care reclamantul nu a justificat o creanță

certă, lichidă și exigibilă.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 349 din 23 iunie 2004 a respins ca

nefondat apelul formulat de apelanta M.B. prin P.G., împotriva sentinței

comerciale nr. 3026 din 02 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că nu este justificată critica referitoare la întreruperea

cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită conform art. 405

2

alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pe data depunerii cererii de executare,

însoțită de titlul executoriu, deoarece această modificare a cursului

prescripției operează condiționat de îndeplinirea cerinței ca cererea de

executare să nu fi fost respinsă, anulată, perimată sau să nu fi renunțat la

ea, aspecte care nu au fost dovedite de apelantă. S-a mai reținut că, în raport

de data pronunțării sentinței civile nr. 3051 din 30 iunie 1998, ca temei al

creanței apelantului și data formulării cererii de executare silită, 5

februarie 2003, dreptul de a cere executarea silită este prescris conform art. 405

alin. (1) C. proc. civ., fiind formulată cu depășirea termenului de 3 ani

prevăzut de lege.

Pe de altă parte, dispozițiile O.G. nr.

61/2002, care reglementează colectarea creanțelor bugetare, referitoare la

dreptul de a cere executarea silită, nu sunt aplicabile în speță, întrucât creanța

provenind din titlul executoriu, sentința civilă nr. 3051 din 30 iunie 1998,

pronunțată de Tribunalul București secția comercială, nu este creanță bugetară,

iar colectarea creanțelor bugetelor locale este supusă unei proceduri speciale

reglementată de O.G. nr. 39/2003.

Împotriva deciziei comerciale nr. 349

din 23 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială a declarat recurs reclamantul M.B. prin P.G., care a criticat

această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub

aspectul că hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii, în mod greșit considerându-se că nu a fost

făcută dovada întreruperii cursului prescripției iar sumele datorate și

încasate de la societate nu sunt venituri publice, fiind invocat ca temei de

drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs,

constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge recursul declarat de

reclamanta M.B., pentru următoarele considerente. Apare de necontestat că

reclamanta M.B., prin reprezentant legal, a solicitat prin cererea de chemare

în judecată constatarea nulității radierii SC S.M.I.E. SRL, potrivit

dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 428 din 27 iunie 2002, pentru

aprobarea O.U.G. nr. 181/2001, privind modificarea și completarea Legii nr. 314/2001,

pentru reglementarea situației unor societăți comerciale, care prevăd că

radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile

comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de

stat, la datoria publică internă, precum și față de alți creditori cu care au

litigii, aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Din verificarea întregii

documentații existente la dosarul cauzei, rezultă că prin încheierea nr. 2304

din 5 martie 2002, judecătorul delegat la R.C. a constatat dizolvarea de drept

a societății SC S.M.I.E. SRL, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 314/2001

modificată și a dispus radierea din R.C. în condițiile art. 5 din aceiași lege.

Dar, la O.R.C.M.B. s-a depus recurs împotriva acestei încheieri, înregistrat la

26 martie 2002, care raportat la prevederile art. 3 din Legea nr. 314/2001 a

fost înaintat spre soluționare la Tribunalul București, secția comercială, așa

cum a comunicat reclamantei cu din 1 septembrie 2003, O.R.C. de pe lângă

Tribunalul Municipiului București (dosar nr. 15030/2003 al Tribunalului

București, secția a VI-a comercială). Nu a fost făcută dovada în ce sens a

soluționat instanța de recurs cererea cu care a fost investită, context în care

radierea intimatei nu a fost operată în R.C.

Corect, instanțele judecătorești

anterioare, au apreciat că, sentința civilă nr. 3057, pronunțată la data de 30

iunie 1998 de Tribunalul București, secția comercială, prin care a fost admisă

acțiunea în pretenții promovată de P.M.B., împotriva pârâtei SC S.M.I.E. SRL,

ca temei al creanței deduse executării, intră sub incidența dispozițiilor

imperative cuprinse în art. 405 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu

care dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă

legea nu prevede altfel.

Aceste argumente juridice fac ca

toate criticile formulate de recurentă, să fie nejustificate, urmând a respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.B. prin P.G., împotriva deciziei

comerciale nr. 349 din 23 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, nefiind întrunite nici una din dispozițiile art. 304 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul M.B. prin P.G., împotriva deciziei nr. 349 din 23 iunie 2004 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 30 septembrie 2005.