ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5030/2005

Deliberând asupra recursului de

față:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1527

din 21 septembrie 2004, executorul bancar al B. a solicitat încuviințarea

executării silite a titlului executor, reprezentat de contractul de ipotecă

autentificat la 23 februarie 1995 la N.S.S.

Cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 373

1

C. proc. civ., motivat de faptul că

debitoarea SC U.U.T.I. SRL nu a achitat creditul garantat cu ipoteca asupra

imobilului aparținând garanților N.A. și A.F.

Judecătoria sector 1 București, prin

încheierea din 6 octombrie 2004 a respins cererea de executare silită reținând

că s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă, iar ordinul de plată și

chitanțele depuse la dosar nu dovedesc o executare a obligației de plată de

natură a întrerupe cursul prescripției pentru că s-au efectuat de către SC L.T.P.

SRL și nu de debitorii SC U.U.T.I. SRL.

Împotriva acestei încheieri a

declarat apel creditoarea susținând că la data de 2 noiembrie 2000 s-a încheiat

un contract de cesiune de creanță între B. în calitate de cedent și SC L.T.P.

SRL în calitate de cesionar și SC U.U.T.I. SRL în calitate de debitor cedat.

Cu privire la prescripție se susține

că ulterior cesiunii au fost încheiate mai mult acte adiționale la contractul

de cesiune de creanță, prin care s-au prelungit ratele scadente până la 25

noiembrie 2003, iar ultima plată a fost făcută la data de 3 iulie 2003 deci

înăuntru termenului de prescripție. Se invocă incidența dispozițiilor art. 405

2

lit. a) C. proc. civ.

Curtea de Apel București, prin

decizia nr. 152 din 2 martie 2005 a respins ca nefondat apelul creditoarei

apreciind că apelanta nu mai are nici un drept de a pretinde executarea

dreptului de creanță pe care l-a cesionat către SC L.T.P. SRL în schimbul unui

preț singura sa acțiune putând fi împotriva cesionarului pentru plata integrală

a prețului cesiunii dacă acesta nu a fost achitat.

Se mai arată că dovezile de plată

invocate pentru a susține întreruperea cursului prescripției emană de la SC L.T.P.

SRL cesionarul creanței și nu de la debitori împotriva cărora s-a îndreptat

cererea de executare, ceea ce nu este de natură a întrerupe prescripția.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către creditoare în baza art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Se susține că a fost ignorată dovada

de plată a sumei de 6.000.000 lei, respectiv foaia de vărsământ care arată că

ultima plată s-a făcut la data de 3 iulie 2003.

În aceste condiții recurenta

consideră că prescripția a fost întreruptă.

Recursul creditoarei este nefondat

pentru următoarele considerente:

Deși recurenta precizează că

anexează pretinsa foaie de vărsământ, care ar fi fost ignorată de instanțe nu

face acest lucru.

Verificând actele dosarului se

constată că există în dosarul de apel o chitanță pentru plata unei sume de

6.000.000 lei făcută de o altă societate SC M. SA pentru debitorul SC U.U.T.I.

SRL dar are data de 29 iunie 2000 nu 3 iulie 2003, cum susține recurenta.

Nici critica privind întreruperea

prescripției prin plata de către SC L.T.P. SRL, care era administrată tot de A.N.

ca și societatea debitoare SC U.U.T.I. SRL nu este întemeiată întrucât în speță

se cere executarea debitoarei nu a cesionarului.

Negăsindu-se întemeiate motivele de

recurs invocate, se va respinge ca nefondat recursul creditoarei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de creditoarea B., prin lichidator judiciar SC M.S.R.V.A. SA și SC P.M.C.

SRL, împotriva deciziei nr. 152 din 2 martie 2005 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 26 octombrie 2005.