ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5254/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 27 octombrie 2003 la Judecătoria Buftea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite, la cererea creditorului, SC R. SA Onești, împotriva debitoarei SC N.C. SRL, în baza sentinței civile nr. 3998/1999 a Tribunalului București și a contractului de garanție imobiliară autentificat la 5 martie 1999, care constituie titluri executorii. Judecătoria Buftea prin încheierea dată în Camera de Consiliu la data de 3 noiembrie 2003, a respins cererea de încuviințare a executării silite cu motivarea că solicitarea creditorului nu îndeplinește cerințele art. 373 1 C. proc.

civ., față de lipsa investirii cu formulă executorie cerută conform art. 269 C. proc. civ., precum și datorită perimării intervenită potrivit art. 389 C. proc. civ., în contextul în care cererea inițială de executare silită a fost înaintată la 15 septembrie 2002 la executorul judecătoresc B.C., iar cea din cauza de față a fost emisă de creditoare la data de 26 octombrie 2003. Încheierea a fost apelată de creditoarea SC R. SA Onești, iar Curtea de Apel București, prin decizia nr. 283 din 10 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul. Curtea, a examinat criticile aduse încheierii și a reținut că susținerile apelantei referitoare la întreruperea cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită sunt nefondate întrucât prima instanță nu și-a întemeiat soluția pe susțineri în legătură cu prescripția.

În ce privește soluția de respingere a încuviințării executării silite, Curtea, a reținut că în lipsa investirii contractului de ipotecă în conformitate cu art. 376 pct. 1 C. proc. civ., nu se putea dispune încuviințarea executării silite. Instanța de apel a reținut cu referire la sentința nr. 3998/1998, că dispozitivul acesteia se referă la debitoarea SC M.M.V. SRL, iar contractul de ipotecă la SC N.C. SRL, chemată în judecată ca garant. Împotriva deciziei nr. 283/2004 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 373/2004, a declarat recurs, creditoarea SC R. SA Onești, prin care în conformitate cu art. 312 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., a solicitat modificarea în tot a încheierii judecătorești pronunțată de instanța de fond în sensul încuviințării cererii de executare silită.

În drept recurenta a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., pe care nu le-a argumentat în conformitate cu art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. În esență, recurenta a susținut că în calitate de creditor ipotecar, SC R. SA a înțeles să-și realizeze creanța prin executarea silită a garanților ipotecari, că prin contractul de garanție s-a stipulat expres că obligațiile asumate sunt executorii „independent de orice acțiune întreprinsă împotriva acestora pentru executarea lor, pe cale silită ..”. În ce privește sentința nr. 3998/1999, recurenta a precizat că titlul executoriu a fost prezentat, pentru a demonstra existența unei creanțe certe, lichide și exigibile întrucât din cererea sa rezulta evident că înțelege să execute contractul de garanție reală care potrivit art. 66 din Legea nr. 36/1995, este act autentic și constituie titlu executoriu fără să fie nevoie de investirea cu formulă executorie.

Recursul este nefondat. Problema de drept care se poate desprinde din criticile recurentei și care ar putea constitui motiv de nelegalitate, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (3) și art. 304 alin. (9) C. proc. civ., este cea referitoare la titlul pe care creditoarea l-a prezentat pentru a obține încuviințarea executării silite. În speță, recurenta a prezentat spre executare contractul de garanție imobiliară, autentificat, neinvestit cu formulă executorie întrucât în opinia sa, potrivit Legii nr. 36/1995, actul autentificat constituie titlu executoriu. Din acest punct de vedere este neîndoielnic faptul că titlul prezentat, contractul de garanție, confirmă existența garanției, dar prin el însuși nu îndeplinește condițiile necesare punerii în mișcare a procedurii executării silite.

Recurenta a precizat că nu a urmărit să pună în executare sentința nr. 3998/1999 ci a prezentat-o numai pentru a demonstra că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă și că sunt îndeplinite condițiile pentru executarea garanției dovedită cu contractul de garanție imobiliară. Susținerea sa confirmă faptul că, în adevăr, categoria titlurilor executorii susceptibile de executare silită este mult mai largă, și că depășește sfera hotărârilor judecătorești, declarate astfel de lege. Cu alte cuvinte, „actele întocmite potrivit legii de organele competente” care servesc la pornirea executării silite și la realizarea pe această cale a drepturilor recunoscute prin actul respectiv, printre care se află și înscrisurile autentice, sunt titluri executorii.

Pentru punerea în executare a titlurilor, deci și a contractului de garanție în discuție, art. 376 alin. (1) C. proc. civ., stabilește obligația, ca în prealabil, acesta să fie investit cu formulă executorie. „Se investesc cu formulă executorie, hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate”. Pentru ca un înscris cu valoare de titlu executoriu să poată fi pus în executare fără formulă executorie trebuie ca legea care îl declară astfel, să prevadă expres că acesta se execută fără formulă executorie. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 374 alin. (1), raportat la art. 376 alin. (1) și art. 269 alin. (1) C. proc.

civ. În fine, în logica legiuitorului, în condițiile în care hotărârea judecătorească face parte din categoria actelor autentice pentru care s-a prevăzut ca regulă „Nici o hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este investită cu formulă executorie ..”, apare evidentă, în lipsa unei dispoziții legale exprese, obligația de investire cu formulă executorie a înscrisului autentic în discuție, declarat titlu conform legii invocată de recurentă. În speță, neîndeplinirea acestei obligații prealabile, a avut drept consecință respingerea cererii de încuviințare a executării silite, așa cum corect au hotărât cele două instanțe. Așa fiind, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de creditoarea SC R. SA Onești, împotriva deciziei nr. 283 din 10 iunie 2004, pronunțată în Camera de Consiliu a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2005.