ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2754/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, sub nr. 7575/2/2009

reclamanta S.I.F.M. SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București a

solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea

pârâtei la restituirea imediată a sumei de 623.920 lei reprezentând

contravaloarea în lei la cursul B.N.R. din data de 23 iunie 2006 a biletului la

ordin în valoare de 220.000 dolari SUA emis de către SC B. SRL în data de 8 mai

1996 în București, scadent în data de 8 mai 1997 în București, sumă executată

silit, în mod nelegal, prin poprire asupra contului societății deschis la SC B.T.

SA - sucursala Bacău, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că debitoarea pârâtă A.V.A.S. a emis în data de 19 iunie

2006 Ordinul nr. 1437 prin care a ordonat înființarea popririi asupra sumelor

prezente și viitoare existente în conturile S.I.F.M. SA, în lei sau valută,

deschise la cursul oficial dolari SUA - RON al B.N.R. valabil pentru data

plății, până la acoperirea integrală a sumei totale de 7.857.967,19 lei.

În urma executării

silite inițiate de A.V.A.S București, S.I.F.M. SA a formulat contestație la

executare, care a fost respinsă prin Sentința comercială nr. 102 din 20 iunie 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI a comercială.

Împotriva

acestei hotărâri S.I.F.M. SA a declarat recurs

care a

fost admis prin Decizia comercială nr. 1105 din 2 aprilie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul

nr. 2620/2/2008. În consecință, s-au anulat actele de executare inițiate de A.V.A.S.

în temeiul biletului la ordin în valoare de 220.000 dolari SUA, bilet la ordin

emis SC B. SRL la data de 8 mai 1996 și scadent la data de 8 mai 1997, constatându-se

prescris dreptul la executare silită al pârâtei A.V.A.S. București.

Prin Sentința comercială

nr. 16 din 3 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

au fost respinse excepțiile invocate de A.V.A.S., respectiv execepția

prematurității și excepția inadmisibilității, și s-a admis cererea de

întoarcere a executării formulată de reclamanta S.I.F.M. SA Bacău. Totodată s-a

dispus restituirea sumei de 623.920 lei reprezentând valoarea în lei la cursul

B.N.R. din data de 23 iunie 2006 a Biletului la Ordin în valoare de 220.000 dolari

SUA emis de SC B. SRL în data de 18 mai 1996 în București. Pârâta A.V.A.S. a

fost obligată la plata sumei de 199 lei cheltuieli de judecată către

reclamantă.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că excepțiile invocate sunt neîntemeiate,

iar pe fondul cauzei s-a reținut că prin decizia nr. 1105 din 2 aprilie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constat în mod irevocabil că atât

executarea silită, cât și formele de executare sunt nule, fiind astfel

îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 404

1

C. proc.

civ.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, pârâta A.V.A.S. București a declarat recurs

întemeiat pe dispozițiile art 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

criticând în esență sentința recurată sub următoare aspecte:

în mod greșit aplică dispozițiile art. 399 și art. 404

1

- 404

2

C. proc. civ. atunci când înlătură apărările A.V.A.S. privind prematuritatea,

inadmisibilitatea și netemeinicia cererii de întoarcere a executării silite

formulată în temeiul Deciziei Î.C.C.J. nr 1105 din 2 aprilie 2009 pronunțată în

Dosarul nr. 2620/2/2008.

în mod greșit aplică dispozițiile 404

1

- 404

2

C. proc.

civ. neobservând că în cauză, prin decizia nr. 1105 din 2 aprilie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu s-a solicitat și nu s-a dispus cu

privire la anularea executării silite însăși.

nu numai că a încălcat dispozițiile art 404

2

C. proc. civ., dar și

faptul că cererea de întoarcere a executării silite formulată în temeiul Deciziei

nr. 1105 din 2 aprilie 2009 este lipsită de obiect.

Intimata-reclamantă

S.I.F.M. SA nu a

formulat întâmpinare.

Analizând sentința

recurată, prin raportare la criticile formulate și la înscrisurile existente la

dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

În conformitate cu

dispozițiile art. 399 C. proc. civ. „împotriva executării silite, precum și

împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei

interesați sau vătămați prin executare”. Astfel, invocarea aplicării greșite a

textului de lege menționat este nefondată, întrucât executarea silită a fost

contestată de S.I.F.M. SA prin contestația la executare ce a fost soluționată

irevocabil prin Decizia nr. 1105 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția comercială, prin care au fost anulate actele de executare

inițiate de A.V.A.S. în temeiul biletului la Ordin nr. 1437 din 8 mai 1996 în

valoare de 220.000 dolari SUA (astfel cum rezultă și din înscrisurile depuse la

dosar, respectiv fila nr. 115 din dosarul de fond).

Totodată, în mod

judicios prima instanță a reținut incidența prevederilor art. 82 alin. (2) din

O.U.G. nr. 51/1998 potrivit cărora debitorii au dreptul la întoarcerea

executării numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile,

reclamanta având în speța de față o asemenea hotărâre, reprezentată prin Decizia

comercială nr. 1105 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Secția comercială a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a constata prescrisă

executarea silită, astfel încât toate actele de executare emise de A.V.A.S. în

anul 2006, cu depășirea termenului general de prescripție nu au nicio

eficiență.

Potrivit

dispozițiilor art. 404

1

C. proc. civ. „în toate cazurile în care se

desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are

dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare

acesteia”.

Astfel, din textul de

lege enunțat se înțelege obligația creditorului de a-i restitui debitorului tot

ce a luat prin executarea silită, precum și să-l repună în situația anterioară

urmare a desființării titlului executoriu sau a executării silite, întrucât

restabilirea situației anterioare decurge tocmai din constatarea ineficacității

actelor de executare, ca urmare a încălcării legii.

În consecință,

instanța de fond a dat o corectă eficiență dispozițiilor art. 399 și 404

1 -

404

2

C. proc. civ., neputând fi reținute în cauza de față criticile

invocate de recurentă în sensul aplicării greșite a prevederilor mai sus

menționate, pronunțarea greșită asupra excepțiilor prematurității și

inadmisibilității cererii de întoarcere a executării silite, dar și a

netemeiniciei acesteia, având în vedere că prin Decizia nr. 1105 din 2 aprilie

2009 a Înaltei Curți de Casație, irevocabilă, au fost anulate formele de

executare în temeiul cărora A.V.A.S. a executat suma de 623.920 lei conform Ordinului

nr. 1437/2006 ceea ce echivalează cu desființarea executării silite pentru

această sumă.

Nu poate fi primită

nici critica recurentei referitoare la faptul că cererea de întoarcere a

executării silite este lipsită de obiect, întrucât instanța urmează a se

pronunța asupra cererii de întoarcere executare silite prin aplicarea unei

hotărâri irevocabile prin care au fost anulate formele de executare, nicidecum

asupra cererii de contestație la executare, aceasta din urmă fiind irevocabil soluționată.

Cu adevărat, partea

putea cere prin contestația la executare și întoarcerea executării silite, dar

dispozițiile art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ. dau posibilitatea

celui îndreptățit să o ceară pe cale separată, astfel că nu se poate susține ca

fiind pertinent motivul determinat de restabilirea situației anterioare de

către instanța care a desființat titlul executoriu sau actele de executare.

Pentru toate argumentele de fapt și de

drept care preced, recursul pârâtei este nefondat și în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, menținându-se hotărârea instanței

de fond, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva Sentinței comerciale nr. 16 din

3 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 septembrie 2010.