ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1102/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 9 ianuarie 2001, pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul București, secția comercială, a fost admisă cererea reclamantei SC D.P.C. SRL cu sediul în București împotriva pârâtei SC S.P. SRL cu sediul în București, în sensul că a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile ale pârâtei, până la concurența sumei de 92.682.977 lei, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 78.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta-creditoare are o creanță față de pârâtă, care este constatată prin sentința civilă nr. 7293 din 13 noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția comercială, creanță ajunsă la termen, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 594 C. proc.

civ. și art. 907 C. com. În temeiul acestor dispoziții legale, s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător, prin intermediul executorilor judecătorești, conform art. 599 C. proc. civ., asupra bunurilor mobile ale pârâtei-debitoare, până la concurența sumei de 92.682.977 lei. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia civilă nr. 840 din 28 mai 2001 a respins, ca nefondat, apelul declarat de SC S.P. SRL cu sediul în București, împotriva încheierii din Camera de Consiliu, de la 9 octombrie 2001, a Tribunalului București, secția comercială. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, potrivit art. 591 C. proc. civ., creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată printr-un act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, dacă dovedește că a intentat acțiune.

În consecință, în mod corect, s-a apreciat că instanța de fond a considerat întrunite condițiile impuse de textele legale amintite, precum și cele prevăzute de art. 907 și 908, dispunând instituirea sechestrului asigurător. Împotriva deciziei nr. 840 din 28 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC S.P. S.R.L. București, care a criticat, pentru nelegalitate și netemeinicie, hotărârea instanței de apel, sub aspectul că facturile care au făcut obiectul litigiului dintre părți au fost plătite integral, invocând, în acest sens, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. Curtea, analizând probele administrate în cauză, în raport cu cererea de recurs motivată și formulată de pârâta SC S.P.

SRL cu sediul în București, constată că aceste critici sunt fondate, pentru următoarele considerente. Instanțele judecătorești anterioare au reținut o situație de fapt și de drept determinată, în esență, de existența sentinței civile nr. 7293 din 12 noiembrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, prin care pârâta SC S.P. SRL a fost obligată la plata sumei totale de 92.682.971 lei către reclamanta SC D.P.C. SRL, sumă care reprezenta contravaloare marfă livrată și parțial achitată, precum și reactualizarea debitului, conform ratei inflației. Această situație de fapt și de drept a fost schimbată în totalitate, în sensul că, prin decizia civilă nr. 38/A din 11 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost admis apelul declarat de apelanta SC S.P.

SRL împotriva sentinței civile nr. 7293 din 13 noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția comercială, în contradictoriu cu SC D.P.C. SRL, a fost schimbată în tot sentința apelată și, pe fond, respinsă, ca nefondată, acțiunea reclamantei SC D.P.C. SRL. Raportat la acest context juridic nou și dând eficiență juridică maximă actelor administrate în faza procesuală a recursului, urmează a admite recursul declarat de pârâta SC S.P. SRL cu sediul în București, împotriva deciziei civile 840 din 28 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva încheierii dată în Camera de Consiliu la data de 9 ianuarie 2001 de Tribunalul București, secția comercială, în dosarul nr. 10751 din 2000, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge cererea reclamantei SC D.P.C.

SRL București ca nefondată în privința înființării sechestrului asigurător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2003.