ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5208/2005

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 octombrie

2003 Judecătoria Buftea a admis cererea formulată de Biroul Executor

Judecătoresc I.V. și a încuviințat, la solicitarea creditoarei SC D. SA,

executarea silită prin poprire, mobiliară și imobiliară a titlului executoriu,

sentința civilă nr. 8057 din 5 decembrie 2000 Tribunalului București, secția

comercială, debitoare fiind SC C. SRL, cu sediul în comuna Chiajna.

Apelul declarat împotriva acestei

încheieri de debitoarea SC C. SRL a fost respins ca nefondat prin decizia nr.

1008/A din 17 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă.

Împotriva deciziei dată în apel prin

care s-a menținut încheierea judecătoriei, în termen legal, a declarat recurs

debitoarea SC C. SRL care a reproșat instanței de apel că nu i-a încuviințat

efectuarea unei expertize contabile cu care să dovedească că SC D. SA nu a

înregistrat corect plățile efectuate de debitoare, că suma solicitată de

creditoare este foarte mare și totodată prescrisă, iar recurenta este datoare

numai cu suma de 11.450.000 lei și nu cu suma de 34.483.593 lei.

Recursul nu este fondat.

Prin sentința civilă nr. 8057 din 5

decembrie 2000 a Tribunalului București, secția comercială, irevocabilă prin

decizia civilă nr. 165 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel București,

investită cu formulă executorie, debitoarea SC C. SRL Chiajna, a fost obligată

către creditoarea SC D. SA București la plata sumei de 34.483.593 lei

reprezentând contravaloare marfă și la 2.833.687 lei cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 373

1

alin.

(1) C. proc. civ., cererea de executare silită se depune la executorul

judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel. Executorul judecătoresc va solicita

încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta,

în copie, cererea creditorului urmăritor și titlul executoriu.

Conform art. 2 al aceluiași articol,

instanța încuviințează executarea silită prin încheiere dată în cameră de

consiliu, fără citarea părților.

În speța dedusă recursului de față

se constată că aceste condiții impuse de lege au fost respectate, încheierea

prin care s-a încuviințat executarea silită fiind guvernată de regulile

procedurii necontencioase. În realitate, recurenta-debitoare nu invocă motive

de nelegalitate ale încheierii de încuviințare a executării, ci, susținând că

nu datorează integral suma menționată în titlul executoriu, urmărește

modificarea sau chiar desființarea hotărârii pusă în executare, demers care

aduce atingere principiului puterii lucrului judecat.

Eventualele cauze de stingere totală

sau parțială a obligației înscrisă în titlu executoriu sau prescripția

dreptului la executare silită ori alte cauze care ar fi intervenit ulterior

emiterii titlului, sunt compatibile doar cu judecarea unei contestații la

executare, ele neputând fi invocate și analizate în procedura necontencioasă a

cererii de încuviințare a executării silite.

Față de cele ce preced, recursul

debitoarei se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de debitoarea SC C. SRL Chiajna împotriva deciziei civile nr. 1008/A

din 17 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2005.