ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5572/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2005 pe rolul Curții de Apel București, prin declinare de competență de la Judecătoria sectorului 4 București, conform sentinței civile nr. 475 din 28 ianuarie 2005, B.R.M.L., instituție publică cu personalitate juridică, a formulat în numele I.N.M.L., unitate fără personalitate juridică, contestație la executare în contradictoriu cu C.A.S.M.B. și A.V.A.S., împotriva executării silite a titlului executoriu, înștiințare de plată din 14 noiembrie 2003, emis de C.A.S.M.B., precum și împotriva procesului verbal de sechestru încheiat la 7 octombrie 2004 de către executorii din cadrul A.V.A.S.

În motivarea contestației la executare formulată, contestatoarea susține că a fost înștiințată la data de 20 noiembrie 2003 de C.A.S.M.B. că figurează în evidențele instituției cu obligații de plată restante la F.N.U.A.S.S., în cuantum de 1.873.505.005 lei, urmând să achite suma datorată în contul A.V.A.S., în temeiul O.U.G. nr. 95/2003, privind preluarea de către A.V.A.S., în vederea executării silite a unor creanțe bugetare. Mai susține contestatoarea că în luna decembrie 2003 a depus la C.A.S.M.B. declarațiile rectificative prin care se regularizau obligațiile de plată către C.A.S.M.B. și C.O., astfel că nu are nici un debit restant. În cauză intimata creditoare A.V.A.S. a formulat la data de 22 martie 2005 cerere de chemare în garanție a C.A.S.M.B., solicitând ca în situația în care se va admite contestația și se va constata că titlul în baza căruia s-a pornit executarea este inexistent, să fie obligată C.A.S.M.B.

să rectifice protocolul din 17 noiembrie 2003 și să anuleze cesiunea de creanță aferentă debitorului B.R.M.L. Prin sentința comercială nr. 90 din data de 14 iulie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis contestația la executare, a anulat formele de executare, respectiv titlul executoriu, înștiințarea de plată din 14 noiembrie 2003 emisă de C.A.S.M.B. și procesul verbal de sechestru, încheiat de executorii intimatei A.V.A.S. și totodată a respins cererea de chemare în garanție ca nefondată, iar intimata creditoare A.V.A.S. a fost obligată la plata sumei de 793 RON cheltuieli de judecată către contestatoare. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din probele administrate, cu înscrisuri și expertiză contabilă că, contestatorul nu are debite față de C.A.S.M.B., care în mod greșit a transmis creanța spre executare către A.V.A.S., creanță care era achitată la acel moment.

În contra acestei sentințe a declarat în termen legal, recurs, intimata creditoare A.V.A.S., solicitând în principal modificarea în tot a sentinței și respingerea contestației la executare formulată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței fondului în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a intimatei C.A.S.M.B. Recurenta și-a întemeiat criticile pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța a aplicat greșit legea și, totodată în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., a solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele, susținând în dezvoltarea criticilor următoarele: - excepția prematurității introducerii acțiunii în condițiile în care nu au fost respectate dispozițiile art. 46 din O.U.G.

nr. 51/1998, privind obligativitatea procedurii prealabile în litigiile privind creanțele preluate de A.V.A.S.; - excepția prescrierii dreptului material la acțiune, în sensul depășirii termenului de șase luni prevăzut de art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998 și având în vedere faptul că, titlul executoriu a fost comunicat contestatorului la data de 4 decembrie 2003; - excepția tardivității formulării contestației în raport de art. 176 C. fisc., potrivit cărora un act administrativ fiscal se contestă sub sancțiunea decăderii în termen de 30 de zile de la data când debitorul a luat cunoștință de act, iar potrivit art. 401 C. proc.

civ., termenul pentru formularea contestației la executare este de 15 zile de la data luării la cunoștință, ori în cauză contestatorul a luat cunoștință de titlul executoriu la 4 decembrie 2003; - în mod greșit instanța a anulat titlul executoriu deoarece debitul înregistrat de contestatoare față de F.N.U.A.S.S., provine din neconcordanțele între sumele plătite de contestatoare în baza unor declarații eronate și obligațiile calculate de C.A.S.M.B.; - cererea de chemare în garanție a fost respinsă în mod greșit față de dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003, potrivit cărora cedentul C.A.S. garantează valabilitatea, realitatea și actualitatea creanțelor transferate, iar în condițiile inexistenței debitului C.A.S.M.B.

este obligată să rectifice protocolul și să anuleze cesiunea de creanță. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Referitor la excepții: 1.1. Dispozițiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, prevăd obligația reclamantului, în litigiile privind creanțele preluate de A.V.A.S., de a comunica cerere și actele pe care se întemeiază prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanță, ceea ce echivalează cu un veritabil fine de neprimire, la depunerea cererii. Odată primită cererea introductivă și comunicată împreună cu actele și citația A.V.A.S. - ului, excepția prematurității cererii apare ca neîntemeiată în raport de rațiunea avută în vedere de legiuitor de a asigura, prin modalitatea de comunicare prescrisă, celeritatea soluționării cererilor ce fac obiectul reglementării.

1.2. Excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de termenele statuate de art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998 este nefondată, față de data de 4 decembrie 2003, când contestatorul a luat cunoștință de titlul executoriu și data introducerii contestației 22 octombrie 2004, înăuntrul termenului de 12 luni prevăzut de actul normativ evocat. 1.3. Litigiul ce face obiectul examinării este supus dispozițiilor speciale cuprinse în O.U.G. nr. 51/1998, referitoare la competența materială a instanței, prescripția dreptului material la acțiune și procedura de soluționare a cauzelor, astfel încât invocarea dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 este lipsită de relevanță în cauză. Cu privire la fondul cauzei.

2. Potrivit expertizei contabile efectuată în cauză, contestatoarea nu are debite restante generatoare de penalități la asigurările sociale de sănătate în perioada 1999 – ianuarie 2002, situație confirmată prin adresa din 8 iunie 2004 de C.O., așa încât, în mod corect instanța a anulat titlul executoriu și procesul verbal de sechestru întocmit de executorii intimatei recurente. 3. Critica vizând soluționarea cu încălcarea legii a cererii de chemare în garanție a intimatei C.A.S.M.B., este deasemeni nefondată. Chemarea în garanție formulată pe calea unei cereri incidentale, într-un proces în curs, semnifică introducerea forțată în proces a unui terț, garant sau titularul obligației de despăgubire, pentru ca astfel cererea de chemare în garanție să fie soluționată odată cu cererea principală.

Ori, această ipoteză nu este îndeplinită, chematul în garanție era deja parte, intimat în cauză. Distinct de aceasta, obiectul litigiului îl constituie anularea titlului executoriu emis împotriva contestatorului, iar obiectul cererii de chemare în garanție vizează raporturile ce rezultă din prevederile O.U.G. nr. 95/2003 între A.V.A.S. și C.A.S.M.B. în legătură cu transferul creanțelor bugetare către A.V.A.S., pentru valorificare. Solicitarea recurentei intimate A.V.A.S. de rectificare a protocolului încheiat cu intimata chemată în garanție în sensul eliminării creanței față de contestatoare, ca fiind stinsă, excede competenței instanței investite cu soluționarea contestației la executare care are ca obiect examinarea valabilității titlului executoriu emis.

Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 95/2003, privind preluarea de către A.V.A.S. a unor creanțe bugetare în vederea încasării și livrării lor la F.N.U.A.S.S., în cazul în care, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, instanța desființează titlul de creanță și /sau titlul executoriu, transferul creanței bugetare este nul, părțile fiind repuse de drept în situația anterioară realizării acestuia. Prin urmare textul instituie o nulitate „ex lege” cu consecința repunerii de drept a părților în situația anterioară transferului creanței, astfel încât cele două părți implicate A.V.A.S. și respectiv C.A.S., urmează ca pe calea protocolului prevăzut la art. 2 din ordonanță, în considerarea principiului simetriei actelor juridice, să facă aplicarea dispozițiilor art. 4 mai sus evocate.

De altfel O.U.G. nr. 95/2003 instituie atribuții în sarcina ambelor instituții implicate în aplicarea ei, așa încât și sub acest aspect cererea de chemare în garanție, astfel cum a fost formulată, este nefondată. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. Cererea de cheltuieli de judecată formulată de către intimată va fi respinsă, aceasta nefăcând dovada cheltuielilor ocazionate cu soluționarea prezentului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. București, împotriva sentinței nr. 90 din 14 iulie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Respinge cererea de cheltuieli de judecată a intimatului B.R.M.L. București. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2005.