ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2635/2006

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea din 11 mai 2004, Judecătoria sector 3

București, a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de

creditoarea SC T. SA București împotriva debitoarei SC O.A. SA Brașov, pentru

înființarea popririi asupra sumei de 450.000 dolari S.U.A. în mâinile terțului

poprit B.C.R. SA.

Curtea de Apel București, prin decizia comercială 128

din 11 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul debitoarei, considerând

competentă instanța ce a soluționat fondul dar și îndeplinite condițiile cerute

de lege pentru încuviințarea executării silite.

Prin decizia 133 din 18 ianuarie 2006, Înalta Curte

de Casație și Justiție respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoare,

reținând că instanța de apel a soluționat în compunerea legală a completului,

nu a încălcat dispozițiile privind competența materială a instanțelor

judecătorești. În privința excepției prescripției extinctive a dreptului de a

cere executarea silită, instanța de recurs a stabilit, că aceasta este o

excepție de fond ce nu se poate invoca într-o procedură necontencioasă,

întocmai precum și anularea între timp a titlului executoriu sau exercitarea cu

rea credință a drepturilor procesuale.

Decizia astfel pronunțată a fost atacată de către

debitoare cu contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 pct. 2 C.

proc. civ. și art. 318 C. proc. civ.

Contestatoarea susține că hotărârea instanței de

recurs a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privind

competența.

Încheierea de încuviințare a executării silite a fost

dată de judecătorie iar calea de atac a fost exercitată direct la curtea de

apel încălcându-se norma de competență materială.

Instanța de recurs respingând ca nefondat recursul,

nu a rezolvat excepția legată de competență.

Contestația în anulare este neîntemeiată și va fi

respinsă pentru considerentele ce se vor expune.

Cale extraordinară de atac de retractare, contestația

în anulare este condiționată de existența unei hotărâri irevocabile care poate

fi atacată pentru neîndeplinirea procedurii de citare pentru ziua când s-a

judecat pricina sau încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea

recursului.

Recursul declarat era întemeiat pe încălcarea dispozițiilor

privind competența materială, motive identice contestației în anulare de față.

Prin decizia atacată (nr. 133 din 18 ianuarie 2006),

instanța a analizat toate motivele de recurs, stabilind legalitatea deciziei

curții de apel atât în privința compunerii completului de judecată cât și a

competenței materiale.

Astfel, nu poate fi întemeiată contestația în anulare

nici în privința analizei competenței materiale dar nici în omisiunea

analizării unui motiv de recurs câtă vreme motivul de ordine publică a

reprezentat unul din motivele de recurs pe care instanța le-a analizat.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 317 și 318 C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în

anulare declarată împotriva deciziei 133 din 18 ianuarie 2006 a acestei

instanțe.

În considerația dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.,

va obliga partea căzută în pretenții, contestatoarea, la 1190 lei cheltuieli de

judecată către intimata SC T. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de SC O.A. SA

Brașov împotriva deciziei nr. 133/2006 din 18 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială.

Obligă pe contestator la plata sumei

de 1190 RON cheltuieli de judecată către intimata SC T. SA București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 septembrie 2006.