ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2346/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC F. SRL Iași prin lichidatorii

judiciari G.A. și T.S. a formulat contestație la executare, împotriva titlului

executoriu, procesul verbal de sechestru ce formează obiectul dosarului nr. 2694/2004,

în contradictoriu cu A.V.A.S. București, pentru executarea sumei de 332.457.175

lei și să se dispună scoaterea de sub gaj și ipotecă a bunurilor debitoarei.

Prin sentința civilă nr. 154 din 23

septembrie 2004, Curtea de Apel Iași, secția comercială și contencios administrativ,

a admis contestația la executare, a constatat că debitoarea a achitat integral

debitul către A.V.A.S. București și pe cale de consecință :

A dispus restituirea sumei de

332.457.175 lei încasată în plus și scoaterea de sub gaj și ipotecă a bunurilor

din patrimoniul debitoarei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâta A.V.A.S. București, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 3

și 9 C. proc. civ., deoarece instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea

competenței teritoriale excepționale prevăzută de art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998,

republicată aprobată prin Legea nr. 409/2001, în speță competența revenind

instanței de la sediul pârâtei, respectiv Curții de Apel București.

Pe fond, s-au încălcat dispozițiile art.

22, 61 și 64 din O.U.G nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001 și art. 3

din Legea nr. 81/1999, privind datoria publică, hotărârea fiind lipsită de

temei legal în condițiile în care, în raport de legile invocate A.V.A.S.

București are o creanță certă lichidă și exigibilă de 45.565,81 dolari S.U.A.,

pentru care a emis titlul executoriu.

Recursul este fondat pentru cele ce

se vor arăta în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 45

din O.U.G. nr. 51/1998 republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001 cererile

de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele

bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competența curții de apel în a cărei rază

teritorială se află sediul sau după caz domiciliul pârâtelor.

Așa cum rezultă din probatoriul

administrat, A.V.A.S. a preluat creanța față de debitoare de la B.A., prin

contractul de cesiune de creanță din 2 decembrie 1999 și actele adiționale,

care constituie o creanță, neperformantă intrând astfel sub incidența Legii nr.

409/2001 de aprobare a O.U.G. nr. 51/1998 deci și a dispozițiilor privind

competența teritorială care au caracter imperativ și nu dispozitiv, iar

încălcarea lor este sancționată cu nulitatea absolută conform art. 159 C. proc.

civ.

Așa fiind, excepția de necompetență

teritorială poate fi invocată și direct în recurs.

Găsind întemeiat motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și având în vedere dispozițiile art. 312

alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curtea de Casație și Justiție va admite

recursul, va casa hotărârea Curții de Apel Iași și va trimite cauza spre

soluționare instanței competente care este Curtea de Apel București, fiind

astfel inutilă cercetarea celuilalt motiv de recurs care vizează fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

creditoarea A.V.A.S. București, împotriva sentinței nr. 154 din 23 septembrie

2004, pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ a Curții

de Apel Iași, casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă

soluționare Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2005.