ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5568/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la data

de 23 iunie 2004, Judecătoria sector 1 București, a încuviințat executarea silită

asupra imobilului proprietatea debitoarei garant ipotecar SC D.C. SRL București,

în temeiul titlului executoriu, contract de credit și contract de ipotecă

autentificat de către B.N.P. E.E. și a actului adițional, la cererea

creditoarei F.R. SA București.

Împotriva încheierii Judecătoriei, a

declarat apel debitoarea SC D.C. SRL București, prin care a invocat prescripția

dreptului de a se cere executarea silită precum și faptul că F.R. SA București în

calitate de creditoare și-a valorificat creanța față de un alt garant ipotecar.

Curtea de Apel București, secția

comercială, prin decizia nr. 218 pronunțată la data de 21 martie 2005 a respins

ca nefondat apelul. Curtea a stabilit că dreptul de a cere executarea silită nu

era prescris, iar în ce privește celelalte susțineri referitoare la faptul că a

fost executată în totalitate creanța, s-a apreciat ca aceasta constituie o problemă

de executare care nu poate duce la respingerea cererii de încuviințare a

executării.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a declarat recurs, debitoarea SC D.C. SRL București, pentru motivele

prevăzute de art. 304 alin. (7) (8) (9) și (10) C. proc. civ., pe care nu le-a

dezvoltat separat pentru a demonstra că ceea ce se critică este nelegalitatea

deciziei.

În esență, recurenta a susținut că

sentința pronunțată în apel era nemotivată, că excepția de prescripție invocată

nu a fost examinată pentru că nu s-au arătat argumentele pentru care i s-au

înlăturat susținerile și că împotriva sa nu a fost efectuat nici un act de

executare în cadrul termenului de prescripție. În fine, a susținut că au fost

ignorate probele în legătură cu valorificarea creanței împotriva altui garant

ipotecar cât și faptul că, în cauză, creanța supusă urmăririi silite nu este

lichidă.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 306 alin. (3),

raportat la art. 304 alin. (9) C. proc. civ., singurul motiv de nelegalitate

care poate fi examinat în cadrul acestei proceduri, necontencioase este cel

care privește prescripția extinctivă.

Din examinarea actelor dosarului

rezultă că executarea silită în baza contractului de credit a fost pornită de

creditoare, așa cum confirmă și recurenta asupra altui bun imobil în septembrie

2001 și că în condițiile în care s-a considerat neîndestulată, în cadrul

executării respective care privea titlul arătat, la 22 iunie 2004 creditoarea a

solicitat încuviințarea executării silite conform titlurilor arătate mai sus.

Prin urmare, instanța de apel a reținut corect, în conformitate cu art. 405

2

alin. (2) C. proc. civ., că după întreruperea cursului prescripției a început

să curgă un nou termen. Susținerea că împotriva sa nu s-a pornit nici o

executare nu poate fi primită întrucât încuviințarea executării silite privește

același titlu, iar ultimul act de executare a fost procesul verbal de licitație

și actul de adjudecare din data de 19 martie 2004.

Cea de a doua problemă care se poate

examina în recurs este cea care privește motivarea deciziei pronunțată de

instanța de apel, care deși succintă, din conținutul său rezultă că au fost

analizate elementele esențiale puse în discuție prin criticile aduse încheierii

primei instanțe.

Celelalte motive care vizează

netemeinicia soluției din apel referitoare la faptul că s-a realizat creanța în

urma primei executări pornită de creditoare, cât și cea referitoare la

inexistența unei creanțe lichide așa cum corect a reținut instanța de apel sunt

chestiuni care nu pot fi examinate într-o procedură necontencioasă ci pot fi

puse în discuție utilizând mijloacele procedurale puse la dispoziție în cadrul executării.

În consecință, nu sunt motive de

nelegalitate care să ducă la modificarea sau casarea deciziei, astfel că

potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

debitoarea SC D.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 218 din 21 martie

2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în

dosarul 1930/2004, ca nefondat. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2005.