ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1835/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Judecătoria sectorului 1 București, la data de 17 septembrie 2002,

reclamanții B.R. și B.Ș.T. au chemat în judecată pe pârâtul, O.R.C.B. (fostă A.V.A.B.)

București, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să-l

oblige pe acesta să radieze ipoteca constituită prin contractul de eșalonare a

creanței nr. 179 din 21 martie 2002, cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că pârâtul a dobândit, prin contractul de cesiune de

creanță nr. 55101/12086 din 13 decembrie 1999, de la creditorul cedent B.C.R.

SA, creanța asupra debitorului cedat B.R. și că, la cererea acestuia, a aprobat

eșalonarea plății datoriei, conform contractului de eșalonare a plății nr. 179

din 21 martie 2001 și, cu toate că sumele au fost achitate integral și la

termenul convenit, totuși pârâtul a refuzat să radieze ipoteca constituită

asupra apartamentului din București, proprietatea reclamanților, pe motiv că ar

mai exista un rest de plată în valoare de 492,85 dolari S.U.A., urmare a

consolidării creanței în conformitate cu dispozițiile art. 18

1

din O.U.G.

nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, text legal care, în opinia

reclamanților, nu era aplicabil, în speță, din moment ce a fost adoptat

ulterior încheierii contractului de eșalonare a creanței și deci nu poate

produce efecte retroactiv.

Prin sentința civilă nr. 9646

din 7 noiembrie 2002, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția de

necompetență materială invocată de pârât și a declinat competența de soluționare

a pricinii în favoarea Curții de Apel București, iar, prin încheierea din 21

februarie 2003, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a dispus, față

de obiectul cauzei, scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia secției comerciale

a Curții de Apel București.

Prin sentința nr. 60 din 12

iunie 2003, Curtea de Apel București, secția comercială, a respins, ca

neîntemeiată, cererea reclamanților, împotriva pârâtului devenit A.V.A.B.

București, reținând, în esență, în fundamentarea acestei soluții că, în speță,

sunt incidente dispozițiile art. 18

1

din O.U.G. nr. 51/1998,

aprobată prin Legea nr. 409/2001, respectiv art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998,

republicată, potrivit cărora, în vederea valorificării creanțelor preluate de A.V.A.B.

la valori cât mai apropiate de valoarea nominală, actualizată la zi, debitele

în lei și în alte valute decât dolari S.U.A., la data preluării, se

consolidează în dolari S.U.A., în baza raportului lei/dolari S.U.A.

Ca atare, creanța bancară

preluată de A.V.A.B. față de debitorul cedent B.R., intră în categoria „creanțelor

preluate la datoria publică și, ca urmare, aceasta trebuie actualizată la zi,

operațiunea din care a rezultat debitul în discuție, în valoare de 492,85 dolari

S.U.A., și care a constituit temeiul refuzului pârâtei de a consimți la

radierea ipotecii.

Pe cale de consecință,

instanța a înlăturat susținerile reclamanților, în sensul că aplicarea

consolidării creanței în dolari S.U.A. nu poate produce efecte, ținând cont de

faptul că eșalonarea creanței intervenită prin convenția nr. 179 din 21 martie

2001, cu ultim termen de scadență la 28 februarie 2002, a fost anterioară

intrării în vigoare a dispozițiilor art. 18

1

alin. (2) din O.U.G. nr.

51/1998, aprobată prin Legea nr. 409 din 19 iulie 2001, reținând, cu privire la

acest aspect, că atâta timp cât convenția de eșalonare era în curs de

executare, la data aprobării prin lege a dispozițiilor art. 18

1

alin.

(2) din O.U.G. nr. 51/1998, nu se poate pretinde că în aceste circumstanțe s-ar

recunoaște caracterul retroactiv al textului legal precitat care urmează să

producă efecte, fără a se putea invoca încălcarea principiului

neretroactivității legii civile și asupra situațiilor juridice în curs de

executare la data intrării în vigoare a Legii nr. 409/2001 (19 iulie 2001) și,

ca atare, față de cele arătate, rămâne fără nici o relevanță împrejurarea că

părțile au convenit anterior momentului menționat, respectiv la 21 martie 2001,

eșalonarea datoriei, din moment ce datoria nu era stinsă integral la data intrării

în vigoare a Legii nr. 409/2001, considerente pentru care prima instanță a

apreciat că neplata diferenței de 492,85 dolari S.U.A. de către reclamanți,

rezultată din operațiunea de consolidare a creanței, potrivit dispozițiilor

legale precitate, justifică refuzul pârâtei de nerenunțare la ipotecă.

Împotriva sentinței

instanței de fond au declarat recurs reclamanții B.R. și B.Ș.T., susținând, în

esență, că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, întrucât

aceasta a fost pronunțată cu încălcarea principiului neretroactivității legii

civile, consacrat de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României și

art. 1 din C. civ., deoarece convenția de eșalonare a datoriei a fost încheiată

anterior (respectiv la data de 21 martie 2001) intrării în vigoare a Legii nr. 409/2001

(19 iulie 2001), prin care s-a aprobat O.U.G. nr. 51/1998, respectiv art. 18

1

alin. (2) din acest act normativ, în baza căruia pârâta era în drept să

procedeze la consolidarea creanței, adică la convertirea acesteia din lei în dolari

S.U.A., și din care a rezultat debitul (492,85 dolari S.U.A.) care a

determinat-o pe aceasta să refuze stingerea ipotecii.

Or, în respectarea principiului

expus, rămâne fără nici o relevanță faptul că, la data intrării în vigoare a

textului legal precitat (19 iulie 2001), convenția de eșalonare a debitului era

în curs de executare, deoarece aceste noi dispoziții legale sunt aplicabile

creanțelor ce urmau a fi preluate de A.V.A.B. la datoria publică după intrarea

în vigoare a Legii nr. 409/2001 (19 iulie 2001), și nu și celor preluate deja

la datoria publică, cum este cazul, în speță, și care au făcut obiectul unei

eșalonări conform contractului nr. 179 din 21 martie 2001.

În ceea ce privește clauza

înscrisă la art. 4.1 pct. a din convenția de eșalonare (fila 41 dosar nr. 13663/2002),

potrivit căreia debitorul declară că se obligă „să se conformeze legilor și

reglementărilor existente în vigoare sau celor ce intră în vigoare în cursul

derulării prezentei convenții de eșalonare și a căror neexecutare poate afecta

în mod direct buna executare a acesteia, recurenții susțin că aceasta nu poate

produce nici un efect, din moment ce principiul neretroactivității legii civile

constituie o normă imperativă de ordine publică și, ca atare, nu se poate

deroga, conform art. 5 din C. civ., prin convenții de la legile care

interesează ordinea publică și bunele moravuri.

În consecință, reclamanții

solicită, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului,

modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Recursul reclamanților este

fondat.

Din examinarea actelor de la

dosar, rezultă că pârâta nu contestă că, în realitate reclamanții au făcut

integral plățile, conform contractului de eșalonare nr. 179 din 21 martie 2001,

astfel cum acestea au fost menționate în recurs, susținând, însă, că debitul în

sumă de 492,85 dolari S.U.A., care a justificat în opinia sa refuzul de a

consimți la radierea ipotecii (art. 3.3 din convenția de eșalonare nr. 179 din 21

martie 2001), ar proveni din consolidarea creanței în dolari S.U.A., conform art.

18

1

alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, modificată și aprobată prin

Legea nr. 409 din 19 iulie 2001.

Or, având în vedere

principiul neretroactivității legii civile, consacrat de dispozițiile art. 15 alin.

(2) din Constituția României și art. 1 din C. civ., este evident că, în temeiul

actului normativ menționat, urmau a fi supuse operațiunii de consolidare numai

creanțele pe care A.V.A.B. le-a preluat la datoria publică internă a statului,

ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 18

1

alin. (2) din

O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea precitată publicată la 19 iulie 2001.

Ca atare, cum, în speță creanța

a fost preluată la datoria publică anterior acestui moment, dovadă fiind

încheierea contractului de eșalonare nr. 179 din 21 martie 2001, este evident

că numai printr-o interpretare eronată a dispozițiilor constituționale și

legale precitate, instanța fondului a considerat că, în speță, ar fi aplicabile

prevederile art. 18

1

alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, și a respins

pentru acest motiv acțiunea, în loc să constate că cererea reclamanților care

au achitat integral datoria era îndreptățită în raport de actele normative în

vigoare la data preluării de cota A.V.A.B. la datoria publică, a sumei care

ulterior a fost eșalonată la plată, astfel că diferența de 492,85 dolari S.U.A.

se cuvenea pârâtei și, pe cale de consecință, refuzul acesteia de radiere a ipotecii

nu are nici o bază legală.

Faptul că reclamanții au

semnat convenția nr. 179 din 21 martie 2001, care conținea la art. 4.1 lit. a)

obligația reclamanților de a se conforma legilor și reglementărilor existente

în vigoare sau celor ce intră în vigoare în cursul derulării convenției de

eșalonare (ultima plată fiind prevăzută la 28 februarie 2002 și efectuată la 23

februarie 2002), nu poate conduce la încălcarea principiului expres al neretroactivității

legii civile, deoarece acesta este consacrat de o normă de ordine publică (art.

15 alin. (2) din Constituția României) și, ca atare, de la o astfel de normă nu

se poate deroga, conform art. 5 din C. civ., prin convenția părților.

Așa fiind, urmează a se

admite recursul declarat în cauză, a se schimba sentința atacată și a se admite

acțiunea reclamanților, în sensul că dispune radierea ipotecii instituite în

baza contractului de credit nr. 179 din 21 martie 2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

reclamanții B.R. și B.Ș.T., împotriva sentinței nr. 60 din 12 iunie 2003,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția V-a comercială.

Schimbă sentința atacată și

admite cererea reclamanților, în sensul că dispune radierea ipotecii instituite,

în baza contractului de credit nr. 179 din 21 martie 2002.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi, 20 mai 2004.