ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3616/2003

Ședința de la 23 septembrie 2003 Asupra conflictului negativ de competență: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la data de 9 aprilie 2001 reclamantul D.V. a solicitat instanței obligarea pârâților R.M. și S.C. R.I.I. SRL la plata în solidar a sumei de 29.600 dolari SUA reprezentând împrumut nerestituit plus cheltuieli de judecată. La termenul din 6 iunie 2001 reclamantul a formulat și o cerere de instituire a unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând pârâților precum și a depozitelor bancare ale acestora. Tribunalul București, secția a III-a, prin sentința civilă nr. 634 din 6 iunie 2001 a respins ca neîntemeiată cererea de instituire a sechestrului asigurător.

A admis acțiune reclamanților și a obligat pe pârâți în solidar la plata sumei de 29.600 USD sau echivalentul în lei la data plății și la 55.950.000 lei cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 616 din 12 decembrie 2001 Curtea de Apel București, secția a IV-a, a admis apelurile formulate de către pârâți și a schimbat în parte hotărârea pronunțată de către instanța de fond în sensul că a admis în parte acțiunea numai față de pârâta S.C. R.I. obligând-o pe aceasta la plata sumei de 29.600 USD sau echivalentul în lei plus 55.906.000 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul reclamantului și a fost disjunsă „cererea reclamantului pe care acesta o califică recurs cu privire la instituirea sechestrului” și a „trimis cererea de recurs la Tribunal spre competentă judecată”.

Recursul declarat de către reclamant împotriva acestei decizii a instanței de apel a fost admis și prin decizia nr. 3478 din 15 octombrie 2002 Curtea Supremă de Justiție a casat în parte hotărârea recurată în sensul că au fost respinse apelurile formulate de către pârâți și au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei. În această situație ceea ce a rămas de rezolvat în cauză este recursul formulat de către reclamant privind modul de soluționare a cererii de instituire a unui sechestru asigurător. În acest sens urmează a reține că prin decizia pronunțată de către instanța de apel rezolvarea acestei cereri de recurs a fost disjunsă și trimisă la instanța de fond – tribunalul – pentru competentă soluționare.

Tribunalul București, secția a III-a, primind cauza în urma disjungerii dispusă prin hotărârea mai înainte menționată, prin decizia civilă nr. 558 R din 12 mai 2003 și-a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel București și constatând ivirea unui conflict negativ de competență a trimis cauza la Curtea Supremă de Justiție pentru rezolvarea acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că soluționarea recursului formulat de către reclamant împotriva modului de soluționare a cererii de instituire a sechestrului pronunțată de tribunal în primă instanță, conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) raportat la dispozițiile art. 2 pct. 3 și art. 3 pct. 3 teza II C. proc.

civ., este de competența de soluționare a Curții de Apel București. Cu privire la conflictul negativ de competență urmează a reține că Tribunalul București, secția a III-a, prin sentința civilă nr. 634 din 6 iunie 2001 a respins ca neîntemeiată cererea de instituire a unui sechestru asigurător asupra bunurilor. De menționat că prin aceeași hotărâre instanța s-a pronunțat și cu privire la cererea reclamanților de restituire a împrumutului acordat pârâților. În conformitate cu prevederile art. 282 1 C. proc. civ. hotărârile pronunțate în legătură cu luarea măsurilor asiguratorii, nu sunt supuse apelului, calea de atac împotriva acestor hotărâri fiind deci recursul. În conformitate cu prevederile art. 3 pct. 3 C. proc.

civ., curtea de apel are competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în prima instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului; în consecință întrucât în cazul în speță aceasta este situația, urmează a stabili competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel București, în baza art. 22 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe D.V., R.M. și S.C. R.I.I. SRL în favoarea Curții de Apel București, căreia i se trimite dosarul. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2003.