ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4259/2005

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1683 din 10 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială (dosar nr. 3527/2004) a respins recursul declarat de C.M.M. Buftea, împotriva deciziei nr. 208/ A din 6 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. A obligat recurenta la cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că decizia nr. 1685/ R din 25 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă a rămas irevocabilă, nefiind anulată printr-o eventuală cale extraordinară de atac, aceasta intrând în puterea lucrului judecat. Ca atare, dreptul creditoarei de a cere executarea silită nu a fost stins prin prescripție.

Pe fondul pricinii s-a reținut că bine instanța de apel a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii pe care creditoarea le deținea împotriva debitoarei, cererea fiind formulată, cu respectarea termenului de prescripție, iar contestația la executare a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea C.M.M. Buftea a formulat în termen contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ. În motivarea cererii se susține că în soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție a omis să cerceteze motivul de recurs constând în modificarea deciziei atacate, iar pe fond respingerea cererii de încuviințare a executării silite. Pentru acest motiv, contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate și rejudecarea recursului.

Contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare”. În speță, contestatoarea invocă nepronunțarea instanței supreme asupra motivului de modificare, privind respingerea în fond a cererii de încuviințare a executării silite.

Ori, așa cum rezultă din considerentele deciziei atacate, reținute la dosar recurs, instanța de judecată a constatat legalitatea și temeinicia deciziei pronunțate în apel, în sensul că încuviințarea executării silite în baza titlurilor deținute împotriva debitoarei s-a făcut cu respectarea termenului de prescripție iar contestația la executare a fost respinsă, astfel că nu poate fi invocată nepronunțarea instanței asupra vreunui motiv invocat în recurs. Așa fiind, se constată că cererea formulată de contestatoarea C.M.M. Buftea este nefondată, urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anularea deciziei nr. 1683 din 10 martie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar nr. 3527/2004, formulată de contestatoarea C.M.M. Buftea, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2005.