ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5927/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5927/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 4045 din
24 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a
fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și
declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P.E. domiciliată
în București și pe pârâta A.V.A.B. cu sediul în București în favoarea Curții de
Apel București, cu motivarea că potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998
aprobată prin Legea nr. 409/2001 cererile de orice natură privind drepturile și
obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.B. sunt de
competența Curții de Apel a cărei rază teritorială se află sediul sau după caz
domiciliul pârâtului.
Curtea de Apel București, secția a
VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 151 din 5 octombrie 2004 a respins
ca nefondată acțiunea cum a fost precizată formulată de reclamanta P.E., în
contradictoriu cu pârâta mandatară A.V.A.S. București și pe cale de consecință
a respins cererea de chemare în garanție a B.C.R. cu sediul în București.
În fundamentarea acestei soluții, pe
fond, s-a reținut că reclamanta nu a probat susținerile sale potrivit cu
dispozițiile art. 1169 C. civ., respectiv probele nu relevă că a fost stinsă
integral creanța, A.V.A.S. preluând prin cesiune o creanță în valoare de
14.819.534.630,23 lei vizând pe debitorul cedat SC M.P. SA București.
Anexa A la contractul de cesiune de
creanță din 7 iulie 1999, care face parte din acest contract, stabilește că
creanța precizată este relevată de titlul de creanță constând în Convenția de
Credit din 1 septembrie 1995.
Anexa B la același contract care de
asemenea face parte din conținutul acestuia, relevă garanțiile date de SC M.P. SA
cu privire la creditul vizând convenția, fiind inserate și contractele de
ipotecă în litigiu.
Convenția de credit, potrivit art. 969
C. civ., reprezintă legea părților, până la dovada contrară fiind un acord
perfect valabil, nefiind nevoie de autentificarea acestui înscris, iar
garanțiile constând în ipoteci imobiliare constituite potrivit contractelor de
ipotecă sunt autentificate.
În urma tranzacției prin partajarea
bunurilor comune dintre reclamantă și fostul ei soț, intervenită după
încheierea addendumului la convenția, reclamanta a preluat imobilele respective
grevate de sarcini și este disponibilitatea sa de a acționa în sensul
desființării actelor juridice care i-ar provoca prejudicii. Nu se poate reține
că s-a stins obligația garantată prin rambursarea integrală a creditului
garantat la contract, neputând fi ignorată convenția de credit cât timp nu este
desființată precum și addendumul la aceasta. Pe cale de consecință, întrucât
capetele unu și doi din cerere nu apar fondate, nu este admisibil nici capătul
trei din acțiune.
Împotriva sentinței comerciale nr.
151 din 5 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a
comercială, a promovat recurs reclamanta P.E., care a criticat această hotărâre
judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență sub aspectele că
în mod greșit instanța de fond a reținut că nu au fost probate susținerile
potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., existând acte care dovedesc că
creditul garantat s-a stins prin plată, iar o altă garanție valabilă nu s-a mai
constituit, impunerea prorogării legalității excede atribuțiile puterii
judecătorești și nu au fost analizate normele imperative prevăzute de art. 1747
și art. 1772 C. civ., fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs
dispozițiile art. 299 – 308 C. civ., O.G. nr. 51/1998, art. 1747, 1769, 1772, 1788
și 1800 C. civ.
Înalta Curte, analizând materialul
probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de
recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat
recursul reclamantei P.E. pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta,
prin cererea de chemare în judecată, așa cum a precizat-o ulterior, a solicitat
să se constate încetarea efectelor contractelor de ipotecă autentificate la 16
iulie 1994, 26 iulie 2004 și 25 iulie 1994 de notariatul de stat al sectorului
2 București, prin stingerea obligației garantate ca urmare a rambursării
integrale a creditului garantat conform contractului de credit din 20 iulie
1994, să se constate că nu există obligații de plată derivând din acte juridice
valabil încheiate între părți și să se radieze înscrisurile ipotecate efectuate
de Judecătoria sectorului 2 București, în baza contractelor de ipotecă mai sus
enumerate.
Din verificarea documentației
existente, reiese că prin contractul de cesiune de creanță la 7 iulie 1999
încheiat între SC B.R.C.E.B. SA București, în calitatea de creditor cedent și A.V.A.B.
București, în calitatea de cesionar s-a stabilit cesionarea de către cedentul
SC B. SA și preluarea de către cesionarul A.V.A.B. a creanțelor față de
debitorul cedat SC M.P. SA București, rezultată din titlurile de creanță
menționate și identificate în anexate A parte integrantă din contract. Ca
accesorii ale creanței cedate, a căror valabilitate, realitate și actualitate a
fost garantată de către banca cedentă, au fost transferate către A.V.A.S. și
contractele de garanție imobiliară autentificate de notariatul de stat al
sectorului 2 București.
Amplu motivat și bine argumentat,
instanța de fond a apreciat că prin addendumul din 11 martie 1996 încheiat
între SC B. SA și SC M.P. SA, părțile au convenit doar prelungirea
valabilității celor trei contracte de ipotecă și pentru împrumutul aferent
convenției de credit din 1 septembrie 1995.
Pentru rațiunile juridice expuse
anterior, urmează ca toate criticile formulate de reclamanta P.E. în cererea de
recurs să fie înlăturate ca neîntemeiate, nefiind îndeplinite nici una din
cerințele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică
sentința nr. 151 din 5 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta P.E., împotriva sentinței nr. 151 din 5 octombrie 2004 a Curții de
Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 decembrie 2005.