ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1847/2010

Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, sub nr. 7574/2 din 5 august 2009 reclamanta S.I.F.M. SA Bacău a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună întoarcerea executării silite prin poprire, dispusă de pârâta A.V.A.S. prin Ordinul nr. 1437 din 19 iunie 2006 asupra unui bilet la ordin în valoare de 800.000 dolari SUA, emis de către SC S.G.I. SRL în data de 6 iunie 1996 în București și scadent în data de 6 iunie 2007 în București, poprire ce s-a dispus asupra contului reclamantei deschis la Banca T., sucursala Bacău.

În motivarea cererii introductive, reclamanta a arătat că a formulat contestație împotriva executării silite pornită de A.V.A.S., iar prin sentința civilă nr. 242 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 8129/2/2007 i s-a respins contestația, însă a formulat recurs împotriva acestei sentințe, iar prin decizia nr. 3420 din 14 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a fost admis recursul și a fost modificată sentința recurată, în sensul că s-a admis contestația la executare și s-au anulat formele de executare inițiate de A.V.A.S. prin somația de executare comunicată în baza biletului la ordin emis la 6 iunie 1996, constatându-se prescris dreptul la executare silită al pârâtei A.V.A.S.

Prin sentința comercială nr. 182 din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, au fost respinse excepțiile invocate de A.V.A.S. și s-a admis cererea de întoarcere a executării formulată de reclamantă dispunându-se restituirea sumei de 2.268.000 lei reprezentând contravaloare în lei, la cursul B.N.R. din 23 iunie 2006, a unui bilet la ordin în valoare de 800.000 dolari SUA emis de către SC S.G.I. SRL în data de 6 iunie 1996 în București și scadent în data de 6 iunie 1997. A fost obligată pârâta la 26.804 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că excepțiile invocate sunt neîntemeiate, iar pe fondul cauzei s-a reținut că prin deciziile nr. 3420 din 14 noiembrie 2008 și respectiv nr. 2480 din 19 octombrie 2009 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat în mod irevocabil că atât executarea silită cât și formele de executare sunt nule, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 404 1 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.V.A.S. aducându-i următoarele critici: 1. Prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 399 și art. 404 1 – 404 2 C. proc. civ., la dosarul cauzei neexistând probe din care să rezulte că „titlul executoriu deținut de A.V.A.S.

și însăși executarea silită au fost desființate”, din decizia nr. 3420 din 14 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, și din certificatul de grefă cu decizia nr. 2480 din 17 februarie 2009 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție nerezultând acest lucru. 2. Recurenta consideră că deși reclamanta a contestat și actul de executare silită, reprezentat de ordinul de poprire nr. 1437 din 19 iunie 2006, nu și-a susținut cererea de întoarcerea executări silite pe o eventuală hotărâre de anulare a acestui ordin. 3. Cererea de întoarcerea executării silite formulată în temeiul deciziei nr. 3420 din 14 noiembrie 2008 este lipsită de obiect, deoarece executarea silită a fost efectuată prin ordinul de poprire nr. 1437 din 19 iunie 2006 iar reclamanta nu a invocat eventuala anulare a acestuia.

4. În mod greșit a ținut cont prima instanță de decizia nr. 2480 din 17 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, deoarece reclamanta nu și-a completat cererea introductivă prin invocarea și a acestei hotărâri. Analizând sentința recurată, prin raportare la criticile formulate și la materialul probator existent la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează. 1. Hotărârea primei instanțe a fost dată cu corecta aplicare a dispozițiilor art. 399 și art. 404 1 C. proc.

civ., deoarece din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv din certificatul de grefă emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, la data 27 octombrie 2009 cu privire la decizia nr. 2480 din 19 octombrie 2009 și din decizia nr. 3420 din 14 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, rezultă că au fost anulate formele și actele de executare silită pornite de către pârâtă în baza ordinului 1437 din 19 iunie 2006 emis de către pârâta recurentă, or, acest lucru echivalează cu desființarea a însăși executării silite, astfel că reclamanta are dreptul la întoarcerea executării.

2. Nu poate fi reținută critica recurentei referitoare la faptul că reclamanta nu și-ar fi susținut cererea de întoarcere a executării silite pe o eventuală hotărârea de anulare a ordinului nr. 1347 din 19 iunie 2006 emis de recurenta pârâtă atâta timp cât a fost admisă proba cu acest înscris, iar înscrisul se află la dosarul cauzei, din cuprinsul lui rezultând că au fost anulate formele de executare silită efectuate în baza acestui ordin. 3. Pentru aceleași considerente arătate la punctul de mai sus, nu pot fi reținute nici ce-a de a treia și ce-a de a patra critică, recurenta încercând doar susțineri speculative cu privire la interpretarea dată de prima instanță materialului probator administrat în cauză, aceasta susținând, cu rea credință, că executarea silită nu a fost anulată, împotriva evidenței rezultate din probele administrate în cauză.

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte constatând că niciuna dintre criticile formulate nu este fondată, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 182 din 4 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 mai 2010.