ÎCCJ, decizie (scj.ro #83286)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83286) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Termenul
de prescripție aplicabil în procedura de executare silită a
creanțelor bancare
neperformante
preluate de
AVAS, constatate prin bilete la ordin
Termenul de prescripție aplicabil estre cel reglementat de art.94 din
Legea nr.58/1934 conform căruia orice acțiune rezultând din cambii
împotriva
acceptantului
se prescriu prin trei ani,
socotiți de la data scadenței, deoarece OUG 51/1998 – ca lege specială
– nu poate deroga de la o altă lege specială cum este legea
nr.58/1934 decât în baza unei dispoziții exprese în acest sens.
(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția
comercială decizia
nr
. 2576 din 25 septembrie
2008, în același sens decizia nr.3420 din 14 noiembrie 2008)
Contestatoarea
SIF M SA, în contradictoriu cu intimata AVAS, formulează contestație
la executare cu privire la executarea silită inițiată prin
somația comunicată de intimată în baza biletului la ordin emis
de către S.C. D SA în favoarea S.C. B. SA,
avalizat
de către FPP II, solicitând și suspendarea executării silite
până la soluționarea contestației la executare.
Prin sentința civilă nr.7420 din 12 septembrie 2006 Judecătoria
Bacău respinge excepția puterii de lucru judecat și
excepția inadmisibilității contestației la executare,
invocate de intimată, admite contestația la executare formulată
de contestatoare și dispune anularea formelor de executare privind biletul
la ordin în valoarea menționată, emis la data de 8 mai 1996 de
către S.C. D. SA în favoarea S.C. B. SA și
avalizat
de către FPP II M., scadent la 8 mai 2001, respingând cererea privind
suspendarea executării silite ca rămasă fără obiect.
Reține instanța – pentru a decide astfel – că SIF M. a formulat
contestație la executare și nu o opoziție la executare
cambială, astfel că nu sunt întrunite condițiile prevăzute
de art.1201 Cod civil, cererea contestatoarei
neavând
același obiect și aceeași cauză cu cererea respinsă
prin sentința civilă nr.2660 din 15 aprilie 2003 a Judecătoriei
sector 1 București, rămasă definitivă și
irevocabilă, precum și că în art.39 alin.1 din OUG nr.51/1998 nu
s-a prevăzut derogarea de la regula privind investirea cu formulă
executorie a biletului la ordin, care nu se confundă cu contractele de
credit la care se referă art.13 OUG nr.51/1998, intimata începând
executarea silită împotriva contestatoarei fără a exista un
titlu executoriu, întrucât biletul la ordin în cauză nu a fost investit cu
formulă executorie.
Prin decizia nr.215 din 2 martie 2007 Tribunalul
Bacău-Secția
civilă respinge recursul declarat de recurenta contestatoare și
admite recursul declarat de intimata AVAS împotriva sentinței de mai sus
pe care o casează, admite excepția de
necompetență
materială și teritorială și trimite cauza spre
competentă soluționare Curții de Apel București,
reținând incidența – în cauză – a dispozițiilor art.45 din
OUG nr.51/1998 și greșita interpretare de către prima
instanță a dispozițiilor art.13 și 39 alin.1, din
același act normativ, care au în vedere nu numai contractele de credit ci
și orice titluri constatatoare ale creanței, actele prin care s-au
constituit garanții personale sau reale pentru restituirea
creanțelor, cesionate potrivit legii, categorie în care intră și
biletul la ordin în cauză.
Prin încheierea din 4 februarie 2007 Tribunalul
Bacău-Secția
civilă ia act de renunțarea recurentei contestatoare la
contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr.215 din 2
martie 2007 a Tribunalului
Bacău-Secția
civilă.
Prin sentința comercială nr.223 din 20 noiembrie 2007 Curtea de Apel
București-Secția
a-V-a
comercială admite excepția prescripției dreptului la executare
silită, invocată de către contestatoare, admite contestația
la executare silită formulată de aceasta și anulează
formele de executare silită inițiate de către intimată în
considerarea biletului la ordin emis la data de 8 mai 1996 de S.C. D. SA în
favoarea S.C. B. SA, constatând prescris dreptul la executare silită.
Pentru a decide astfel instanța reține că, în speță,
contestatoarea în calitate de
avalist
al biletului la
ordin în cauză, este un debitor de regres, executarea silită
împotriva acesteia fiind supusă normelor prevăzute de Legea
nr.58/1934, lege specială față de OUG nr.51/1998, care - tot o
lege specială – nu cuprinde norme exprese de derogare de la Legea
nr.58/1934 pe care nu o poate nici abroga implicit, că posesorul biletului
la ordin își poate valorifica dreptul în cadrul termenului de prescripție
stabilit în art.94 din Legea nr.58/1934, diferit în funcție de felul
acțiunii, că în acțiunile directe rezultând din cambie,
respectiv bilet la ordin, împotriva
acceptantului
și a
avaliștilor
săi termenul de
prescripție este de 3 ani și curge de la data scadenței, că
alegând executarea silită a biletului la ordin intimata trebuie să
țină seama și de termenul de prescripție menționat,
care, curgând de la data scadenței biletului la ordin în litigiu -
intervenită la data de 8 mai 2001 când a fost preluată creanța
de la S.C. B. SA, fusese împlinit prin trecerea a mai mult de 3 ani până
la data de 6 aprilie 2006 când s-a trecut la executarea directă a
titlului, precum și că nu sunt incidente dispozițiile art.13 alin.5
din OUG nr.51/1998, invocate de intimată, întrucât executării silite
care privește un bilet la ordin îi sunt aplicabile dispozițiile
speciale ale Legii nr.58/1934, fiind opțiunea intimatei posesoare a
biletului la ordin de a-și valorifica drepturile prin executarea
nemijlocită a titlului în considerarea dispozițiilor art.63 din Legea
nr.58/1934, aceasta
neputându-se
prevala exclusiv de
dispozițiile OUG nr.51/1998.
Împotriva deciziei instanței de apel intimata AVAS formulează recurs
solicitând cu invocarea dispozițiilor art.48 alin.5 din OUG nr.51/1998
și ale art.304
1
Cod procedură civilă, examinarea
cauzei sub toate aspectele și admiterea recursului, modificarea
sentinței
recurate
și respingerea
contestației la executare ca neîntemeiată. (...)
Recurenta critică instanța și pentru greșita aplicare a
dispozițiilor Legii nr.58/1934, ignorând că executarea silită
pornită de AVAS se desfășoară în baza dispozițiilor
speciale ale OUG nr.51/1998 și nu în temeiul normei generale
reprezentată de Legea nr.58/1934 și reținând eronat
incidența în cauză a termenului de prescripție prevăzut de
art.94 din Legea nr.58/1934 și nu a termenului special de prescripție
de 7 ani, prevăzut de art.13 alin.5 din OUG nr.51/1998, dar acceptând
aplicarea dispozițiilor art.45 din OUG/1998 vizând competența
materială și teritorială de soluționare a litigiilor
născute în legătură cu creanțele
neperformante
preluate la datoria publică în care AVAS este parte.
Recursul
intimatei nu este fondat.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile art.13 alin.5 din OUG
nr.51/1998 referitoare la termenul special de prescripție de 7 ani,
întrucât acest act normativ - ca lege specială - ar fi putut să
deroge de la o altă lege specială, cum este Legea nr.58/1934, dar
numai în baza unei dispoziții exprese în acest sens, dispoziție care
lipsește din OUG nr.51/1998, astfel încât, în cauză, s-a făcut
corect aplicare dispozițiilor legii speciale, respectiv a
dispozițiilor art.94 din Legea nr.58/1934.