ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 347/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 iunie 2004, executorul bancar P.D. din cadrul C.E.B. ai F.R. SA București a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarei SC D.C. SRL București, în temeiul titlurilor executorii, contract de credit din 29 martie 1999 și a contractului de ipotecă din 23 septembrie 1998 de către B.N.P. M.R. și act adițional din 29 martie 1999 de către B.N.P. E.E. Prin încheierea din data de 22 iunie 2004, Judecătoria sectorului 1 București a încuviințat executarea silită imobiliară asupra imobilului proprietatea debitorului garant ipotecar SC D.C. SRL București, constând în teren în suprafață de 300 mp pe baza titlurilor executorii, contract credit din 26 martie 1999 și contract de ipotecă din 23 septembrie 1998 de către B.N.

p. R.M. și act adițional din 29 martie 1999 de către B.N.P. E.E., la cererea creditoarei F.R. SA București. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 177 din 11 martie 2005, a respins apelul debitoarei, ca nefondat. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta debitoare a declarat recurs, solicitând în esență, rejudecarea cauzei întrucât instanța de apel trebuia să examineze chiar în calea de atac a încuviințării executării silite aspectele ridicate privind prescripția executării silite, valorificarea creanței, care nu era certă, lichidă și exigibilă. Recursul reclamantei este neîntemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea susținerilor pe care debitoarea le reiterează prin recursul de față în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că acestea nu îndeplinesc nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., pentru a conduce la casarea hotărârii ce se atacă. În speță, având în vedere că s-a început executarea silită pe contractul de credit și a contractelor de ipotecă și adiționale, debitoarea a folosit și calea contestației la executare ce constituie obiectul altui dosar. În consecință, corect instanța de apel a considerat că problemele de fond invocate de debitoare privind prescripția executării silite, valorificarea creanței și caracterul său trebuie dezlegate în cadrul procesual oferit de dispozițiile art. 399-400 ale Codului de procedură civilă care reglementează contestația la executare. Față de cele de mai sus, recursul debitoarei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de debitoarea SC D.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 177 din 11 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2006.