ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3808/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 17

ianuarie 2003, reclamanta B.C. a solicitat, în contradictoriu cu B.C.R. și A.V.A.B.

București, să se constate că valoarea activului bancar cesionat de către B.R.C.E.

B.C.X. către A.V.A.B. este în cuantum de 41.317.406,64 lei, iar nu de 85.575.840,18

lei.

Reclamanta, în susținerea cererii, a

arătat că a garantat printr-un contract de ipotecă, creditul acordat de B.C.X.

către SC E.S.G. SRL, credit nerestituit de beneficiară, astfel că, prin sentința

Tribunalului București, secția comercială, nr. 2232 din 30 mai 1997, a fost

obligată către banca creditoare la plata sumei de 41.317.406,64 lei.

La cesionarea creanței de către B.C.X.

către A.V.A.B., prin contractul nr. 105195 din 21 iulie 1999, fără temei s-a

prevăzut cesionarea creanței de 85.575.840,18 lei, contrar titlului executor,

sentință judecătorească invocată.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin sentința nr. 37 din 17 februarie 2004, a admis excepția A.V.A.B.

privind nedepunerea de către reclamantă a cauțiunii egală cu 20% din valoarea

activului bancar supus valorificării și a respins acțiunea pe acest motiv.

În motivarea hotărârii, instanța a

reținut că, potrivit art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, privind

valorificarea unor active bancare, aprobată prin Legea nr. 409/2001, debitorii

pot contesta măsurile dispuse de A.V.A.B. și pot face contestație la executare,

numai după depunerea unei cauțiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar

supus valorificării.

În ședința de judecată din 3

februarie 2004 i s-a pus în vedere reclamantei, prezentă prin procurator, să

depună cauțiunea de 17.115.168 lei, dar nu a îndeplinit această obligație.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat recurs, susținând că greșit a fost obligată la cauțiune,

caracterizându-se acțiunea ca fiind o contestație la executare și nu acțiune în

constatare a valorii debitului. S-a mai susținut că instanța a ignorat Decizia

Curții Constituționale nr. 39 din 29 ianuarie 2004, prin care s-a decis că

dispozițiile art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 sunt neconstituționale.

Recursul urmează să fie respins,

întrucât:

Instanța a reținut întemeiat că

acțiunea reclamantei constituie o contestație la măsurile de executare

comunicate de A.V.A.B. cu adresa nr. 17400 din 20 decembrie 2002 – vânzarea

prin licitație publică a imobilului ipotecat, respectiv, contestarea valorii

debitului, în sensul că acesta este de 41.317.406,64 lei, iar nu de

85.575.840,18 lei.

În ce privește plata cauțiunii de

20% din valoarea activului bancar supus valorificării, prevăzută de art. 83 alin.

(1) din O.U.G. nr. 51/1998, se reține că, la data soluționării cauzei, 17

februarie 2004, dispoziția legală menționată era în vigoare.

Constatarea ca neconstituțional a art.

83 alin. (1) din dispoziția legală citată, a intervenit prin Decizia Curții

Constituționale nr. 39 din 29 ianuarie 2004, care a fost publicată în Monitorul

Oficial nr. 217 din 12 martie 2004.

Potrivit art. 147 din Constituție,

dispozițiile legale constatate ca fiind neconstituționale își încetează

efectele juridice în 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale,

dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord

prevederile neconstituționale cu dispozițiile constituției iar pe durata

acestui termen, dispozițiile constatate ca neconstituționale sunt suspendate de

drept.

Întrucât Decizia Curții

Constituționale nr. 39 din 29 mai 2004 și-a produs efectele la data publicării

în Monitorul Oficial, și anume, 12 martie 2004, la data soluționării cauzei, 17

februarie 2004, art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 era aplicabil, astfel

că întemeiat instanța, în aplicarea acestei prevederi legale, a stabilit

cauțiunea datorată de reclamantă și a sancționat neîndeplinirea acestei

obligații, respingând cererea pe excepție.

Ca urmare, hotărârea atacată fiind

legală, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

reclamanta B.C., prin procurator G.G., împotriva sentinței nr. 37 din 17

februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 19 octombrie 2004.