ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3420/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 iunie

2006 la Judecătoria Bacău, S.I.F.M. SA a formulat în contradictoriu cu A.V.A.B.

contestația împotriva executării silite pornită prin somația de executare

comunicată de intimată în baza biletului la ordin emis de SC S.G.I. SRL București

în favoarea SC B. SA la data de 6 iunie 1996 și scadent la 30 octombrie 1997 în

valoare de 800.000 DOLARI S.U.A. și pe care apare ilizibil mențiunea privind

acordarea unui aval de către F.P.P. II M.

Judecătoria Bacău, prin sentința

civilă nr. 7743 din 14 septembrie 2006 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 217

din 2 martie 2007 a Tribunalului Bacău, secția civilă, a admis excepția necompetenței

materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel București cu motivarea că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 44 și art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 242 din 13 decembrie 2007, a respins

contestația la executare formulată de S.I.F.M. SA, ca nefondată.

S-a reținut în considerentele hotărârii

că intimata A.V.A.S. a preluat creanța obiect al litigiului dedus judecății de

la SC B. SA privind debitorul cedat SC S.G.I. SRL prin contractul de cesiune nr.

096445 din 24 iunie 1999 în temeiul O.U.G. nr. 51/1998, act normativ cu

dispoziții speciale privind soluționarea litigiilor în ceea ce privește executarea

silită și termenul special de prescripție. Că odată pornită executarea silită

în temeiul O.U.G. nr. 51/1998, debitorul nu se poate apăra decât cu mijloacele

procedurale puse la dispoziție de acest act normativ.

Faptul că A.V.A.S. a devenit titularul

biletului la ordin, că dreptul incorporat în acest bilet reprezintă o creanță

neperformantă preluată de la o bancă cu capital parțial de stat, respectiv B.,

iar biletul la ordin are calitatea de titlu executoriu în accepțiunea O.U.G.

nr. 51/1998 determină ca legea aplicabilă în materie executării silite să fie O.U.G.

nr. 51/1998 și nu Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin.

În ceea ce privește excepția

prescripției obligației de plată a biletului la ordin în cauză este aplicabil

termenul de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, termen

care curge de la data preluării creanței A.V.A.S. asupra debitorului cedat SC S.G.I.

SRL prin contractul de cesiune de creanță nr. 096445 din 24 iunie 1999, dată la

care termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită nu se

împlinise.

Împotriva acestei sentințe

contestatoarea S.I.F.M. SA cu sediul în Bacău a declarat recurs în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea,

modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației la

executare și anularea formelor de executare întocmite în baza biletului la

ordin emis de SC S.G.I. SRL la 6 iunie 1996 și scadent la 6 iunie 1997.

S-a susținut, în temeiul dispozițiilor

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că hotărârea cuprinde motive contradictorii și

străine de natura pricinii întrucât deși contestația la executare se referea,

la executarea BO emis de S.G.I. SRL la 6 iunie 1996 și scadent la 6 iunie 1997,

instanța de fond a analizat alt BO în valoare de 650.000 DOLARI S.U.A. emis tot

de S.G.I., dar la 30 octombrie 1996 cu scadența la 30 octombrie 1997.

A invocat recurenta că intimata A.V.A.S.

a pus în executare un BO dobândit prin gir de aceasta de la B. SA și avalizat

de recurentă instituție specială dreptului cambial.

În al doilea motiv de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., s-a susținut că instanța de fond

a schimbat natura cambială a titlului în una de drept comun și a reținut că

intimata a dobândit titlul prin cesiune de creanță, că termenul de 7 ani care

este de drept comun curge de la data încheierii contractului de cesiune, când în

realitate prescripția aplicabilă în cauză este cea cambială prevăzută de art. 94

din Legea nr. 58/1934.

În ultimul motiv de recurs recurenta a

susținut că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a

precizat că legea aplicabilă în executarea unui titlu cambial este Legea nr. 58/1934.

A precizat recurenta că biletul la

ordin are valoare de titlu executoriu conform dispozițiilor art. 61 din Legea nr.

58/1934 și nu în baza O.U.G. nr. 51/1998, act normativ care în mod greșit a

fost aplicat în speța de față.

S-a precizat că O.U.G. nr. 51/1998

prevede expres la art. 38 și art. 39 titlurile executorii de drept comun și

debitorii de drept comun cărora li se aplică, iar titlul cambial și debitorii

cambiali sunt reglementați de Legea nr. 58/1934.

În ceea ce privește executarea silită

recurenta a susținut că este o executare supusă normelor de drept cambial,

respectiv termenului de 3 ani prevăzut de art. 94 din Legea nr. 58/1934 și care

curge de la data scadenței.

Astfel biletul la ordin a fost emis la

6 iunie 1996 de SC S.G.I. SRL cu scadența 6 iunie 1997, așa încât executarea

solicitată la 2 iunie 2006 de către intimată este prescrisă.

S-a invocat că și în situația în care

s-ar admite că se aplică termenul de prescripție de 7 ani, acesta curge de la

data scadenței 6 iunie 1997 și deci la data executării, 2 iunie 2006, termenul

de prescripție era împlinit.

În final, recurenta susține că

executarea declanșată de intimată este nulă întrucât nu există încheierea prin

care s-a investit cu formulă executorie biletul la ordin conform art. 61 din Legea

nr. 58/1934 și nu există la dosar somația de executare.

Prin întâmpinare, intimata A.V.A.S. București

a solicitat respingerea recursului formulat de contestatoare întrucât odată

preluată la datoria publică, creanța dobândește un regim juridic special

conform O.U.G. nr. 51/1998 în ceea ce privește valorificarea ei și derogă de la

prevederile Legii nr. 58/1934.

Astfel, în cauză instanța de fond a

reținut în mod corect că nu s-a împlinit termenul de prescripție de 7 ani

prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 și care se calculează de

la data cesiunii creanței.

Recursul contestatoarei este fondat

pentru următoarele considerente.

Susținerea recurentei întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că deși contestația la

executare se referea la biletul la ordin emis de S.G.I. SRL la 6 iunie 1996 cu

scadența 6 iunie 1997 instanța de fond a examinat un alt bilet la ordin emis la

30 septembrie 1996 cu scadența 30 octombrie 1997 în valoare de 650.000 DOLARI

S.U.A., nu poate fi reținută deoarece deși inițial în considerente s-a făcut

această mențiune, ulterior s-a reținut că executarea silită se referă la

biletul la ordin exigibil la 6 iunie 1997 în valoare de 800.000 DOLARI S.U.A.,

adică cel care face obiectul litigiului dedus judecății.

Criticile invocate de recurentă în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., ce vizează rezolvarea

aceleeași probleme, respectiv a legii aplicabile pentru executarea silită a

biletului la ordin emis la 6 iunie 1006 sunt întemeiate pentru următoarele

considerente:

Contestatoarea

S.I.F. M. SA în calitate de avalist a biletului la ordin emis la data de 6

iunie 1996 cu scadența 6 iunie 1997 de către SC S.G.I. SRL în favoarea SC B. SA

pentru suma de 800.000 DOLARI S.U.A. este un debitor în regres, iar executarea

silită împotriva acestuia este supusă normelor speciale prevăzute de Legea nr. 58/1934.

Potrivit art.

61 din Legea nr. 58/1934 și ale cărei dispoziții legale se aplică și biletului

la ordin conform art. 106 din același act normativ, „cambia are valoare de

titlu executor pentru capital și accesorii, stabilite conform art. 53, 54 și 57”.

Biletul la ordin pentru a fi pus în

executare trebuie investit cu formulă executorie, condiție care a fost

îndeplinită întrucât pe biletul la ordin din data de 6 iunie 1996 ce constituie

obiectul litigiului de față există formula executorie prevăzută de art. 269 C.

proc. civ.

Art. 94 din Legea nr. 58/1934 prevede

în mod imperativ că orice acțiuni ce rezultă din cambie, text care se aplică și

biletului la ordin împotriva acceptantului, se prescriu în termen de 3 ani,

care curge de la data scadenței.

Prescripția cambială curge de la

scadență atât pentru dreptul la acțiune cât și pentru dreptul la executare

silită, posesorul titlului având potrivit art. 63 din același act normativ, un

drept de opțiune între a promova acțiunea cambială directă sau a trece la

executarea cambială.

Față de aceste prevederi legale,

rezultă că în speță, executarea silită a biletului la ordin cade sub incidența

Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, ale cărei dispoziții nu

au fost modificate sau abrogate prin O.U.G. nr. 51/1998.

Așa fiind, în raport de data scadenței

biletului la ordin în valoare de 800.000 DOLARI S.U.A., 6 iunie 1997, somația

de executare expediată recurentei-contestatoare în temeiul acestui titlu

executor la data de 2 iunie 2006 a fost comunicată peste termenul de

prescripție de 3 ani prevăzut de Legea nr. 58/1934.

În speță, nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 privind termenul special

de prescripție de 7 ani întrucât acest act normativ nu cuprinde dispoziții

derogatorii de la Legea specială nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la

ordin.

De menționat că executarea silită se

referă la biletul la ordin emis la 6 iunie 1996 căruia îi sunt aplicabile

normele speciale ale Legii nr. 58/1934, fiind fără relevanță faptul că

titularul biletului la ordin este A.V.A.S. sau că dreptul încorporat în acest

bilet reprezintă o creanță neperformantă preluată de la Bancorex.

Aceasta se impune întrucât Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative

prevede la art. 63 că o lege specială nu poate fi abrogată de o altă lege decât

în mod expres, și poate fi dispusă, de regulă printr-o dispoziție distinctă în

finalul actului normativ respectiv.

De altfel, chiar în situația în care s-ar

aplica termenul special de prescripție de 7 ani prevăzut de O.U.G. nr. 51/1998,

somația la executare din 2 iunie 2006 a fost comunicată după împlinirea acestui

termen, care se calculează de la data scadenței, 6 iunie 1997 și nu de la data

preluării creanței A.V.A.S. prin contractul de cesiune de creanță nr. 096445

din 24 iunie 1999 cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Pentru considerentele reținute,

urmează ca potrivit art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să se admită recursul

declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond, ce se va modifica

în sensul că se va admite contestația la executare și se vor anula formele de

executare silită inițiate prin somația de executare comunicată de intimată în

baza biletului la ordin emis la data de 6 iunie 1996.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

S.I.F. M. SA BACĂU împotriva sentinței comerciale nr. 242 din 13 decembrie 2007

a Curții de Apel, secția a VI-a comercială, modifică sentința recurată, în

sensul că admite contestația la executare formulată de S.I.F. M. SA BACĂU și

anulează formele de executare silită inițiate prin somația de executare

comunicată de intimata în baza biletului la ordin emis la data de 6 iunie 1996.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

noiembrie 2008.