ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3808/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 17 ianuarie 2003, reclamanta B.C. a solicitat, în contradictoriu cu B.C.R. și A.V.A.B. București, să se constate că valoarea activului bancar cesionat de către B.R.C.E. B.C.X. către A.V.A.B. este în cuantum de 41.317.406,64 lei, iar nu de 85.575.840,18 lei. Reclamanta, în susținerea cererii, a arătat că a garantat printr-un contract de ipotecă, creditul acordat de B.C.X. către SC E.S.G. SRL, credit nerestituit de beneficiară, astfel că, prin sentința Tribunalului București, secția comercială, nr. 2232 din 30 mai 1997, a fost obligată către banca creditoare la plata sumei de 41.317.406,64 lei.

La cesionarea creanței de către B.C.X. către A.V.A.B., prin contractul nr. 105195 din 21 iulie 1999, fără temei s-a prevăzut cesionarea creanței de 85.575.840,18 lei, contrar titlului executor, sentință judecătorească invocată. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 37 din 17 februarie 2004, a admis excepția A.V.A.B. privind nedepunerea de către reclamantă a cauțiunii egală cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării și a respins acțiunea pe acest motiv. În motivarea hotărârii, instanța a reținut că, potrivit art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, privind valorificarea unor active bancare, aprobată prin Legea nr. 409/2001, debitorii pot contesta măsurile dispuse de A.V.A.B.

și pot face contestație la executare, numai după depunerea unei cauțiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării. În ședința de judecată din 3 februarie 2004 i s-a pus în vedere reclamantei, prezentă prin procurator, să depună cauțiunea de 17.115.168 lei, dar nu a îndeplinit această obligație. Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, susținând că greșit a fost obligată la cauțiune, caracterizându-se acțiunea ca fiind o contestație la executare și nu acțiune în constatare a valorii debitului. S-a mai susținut că instanța a ignorat Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 29 ianuarie 2004, prin care s-a decis că dispozițiile art. 83 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998 sunt neconstituționale. Recursul urmează să fie respins, întrucât: Instanța a reținut întemeiat că acțiunea reclamantei constituie o contestație la măsurile de executare comunicate de A.V.A.B. cu adresa nr. 17400 din 20 decembrie 2002 – vânzarea prin licitație publică a imobilului ipotecat, respectiv, contestarea valorii debitului, în sensul că acesta este de 41.317.406,64 lei, iar nu de 85.575.840,18 lei. În ce privește plata cauțiunii de 20% din valoarea activului bancar supus valorificării, prevăzută de art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, se reține că, la data soluționării cauzei, 17 februarie 2004, dispoziția legală menționată era în vigoare.

Constatarea ca neconstituțional a art. 83 alin. (1) din dispoziția legală citată, a intervenit prin Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 29 ianuarie 2004, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 217 din 12 martie 2004. Potrivit art. 147 din Constituție, dispozițiile legale constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice în 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile constituției iar pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca neconstituționale sunt suspendate de drept. Întrucât Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 29 mai 2004 și-a produs efectele la data publicării în Monitorul Oficial, și anume, 12 martie 2004, la data soluționării cauzei, 17 februarie 2004, art. 83 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998 era aplicabil, astfel că întemeiat instanța, în aplicarea acestei prevederi legale, a stabilit cauțiunea datorată de reclamantă și a sancționat neîndeplinirea acestei obligații, respingând cererea pe excepție. Ca urmare, hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta B.C., prin procurator G.G., împotriva sentinței nr. 37 din 17 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2004.