ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5572/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5572/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

25 februarie 2005 pe rolul Curții de Apel București, prin declinare de

competență de la Judecătoria sectorului 4 București, conform sentinței civile nr.

475 din 28 ianuarie 2005, B.R.M.L., instituție publică cu personalitate juridică,

a formulat în numele I.N.M.L., unitate fără personalitate juridică, contestație

la executare în contradictoriu cu C.A.S.M.B. și A.V.A.S., împotriva executării

silite a titlului executoriu, înștiințare de plată din 14 noiembrie 2003, emis

de C.A.S.M.B., precum și împotriva procesului verbal de sechestru încheiat la 7

octombrie 2004 de către executorii din cadrul A.V.A.S.

În motivarea contestației la

executare formulată, contestatoarea susține că a fost înștiințată la data de 20

noiembrie 2003 de C.A.S.M.B. că figurează în evidențele instituției cu

obligații de plată restante la F.N.U.A.S.S., în cuantum de 1.873.505.005 lei,

urmând să achite suma datorată în contul A.V.A.S., în temeiul O.U.G. nr. 95/2003,

privind preluarea de către A.V.A.S., în vederea executării silite a unor

creanțe bugetare.

Mai susține contestatoarea că în

luna decembrie 2003 a depus la C.A.S.M.B. declarațiile rectificative prin care

se regularizau obligațiile de plată către C.A.S.M.B. și C.O., astfel că nu are

nici un debit restant.

În cauză intimata creditoare A.V.A.S.

a formulat la data de 22 martie 2005 cerere de chemare în garanție a C.A.S.M.B.,

solicitând ca în situația în care se va admite contestația și se va constata că

titlul în baza căruia s-a pornit executarea este inexistent, să fie obligată C.A.S.M.B.

să rectifice protocolul din 17 noiembrie 2003 și să anuleze cesiunea de creanță

aferentă debitorului B.R.M.L.

Prin sentința comercială nr. 90 din

data de 14 iulie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

admis contestația la executare, a anulat formele de executare, respectiv titlul

executoriu, înștiințarea de plată din 14 noiembrie 2003 emisă de C.A.S.M.B. și

procesul verbal de sechestru, încheiat de executorii intimatei A.V.A.S. și

totodată a respins cererea de chemare în garanție ca nefondată, iar intimata

creditoare A.V.A.S. a fost obligată la plata sumei de 793 RON cheltuieli de

judecată către contestatoare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut din probele administrate, cu înscrisuri și expertiză contabilă că,

contestatorul nu are debite față de C.A.S.M.B., care în mod greșit a transmis

creanța spre executare către A.V.A.S., creanță care era achitată la acel

moment.

În contra acestei sentințe a

declarat în termen legal, recurs, intimata creditoare A.V.A.S., solicitând în

principal modificarea în tot a sentinței și respingerea contestației la

executare formulată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței

fondului în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a intimatei C.A.S.M.B.

Recurenta și-a întemeiat criticile

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța a aplicat greșit legea

și, totodată în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., a solicitat

examinarea cauzei sub toate aspectele, susținând în dezvoltarea criticilor

următoarele:

- excepția prematurității

introducerii acțiunii în condițiile în care nu au fost respectate dispozițiile art.

46 din O.U.G. nr. 51/1998, privind obligativitatea procedurii prealabile în

litigiile privind creanțele preluate de A.V.A.S.;

- excepția prescrierii dreptului

material la acțiune, în sensul depășirii termenului de șase luni prevăzut de art.

49 din O.U.G. nr. 51/1998 și având în vedere faptul că, titlul executoriu a

fost comunicat contestatorului la data de 4 decembrie 2003;

- excepția tardivității formulării

contestației în raport de art. 176 C. fisc., potrivit cărora un act

administrativ fiscal se contestă sub sancțiunea decăderii în termen de 30 de

zile de la data când debitorul a luat cunoștință de act, iar potrivit art. 401 C.

proc. civ., termenul pentru formularea contestației la executare este de 15

zile de la data luării la cunoștință, ori în cauză contestatorul a luat

cunoștință de titlul executoriu la 4 decembrie 2003;

- în mod greșit instanța a anulat

titlul executoriu deoarece debitul înregistrat de contestatoare față de F.N.U.A.S.S.,

provine din neconcordanțele între sumele plătite de contestatoare în baza unor

declarații eronate și obligațiile calculate de C.A.S.M.B.;

- cererea de chemare în garanție a

fost respinsă în mod greșit față de dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003,

potrivit cărora cedentul C.A.S. garantează valabilitatea, realitatea și

actualitatea creanțelor transferate, iar în condițiile inexistenței debitului C.A.S.M.B.

este obligată să rectifice protocolul și să anuleze cesiunea de creanță.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Referitor la excepții:

1.1. Dispozițiile art. 46 din O.U.G.

nr. 51/1998, prevăd obligația reclamantului, în litigiile privind creanțele

preluate de A.V.A.S., de a comunica cerere și actele pe care se întemeiază prin

scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora

în instanță, ceea ce echivalează cu un veritabil fine de neprimire, la

depunerea cererii. Odată primită cererea introductivă și comunicată împreună cu

actele și citația A.V.A.S. - ului, excepția prematurității cererii apare ca

neîntemeiată în raport de rațiunea avută în vedere de legiuitor de a asigura,

prin modalitatea de comunicare prescrisă, celeritatea soluționării cererilor ce

fac obiectul reglementării.

1.2. Excepția prescripției dreptului

la acțiune în raport de termenele statuate de art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998

este nefondată, față de data de 4 decembrie 2003, când contestatorul a luat

cunoștință de titlul executoriu și data introducerii contestației 22 octombrie

2004, înăuntrul termenului de 12 luni prevăzut de actul normativ evocat.

1.3. Litigiul ce face obiectul

examinării este supus dispozițiilor speciale cuprinse în O.U.G. nr. 51/1998,

referitoare la competența materială a instanței, prescripția dreptului material

la acțiune și procedura de soluționare a cauzelor, astfel încât invocarea

dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 este lipsită de relevanță în cauză.

Cu privire la fondul cauzei.

efectuată în cauză, contestatoarea nu are debite restante generatoare de

penalități la asigurările sociale de sănătate în perioada 1999 – ianuarie 2002,

situație confirmată prin adresa din 8 iunie 2004 de C.O., așa încât, în mod

corect instanța a anulat titlul executoriu și procesul verbal de sechestru

întocmit de executorii intimatei recurente.

încălcarea legii a cererii de chemare în garanție a intimatei C.A.S.M.B., este

deasemeni nefondată.

Chemarea în garanție formulată pe

calea unei cereri incidentale, într-un proces în curs, semnifică introducerea

forțată în proces a unui terț, garant sau titularul obligației de despăgubire,

pentru ca astfel cererea de chemare în garanție să fie soluționată odată cu

cererea principală.

Ori, această ipoteză nu este

îndeplinită, chematul în garanție era deja parte, intimat în cauză.

Distinct de aceasta, obiectul

litigiului îl constituie anularea titlului executoriu emis împotriva

contestatorului, iar obiectul cererii de chemare în garanție vizează

raporturile ce rezultă din prevederile O.U.G. nr. 95/2003 între A.V.A.S. și C.A.S.M.B.

în legătură cu transferul creanțelor bugetare către A.V.A.S., pentru

valorificare.

Solicitarea recurentei intimate A.V.A.S.

de rectificare a protocolului încheiat cu intimata chemată în garanție în

sensul eliminării creanței față de contestatoare, ca fiind stinsă, excede

competenței instanței investite cu soluționarea contestației la executare care

are ca obiect examinarea valabilității titlului executoriu emis.

Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 95/2003,

privind preluarea de către A.V.A.S. a unor creanțe bugetare în vederea

încasării și livrării lor la F.N.U.A.S.S., în cazul în care, printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă, instanța desființează titlul de creanță și /sau

titlul executoriu, transferul creanței bugetare este nul, părțile fiind repuse

de drept în situația anterioară realizării acestuia.

Prin urmare textul instituie o

nulitate „ex lege” cu consecința repunerii de drept a părților în situația

anterioară transferului creanței, astfel încât cele două părți implicate A.V.A.S.

și respectiv C.A.S., urmează ca pe calea protocolului prevăzut la art. 2 din

ordonanță, în considerarea principiului simetriei actelor juridice, să facă

aplicarea dispozițiilor art. 4 mai sus evocate. De altfel O.U.G. nr. 95/2003

instituie atribuții în sarcina ambelor instituții implicate în aplicarea ei,

așa încât și sub acest aspect cererea de chemare în garanție, astfel cum a fost

formulată, este nefondată.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

Cererea de cheltuieli de judecată

formulată de către intimată va fi respinsă, aceasta nefăcând dovada

cheltuielilor ocazionate cu soluționarea prezentului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

creditoarea A.V.A.S. București, împotriva sentinței nr. 90 din 14 iulie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Respinge cererea de cheltuieli de

judecată a intimatului B.R.M.L. București.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2005.