ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2265/2005

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La cererea creditoarei SC G. SA

Franța, Judecătoria Buftea a încuviințat executarea silită imobiliară a

sentinței nr. 5540 din 29 iunie 2001 a Tribunalului București, secția comercială,

reținând că prin încheierea din camera de consiliu din 8 martie 2004 sunt

îndeplinite toate condițiile cerute de art. 375 pct. 1 C. proc. civ., creanța

creditoarei fiind lichidă și exigibilă.

Împotriva acestei încheieri,

debitoarea SC M. SA București a formulat apel, care a fost respins de Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 276 din 4 iunie

2004.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea a reținut că, în cauză nu operează perimarea, prevăzută de art. 248 alin.

(3) C. proc. civ., ci sunt aplicabile dispozițiile art. 371 indice 5 lit. b) C.

proc. civ. și art. 371 indice 6 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu se pune

în discuție perimarea ci prescripția dreptului de a cere executarea silită,

care nu operează însă, în cauză. A reținut instanța de apel că ceea ce se

perimă este executarea începută și nefinalizată cu excepția dispozițiilor art. 371

6

C. proc. civ. și nu dreptul de a cere executarea silită a debitorului în

termenul legal de prescripție a titlului executor, drept pe care creditoarea și

l-a exercitat în condițiile legii și în termenul legal de prescripție.

Împotriva acestei decizii,

debitoarea SC M. SA București a declarat recurs, invocând art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., susținând că instanța de judecată a reținut în mod greșit ca având

incidență în cauză art. 371 indice 5 lit. b) C. proc. civ., deoarece la data de

16 iunie 2003 debitoarea a achitat creditoarei suma de 63.702.971 lei și că

până la 11 februarie 2004, când creditoarea a făcut o nouă notificare și a

somat-o pe debitoare să plătească diferența de 10.565 dolari S.U.A., aceasta nu

a mai făcut nici un act procesual sau procedural pentru recuperarea debitului,

astfel că trecând mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de

executare, executarea s-a perimat.

Recursul este nefondat.

Conform art. 371

5

lit. b)

executarea silită încetează dacă nu mai poate fi continuată din cauza lipsei de

bunuri urmăribile, ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de

bunuri. Potrivit art. 371

6

în cazul prevăzut de art. 371

5

lit. b) executarea silită poate fi reluată la cererea creditorului, înăuntrul

termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.

În speță a fost începută executarea

silită a sentinței nr. 5540 din 29 iunie 2001, aceasta fiind executată parțial

prin poprire pentru suma de 63.702.971 lei, executarea încetând din cauza

lipsei disponibilului din contul creditoarei.

La momentul la care creditoarea a

indicat bunuri imobiliare ale debitoarei asupra cărora urma să opereze

executarea în interiorul termenului general de prescripție, aceasta a cerut

reluarea executării silite, prin formularea cererii de încuviințare a

executării silite a deciziei menționate, conformându-se astfel dispozițiilor art.

371

6

coroborat cu art. 373

1

C. proc. civ.

Prin urmare, se constată că legal a

procedat creditoarea, solicitând încuviințarea executării silite, în interiorul

termenului general de prescripție cu respectarea dispozițiilor art. 371

6

C. proc. civ., în condițiile în care nu sunt aplicabile prevederile referitoare

la perimare, singura condiție cerută de aceste dispoziții fiind exercitarea

executării silite în termenul de prescripție.

Față de aceste considerente decizia

atacată se constată a fi la adăpost de orice critică, recursul urmând a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M.

SA București, împotriva deciziei comerciale nr. 276 din 4 iunie 2004 a Curții

de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 martie 2005.