ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5030/2005

Deliberând asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată sub nr. 1527 din 21 septembrie 2004, executorul bancar al B. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executor, reprezentat de contractul de ipotecă autentificat la 23 februarie 1995 la N.S.S. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 1 C. proc. civ., motivat de faptul că debitoarea SC U.U.T.I. SRL nu a achitat creditul garantat cu ipoteca asupra imobilului aparținând garanților N.A. și A.F. Judecătoria sector 1 București, prin încheierea din 6 octombrie 2004 a respins cererea de executare silită reținând că s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă, iar ordinul de plată și chitanțele depuse la dosar nu dovedesc o executare a obligației de plată de natură a întrerupe cursul prescripției pentru că s-au efectuat de către SC L.T.P.

SRL și nu de debitorii SC U.U.T.I. SRL. Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea susținând că la data de 2 noiembrie 2000 s-a încheiat un contract de cesiune de creanță între B. în calitate de cedent și SC L.T.P. SRL în calitate de cesionar și SC U.U.T.I. SRL în calitate de debitor cedat. Cu privire la prescripție se susține că ulterior cesiunii au fost încheiate mai mult acte adiționale la contractul de cesiune de creanță, prin care s-au prelungit ratele scadente până la 25 noiembrie 2003, iar ultima plată a fost făcută la data de 3 iulie 2003 deci înăuntru termenului de prescripție. Se invocă incidența dispozițiilor art. 405 2 lit. a) C. proc. civ. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 152 din 2 martie 2005 a respins ca nefondat apelul creditoarei apreciind că apelanta nu mai are nici un drept de a pretinde executarea dreptului de creanță pe care l-a cesionat către SC L.T.P.

SRL în schimbul unui preț singura sa acțiune putând fi împotriva cesionarului pentru plata integrală a prețului cesiunii dacă acesta nu a fost achitat. Se mai arată că dovezile de plată invocate pentru a susține întreruperea cursului prescripției emană de la SC L.T.P. SRL cesionarul creanței și nu de la debitori împotriva cărora s-a îndreptat cererea de executare, ceea ce nu este de natură a întrerupe prescripția. Decizia a fost atacată cu recurs de către creditoare în baza art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Se susține că a fost ignorată dovada de plată a sumei de 6.000.000 lei, respectiv foaia de vărsământ care arată că ultima plată s-a făcut la data de 3 iulie 2003. În aceste condiții recurenta consideră că prescripția a fost întreruptă.

Recursul creditoarei este nefondat pentru următoarele considerente: Deși recurenta precizează că anexează pretinsa foaie de vărsământ, care ar fi fost ignorată de instanțe nu face acest lucru. Verificând actele dosarului se constată că există în dosarul de apel o chitanță pentru plata unei sume de 6.000.000 lei făcută de o altă societate SC M. SA pentru debitorul SC U.U.T.I. SRL dar are data de 29 iunie 2000 nu 3 iulie 2003, cum susține recurenta. Nici critica privind întreruperea prescripției prin plata de către SC L.T.P. SRL, care era administrată tot de A.N. ca și societatea debitoare SC U.U.T.I. SRL nu este întemeiată întrucât în speță se cere executarea debitoarei nu a cesionarului. Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs invocate, se va respinge ca nefondat recursul creditoarei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea B., prin lichidator judiciar SC M.S.R.V.A. SA și SC P.M.C. SRL, împotriva deciziei nr. 152 din 2 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2005.