ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2346/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC F. SRL Iași prin lichidatorii judiciari G.A. și T.S. a formulat contestație la executare, împotriva titlului executoriu, procesul verbal de sechestru ce formează obiectul dosarului nr. 2694/2004, în contradictoriu cu A.V.A.S. București, pentru executarea sumei de 332.457.175 lei și să se dispună scoaterea de sub gaj și ipotecă a bunurilor debitoarei. Prin sentința civilă nr. 154 din 23 septembrie 2004, Curtea de Apel Iași, secția comercială și contencios administrativ, a admis contestația la executare, a constatat că debitoarea a achitat integral debitul către A.V.A.S. București și pe cale de consecință : A dispus restituirea sumei de 332.457.175 lei încasată în plus și scoaterea de sub gaj și ipotecă a bunurilor din patrimoniul debitoarei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S. București, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., deoarece instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea competenței teritoriale excepționale prevăzută de art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată aprobată prin Legea nr. 409/2001, în speță competența revenind instanței de la sediul pârâtei, respectiv Curții de Apel București. Pe fond, s-au încălcat dispozițiile art. 22, 61 și 64 din O.U.G nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001 și art. 3 din Legea nr. 81/1999, privind datoria publică, hotărârea fiind lipsită de temei legal în condițiile în care, în raport de legile invocate A.V.A.S. București are o creanță certă lichidă și exigibilă de 45.565,81 dolari S.U.A., pentru care a emis titlul executoriu.

Recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. În conformitate cu prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001 cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau după caz domiciliul pârâtelor. Așa cum rezultă din probatoriul administrat, A.V.A.S. a preluat creanța față de debitoare de la B.A., prin contractul de cesiune de creanță din 2 decembrie 1999 și actele adiționale, care constituie o creanță, neperformantă intrând astfel sub incidența Legii nr. 409/2001 de aprobare a O.U.G. nr. 51/1998 deci și a dispozițiilor privind competența teritorială care au caracter imperativ și nu dispozitiv, iar încălcarea lor este sancționată cu nulitatea absolută conform art. 159 C. proc.

civ. Așa fiind, excepția de necompetență teritorială poate fi invocată și direct în recurs. Găsind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curtea de Casație și Justiție va admite recursul, va casa hotărârea Curții de Apel Iași și va trimite cauza spre soluționare instanței competente care este Curtea de Apel București, fiind astfel inutilă cercetarea celuilalt motiv de recurs care vizează fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. București, împotriva sentinței nr. 154 din 23 septembrie 2004, pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Iași, casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2005.