ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 347/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 22 iunie 2004, executorul

bancar P.D. din cadrul C.E.B. ai F.R. SA București a solicitat încuviințarea

executării silite împotriva debitoarei SC D.C. SRL București, în temeiul

titlurilor executorii, contract de credit din 29 martie 1999 și a contractului

de ipotecă din 23 septembrie 1998 de către B.N.P. M.R. și act adițional din 29

martie 1999 de către B.N.P. E.E.

Prin încheierea din data de 22 iunie

2004, Judecătoria sectorului 1 București a încuviințat executarea silită imobiliară

asupra imobilului proprietatea debitorului garant ipotecar SC D.C. SRL

București, constând în teren în suprafață de 300 mp pe baza titlurilor

executorii, contract credit din 26 martie 1999 și contract de ipotecă din 23

septembrie 1998 de către B.N.

p.

R.M.

și act adițional din 29 martie 1999 de către B.N.P. E.E., la cererea

creditoarei F.R. SA București.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 177 din 11 martie 2005, a respins apelul debitoarei, ca

nefondat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

judecătorești, pârâta debitoare a declarat recurs, solicitând în esență,

rejudecarea cauzei întrucât instanța de apel trebuia să examineze chiar în

calea de atac a încuviințării executării silite aspectele ridicate privind

prescripția executării silite, valorificarea creanței, care nu era certă,

lichidă și exigibilă.

Recursul reclamantei este

neîntemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea susținerilor pe care

debitoarea le reiterează prin recursul de față în raport de probatoriile

administrate în cauză, se constată că acestea nu îndeplinesc nici una dintre

situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea

hotărârii ce se atacă.

În speță, având în vedere că s-a

început executarea silită pe contractul de credit și a contractelor de ipotecă

și adiționale, debitoarea a folosit și calea contestației la executare ce

constituie obiectul altui dosar.

În consecință, corect instanța de

apel a considerat că problemele de fond invocate de debitoare privind

prescripția executării silite, valorificarea creanței și caracterul său trebuie

dezlegate în cadrul procesual oferit de dispozițiile art. 399-400 ale Codului

de procedură civilă care reglementează contestația la executare.

Față de cele de mai sus, recursul

debitoarei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

debitoarea SC D.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 177 din 11 martie 2005

a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2006.