ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1095/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22

octombrie 1996, sub nr. 15071/1996, pe rolul Judecătoriei sectorului 1

București, reclamantul P.A. a chemat în judecată pe pârâtul, F.M.O.A.,

solicitând obligarea acestuia la respectarea pct. 10 din Prospectul de emisiune

și pct. 3.3 din Reglementările Interne întocmit de pârâtă, iar, în caz contrar,

pârâta urmând să fie obligată la plata de daune cominatorii de 100.100 lei pe zi

de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinței, până la data

executării efective.

Judecătoria sector 1 București, prin

sentința nr. 7388 din 14 mai 1998, a admis în parte cererea precizată, a

obligat pârâta la plata sumei de 193.520.519 lei, reprezentând suma datorată,

reactualizată cu coeficientul de inflație, până în luna martie 1998, inclusiv

și dobânda la vedere la banca depozitară. A dispus înființarea unui sechestru

asigurător asupra bunurilor pârâtei până la concurența sumei de 193.520.513

lei, a obligat pârâta la 7.086.460 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Apelul declarat de pârâta, SC S.A.F.I.

SA, a fost admis prin decizia nr. 3263/A din 26 noiembrie 1998 a Tribunalului

București, secția IV-a civilă, a fost desființată sentința atacată,

constatându-se că tribunalul era competent în soluționarea cauzei în primă

instanță, reținându-se că, prin precizarea de acțiune, s-a modificat competența

materială.

Împotriva acestei decizii,

reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 1351 din 18 iunie

1999, Curtea de Apel București, secția IV-a civilă, a respins recursul ca

nefondat.

La Tribunalul București, secția IV-a

civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. 4156/1999, pentru judecata în fond a

cererii.

La termenul de judecată din 7

octombrie 1999, reclamanta a depus precizare la acțiune, solicitând obligarea

pârâtei să respecte pct. 10 din Programul de emisiune și pct. 3.3 din

Reglementările interne; să fie obligată pârâta la 325.901.573 lei; la plata de

daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere, începând cu data

rămânerii definitive a sentinței; instituirea unui sechestru asigurător asupra

bunurilor pârâtei, până la concurența sumei de 325.901.573 lei, cu cheltuieli

de judecată. S-a solicitat de către ambele părți, iar tribunalul a încuviințat,

la data de 10 februarie 2000, efectuarea unei expertize contabile.

Tribunalul București, prin sentința nr.

86 din 26 ianuarie 2001, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.A.

și, în consecință, a obligat pârâtele să plătească, în solidar, reclamantului

suma de 352.893.930 lei, reprezentând suma datorată reactualizată, precum și la

plata sumei de 13.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că, potrivit art. 10 din „Prospectul de

emisiune” al F.M.O.A., raportat la pct. 3.3 din „Reglementări interne”,

reclamantul, investitor la acest fond, se poate retrage pe baza unei cereri

scrise, plata urmând a se face în termen de 10 zile lucrătoare de la de

primirea cererii.

Cum, în cauză, reclamantul a

formulat cereri de retragere la data de 9 mai 1996 și 10 mai 1996, deci,

înainte de împlinirea celor 31 zile prevăzut în actele mai sus menționate,

rezultă că neonorarea cererii de către pârâte s-a datorat exclusiv culpei

acestora.

S-a mai reținut că, potrivit

ordonanțelor nr. 3 și 4/1996 a C.N.V.M., s-a suspendat emisiunea și

răscumpărarea de certificate de investitor de F.M.O.A. pe o perioadă de 30

zile, dar această împrejurare nu afectează termenul de 91 zile prevăzut în

prospectul de emisiune. Întrucât reclamantului nu i-a fost restituită

investiția în termen de 10 zile, potrivit legii părților, pârâtele datorează

suma reactualizată în funcție de coeficientul de inflație, astfel cum a

stabilit expertiza efectuată în cauză, respectiv, 352.893.930 lei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâta, SC S.A.F.I. SA București, și, pe cale incidentală,

potrivit art. 293 C. proc. civ., a aderat la apelul pârâtei și reclamantul P.A.

Curtea de Apel București, secția

IV-a civilă, prin decizia nr. 429 din 13 septembrie 2001, a respins apelul declarat

de pârâta, SC S.A.F.I. SA București, și a admis apelul incident al

reclamantului P.A., cu motivarea că pârâta este ținută de prospectul de

emisiune, de la data când reclamantul a depus banii în fond, iar obligarea

pârâtelor la plata sumei actualizate s-a datorat neîndeplinirii obligațiilor

contractuale. Având în vedere că apelantul-reclamant și-a precizat suma pe care

o pretinde cu titlu de despăgubiri, la data de 31 august 2001, în cuantum de

554.387.810 lei, instanța de apel a obligat pârâtele, în solidar, la plata

acestei sume.

În contra acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs pârâta, SC S.A.F.I. SA București, cu respectarea termenelor

prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat cererea pe

prevederile pct. 9, 10 și 6 C. proc. civ.

Potrivit criticii formulate în

temeiul pct. 9, pârâta arată că hotărârile atacate au fost date cu aplicarea

greșită a legii, respectiv, a ordonanțelor nr. 3 și 4 C. proc. civ., în sensul

că instanțele nu au avut în vedere caracterul de lege al acestor două

ordonanțe, prin care i-a fost suspendată activitatea, astfel încât a fost în

imposibilitate de a onora cererea reclamantului.

A doua critică formulată de

recurentă privește nelegalitatea și netemeinicia hotărârii în raport cu

nepronunțarea asupra mijloacelor de apărare, în sensul că au fost nesocotite

prevederile din Prospectul de emisiune, care limitau despăgubirea la

restituirea sumei investite, plus dobânda la vedere și nicidecum aplicarea

ratei inflației, cum greșit s-au pronunțat instanțele.

Critica întemeiată pe prevederile pct.

6 C. proc. civ. face referire la acordarea de către instanțele de judecată a

mai mult decât s-a cerut, respectiv, hotărârea nu a menționat dacă suma urmează

a fi plătită în solidar, în condițiile în care reclamantul a solicitat

obligarea pârâtei F.M.O.A. la plata sumei reactualizate și nu pe fiecare

pârâtă, în parte.

Pentru aceste motive, recurenta

pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și a

deciziei atacate, admiterea apelului declarat de SC S.A.F.I., respingerea

apelului incident al reclamantului, iar pe fond, în principal, respingerea

acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar, admiterea în parte a acțiunii și

obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 43.135.519 lei contravaloarea

certificatelor de investitor și la 34.688.531 lei dobânda la vedere pe perioada

1 iunie 1996 – 30 noiembrie 2000, cu cheltuieli de judecată.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit Prospectului de emisiune (art.

10) „Retragerea membrilor din fond se solicită printr-o cerere tip (anexa 3)

depusă la sediul administratorului sau la centrele de vânzare”.„ (...) Plata

sumelor cuvenite investitorului se face în maxim 10 zile lucrătoare de la depunerea

cererii (...)” „Răscumpărarea certificatelor de investitor, ca urmare a

retragerii membrilor din fond, se face prin administrator, conform pct. 3.3 din

„Reglementările Interne”.

Pct. 3.3 din Reglementările interne

prevede că: „dacă durata de timp dintre momentul efectuării investiției și

momentul depunerii cererii de retragere este mai mică de 91 zile, suma pe care

o va primi investitorul va fi egală cu suma depusă inițial, plus dobânda la

vedere aferentă acestei sume, așa cum este calculată de banca depozitară, minus

comisionul de retragere”.

În speță, reclamantul a depus cereri

de retragere din fond, potrivit dispozițiilor mai sus invocate, ce constituie cadrul

legal al raporturilor juridice dintre părți.

Determinarea exactă a condițiilor de

retragere, în termenii acolo stipulați, reprezintă convenția părților,

obligațiile reciproce fiind clar și expres prevăzute, astfel încât

neîndeplinirea întocmai a acestora atrage răspunderea de neexecutare, cu

consecința desdăunării efective a părții prejudiciate.

Împrejurarea că activitatea

pârâtelor a fost sancționată de autoritatea în materie prin suspendarea

operațiunilor, în fapt, intervenită după încheierea convenției intre părți nu

este relevantă cauzei, atâta timp cât subzistă obligația pârâtelor de a îndeplini

întocmai ceea ce a fost perfectat, necondiționat de împrejurări ulterioare, de

natură a modifica unilateral contractul.

Ca atare, instanțele de judecată

corect au reținut că pârâtele se află în culpă prin neonorarea în termenii

contractului a obligației de plată către reclamantă.

Cuantumul prejudiciului, reprezentat

de valoarea de răscumpărare, actualizată cu coeficientul de inflație, este, de

asemenea, legal acordat, având în vedere că reclamantul este îndreptățit la

îndeplinirea exactă a obligației, or, în speță, în momentul încasării sumei,

acesta va trebui să fie în posesia unei sume echivalente, celei pe care a

investit-o în anul 1996.

Nici ultima critică, întemeiată pe

prevederile pct. 6 al art. 304 C. proc. civ. nu poate fi reținută având în vedere

că formularea dispozitivului nu lasă loc de interpretări, rezultând, fără

echivoc, că pârâtele au fost obligate în solidar și nu fiecare în parte.

Ca atare, susținerea recurentei,

precum că instanțele au acordat plus petit este nefondată.

Așa fiind, Curtea constatând că

motivele de recurs sunt nefondate, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va

respinge recursul declarat de pârâta SC S.A.F.I. SA București ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta

SC S.A.F.I. SA București, împotriva deciziei nr. 429 din 13 septembrie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția IV-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 23 martie 2004.