ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2593/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2593/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta S.I.F.M. SA

a formulat în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S București cerere privind

întoarcerea executării silite și obligarea pârâtei A.V.A.S. la restituirea

sumei de 1.857.580 lei reprezentând contravaloarea în lei la cursul B.N.R. din

data de 23 iunie 2006 a biletului la ordin în valoare de 655.000 dolari S.U.A.

emis de SC S.G.I. SRL în data de 18 iunie 1996 și scadent la data de 18 iunie

1997, sumă executată silit prin poprire.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 404

1

- 404

3

C. proc. civ.

În susținerea cererii reclamanta a

arătat că A.V.A.S a emis ordinul nr. 1437 din 19 iunie 2006 pentru înființarea

popririi asupra sumelor în lei la cursul oficial dolari SUA/ LEI al B.N.R.

valabil la data plății, până la acoperirea integrală a sumei de 7.857.967,18 dolari

SUA, care a fost comunicat terțului poprit SC B.T. SA - sucursala Bacău cu

adresa nr. 17224 din 20 iunie 2006 fiind executat de bancă în 23 iunie 2009

prin virarea sumei de 22.285.194,95 RON reprezentând contravaloarea în lei la

cursul oficial al B.N.R. din 23 iunie 2006 a sumei de 7.857.967,19 dolari S.U.A.

În continuare reclamanta a arătat că

după executarea silită prin poprire, pârâta A.V.A.S a predat cu proces verbal

biletele la ordin care au făcut obiectul executării silite printre care se

numără și biletul la ordin în valoare de 655.000 dolari S.U.A. emis de SC

S.G.I. SRL.

S.I.F.M. SA a formulat contestație la

executare în contradictoriu cu A.V.A.S. București împotriva executării silite,

inițiate împotriva executării silite comunicată în baza biletului la ordin.

În motivarea cererii, contestatoarea a

invocat excepția lipsei unui titlu executor valabil, excepția lipsei dovezii

privind posesia valabilă a biletului la ordin, excepția nulității actelor de

executare, excepția prescripției obligației de plată, excepția nulității transferului

obligației de plată.

Acțiunea a fost întemeiată pe disp.

Legii nr. 58/1934, Normele cadru nr. 6/1995 ale B.N.R. și Codul civil.

Judecătoria Bacău prin Sentința nr. 7744

din 14 septembrie 2006 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a dispune astfel a reținut

aplicabilitatea dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin Sentința comercială nr. 131 din 8 octombrie 2008 a respins

contestația la executare ca neîntemeiată.

Curtea a analizat contestația la

executare stabilind în principal că sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998,

având în vedere că prin sentința Judecătoriei Bacău s-a stabilit competența în

raport de această lege specială, deci toate aspectele ivite în prezenta cauză

trebuie soluționate în raport de această ordonanță.

În consecință, termenul de prescripție

aplicabil este cel de 7 ani, prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998.

În raport de situația de fapt,

potrivit căreia prin contractul de cesiune din 1999 s-a preluat creanța față de

debitorul cedat, pentru biletul la ordin scadent în anul 1997, rezultă că la

data preluării creanței dreptul de a cere executarea silită nu era prescris,

fiind îndeplinite cerințele art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998.

Deci termenul de 7 ani începe să curgă

de la data preluării creanței respectiv 24 iunie 1999, deci excepția

prescripției a fost respinsă.

Cu privire la celelalte excepții și

apărări Curtea a apreciat că sunt excepții cambiale, care pot fi invocate pe

calea opoziției la executare cambială. Aceste excepții au fost invocate pe

calea opoziției la executare ce a format obiectul Dosarului nr. 14077/1997 al

Judecătoriei Sectorului 3, sentința pronunțată în sensul respingerii, rămânând

irevocabilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție

prin Decizia nr. 1116 din 2 aprilie 2009 a admis recursul declarat de

contestatoarea S.I.F.M. SA Bacău împotriva Sentinței comerciale nr. 131 din

data de 8 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

pe care a modificat-o în sensul că a admis contestația la executare și a anulat

formele de executare silită, constatând prescris dreptul la executare.

Pentru a dispune astfel Înalta Curte a

reținut că scadența obligației de plată încorporată în biletul la ordin emis la

data de 18 iunie 1996 este 18 iunie 1997, dată în raport de care începe să

curgă termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege pentru executarea

creanței încorporate, termen care s-a împlinit la data de 18 iunie 2000. În

continuarea raționamentului Curtea a reținut că termenul de prescripție de 7

ani aplicabil în cauză potrivit art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 începe

să curgă de la data când titlul executor a devenit scadent respectiv data de 18

iunie 1997. În raport de data executării, respectiv 20 iunie 2006, Înalta Curte

a constatat că termenul de 7 ani prevăzut de legea specială a fost cu mult

depășit.

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin Sentința comercială nr. 5 din 14 ianuarie 2010 a respins

excepțiile invocate de A.V.A.S. ca neîntemeiate și a admis cererea reclamantei,

a dispus întoarcerea executării pentru restabilirea situației anterioare în

sensul obligării A.V.A.S la restituirea sumei de 1.857.580 lei reprezentând

contravaloare bilet la ordin în valoare de 655.000 dolari S.U.A. către S.I.F.M.

SA.

În fața Curții de Apel intimata A.V.A.S

prin întâmpinare a invocat excepția prematurității pe motiv că reclamanta nu a

făcut dovada că ordinul de poprire a fost desființat irevocabil și excepția

inadmisibilității, având în vedere că actul de executare silită nu a fost

anulat în mod irevocabil, astfel încât potrivit art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr.

51/1998 întoarcerea executării silite este inadmisibilă.

În raport de decizia Înaltei Curți

excepțiile invocate de intimata A.V.A.S. au fost respinse, întrucât au fost

anulate irevocabil actele de executare silită pornite în baza Ordinului nr.

1437/2006 emis de A.V.A.S.

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut

îndeplinite cerințele art. 404

1

C. proc. civ. și art. 82 alin. (2)

din O.U.G. nr. 51/1998 și a admis cererea.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs A.V.A.S București în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care

solicită modificarea sentinței recurată și respingerea acțiunii ca prematură și

neîntemeiată.

Prin criticile subsumate motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta a susținut că

instanța a aplicat greșit disp art. 404

1

- 404

2

și 399 C.

proc. civ., în sensul respingerii excepțiilor invocate, întrucât reclamanta nu

a contestat executarea silită însăși, ci actul de executare reprezentat de

somația 10121/2006, ceea ce nu dă dreptul la întoarcerea executării silite .

Prin actul de executare silită au fost comunicate titlurile executorii conform

dispozițiilor art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998.

În continuare recurenta a susținut că

deși reclamanta a contestat și actul de executare reprezentat de Ordinul de

poprire nr. 1437/2006 prin care a fost executată silit, nu și-a susținut

cererea de întoarcere a executării, deși instanța s-a pronunțat irevocabil față

de acest act prin Decizia nr. 2480 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție. În raport de această situație instanța de fond a încălcat principiul

disponibilității atunci când a analizat și admis cererea de întoarcere a

executării silite în raport de decizia sus menționată.

Recurenta mai susține că reclamanta nu

poate invoca ca temei al întoarcerii executării silite, Decizia nr. 1116/2009 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece prin aceasta s-a soluționat

contestația privind actul de executare reprezentat de adresa nr. 10121/2006,

deci cererea de față este prematur formulată.

Recursul este nefondat.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. vizând pronunțarea sentinței cu aplicarea greșită a

legii, respectiv a dispozițiilor art. 399 și 404

1 -

404

2

C.

proc. civ. este nefondat.

Examinarea acestui motiv de recurs

impune observarea unor chestiuni prealabile specifice speței.

Pentru a ne afla în prezenta

raportului juridic de drept material care să permită introducerea acțiunii

privind întoarcerea executării este necesară îndeplinirea următoarelor condiții:

să se fi procedat la executarea integrală sau numai în parte a obligației

stabilită prin titlul executor, executarea să fie desființată, fie ca efect al

desființării titlului executor, fie ca efect al admiterii contestației la

executare.

Examinând îndeplinirea acestor

condiții la speța de față, Înalta Curte constată următoarele:

din 6 aprilie 2006 A.V.A.S București inițiază executarea silită a debitoarei

S.I.F.M. SA Bacău, în baza biletului la ordin emis de SC S.G.I. SRL București în

favoarea SC B. SA pentru suma de 655.000 dolari SUA.

Suma sus menționată a fost executată

silit prin poprire la data de 23 iunie 2006, în baza ordinului de poprire

comunicat de A.V.A.S către terțul poprit SC B.T. SA - sucursala Bacău nr. 1437

din data de 19 iunie 2006.

Suma executată de A.V.A.S București în

temeiul biletului la ordin în valoare de 655.000 dolari SUA emis de SC S.G.I.

SRL a fost determinată ținând seama de faptul că acest bilet la ordin a făcut

parte din suma executată de A.V.A.S prin Ordinul nr. 1437 din 19 iunie 2006, iar

executarea s-a efectuat la cursul B.N.R. valabil la data de 23 iunie 2006,

astfel că a rezultat suma în lei de 1.857.580 lei.

Din acest punct de vedere Înalta Curte

constată îndeplinirea primei condiții pentru promovarea cererii de față,

respectiv executarea integrală a obligației stabilită prin biletul la ordin

emis de SC S.G.I. SRL la data de 18 iunie 1996 și scadent la 18 iunie 1997.

A.V.A.S în baza somației din 6 aprilie 2006 a fost contestată de S.I.F.M. SA la Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, care prin sentința nr. 131 din 8

octombrie 2007 a respins ca nefondată contestația la executare iar recursul

declarat împotriva acestei sentințe a fost admis de către Înalta Curte de

Casație și Justiție prin Decizia nr. 1116 din 2 aprilie 2009, în sensul

admiterii contestației la executare și anulării formelor de executare,

constatându-se prescris dreptul la executarea silită.

De asemenea, actul de executare

reprezentat de poprirea contului debitoarei S.I.F.M. SA Bacău deschis la terțul

poprit, urmare Ordinului nr. 1437 din 19 iunie 2006, a fost contestat de către

S.I.F.M. SA, cerere care a format obiectul Dosarului nr. 4247/180/2006,

soluționat în mod irevocabil în sensul anulării actelor de executare silită

pornite în baza ordinului sus menționat, prin Decizia nr. 2480 din 19 octombrie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Revenind la cele arătate anterior,

întoarcerea executării poate fi cerută când actele de executare au fost

desființate, fie ca urmare a desființării titlului executor (situație în care

actele de executare sunt desființate de drept) fie ca urmare a admiterii

contestației la executare.

Potrivit dispozițiilor art. 404

1

C. proc. civ. „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau

însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării,

prin restabilirea situației anterioară acesteia”.

Din interpretarea gramaticală a

acestui text de lege, rezultă că legiuitorul prin folosirea conjuncției sau a

semnalat că cele două variante sunt alternative și nu cumulative.

În cauza de față ne aflăm în situația

desființării executării ca urmare a admiterii contestației la executare, deși

titlul este în ființă, ipoteză în care cel interesat este de asemenea

îndreptățit să solicite întoarcerea executării deoarece restabilirea situației

anterioare decurge din constatarea ineficacității titlului executor, precum și

din constatarea ineficacității actelor de executare, ca urmare a încălcării

legii.

Prin urmare, revenind la criticile

invocate de către recurentă, potrivit cărora pe de o parte, câtă vreme nu a

fost anulat Ordinul de poprire nr. 1437/2006 nu poate fi cerută întoarcerea

executării silite, iar pe de altă parte reclamanta nu a contestat executarea

silită însăși, ci numai actul de executare silită reprezentat de somația nr. 10121/2006,

în lumina celor mai sus arătate, Înalta Curte constată că urmare contestațiilor

la executare formulate de către reclamantă a fost desființată executarea silită

inițiată de către pârâtă, situație în care instanța are căderea, la cererea

persoanei interesate să dispună și restabilirea situației anterioare.

Având în vedere aceste argumente vor

fi înlăturate criticile recurentei privind prematuritatea formulării cererii de

față și inadmisibilitatea acesteia, ambele motivate pe lipsa unei hotărâri

irevocabile în ceea ce privește anularea Ordinului nr. 1437 din 19 iunie 2006

emis de A.V.A.S prin care debitoarea a fost executată silit.

Așa fiind dezlegarea dată de instanța

de fond asupra cererii privind întoarcerea executării silite nu este

susceptibilă de critică sub aspectul nerespectării dispozițiilor legale

incidente, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de pârâta A.V.A.S București împotriva Sentinței comerciale nr. 5 din

data de 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

iulie 2010.