ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2956/2010

Deliberând asupra recursului

comercial de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, la data de 5 august 2009,

reclamanta S.I.F.M. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând

instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei

la restituirea imediată a sumei de 2.185.680 lei, reprezentând contravaloarea

în lei la cursul B.N.R. din 7 iunie 2006 a unui bilet la ordin în valoare de

800.000 dolari S.U.A. emis de SC M.I. SRL la data de 18 august 1996 și scadent

la 28 august 2007, sumă executată silit, în mod nelegal, prin poprire asupra

contului deschis la B.T., sucursala Bacău și obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

S-a depus întâmpinare de către

pârâtă care a invocat excepția prematurității și excepția inadmisibilității

acțiunii formulată.

Prin sentința comercială nr. 29 din 11

februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis

acțiunea reclamantei și a dispus întoarcerea executării silite efectuată

împotriva reclamantei, în baza somației de executare nr. 10121 din 6 aprilie

2006 și, în consecință, a obligat pârâta să-i restituie reclamantei suma de

2.185.690 lei. Totodată, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 25.972,8 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

curtea de apel a reținut că, prin somația nr. 10121 din 6 aprilie 2006, i s-a

comunicat reclamantei titlul executoriu reprezentat de biletul la ordin emis la

data de 28 august 1996 de către de SC M.I. SRL în valoare de 800.000 dolari

S.U.A. Reclamanta a formulat contestație la executare prin care a solicitat

anularea tuturor formelor de executare silită inițiate de A.V.A.S. prin această

somație de plată, contestație soluționată irevocabil de Înalta Curte de Casație

și Justiție în sensul admiterii și anulării formelor de executare începută de A.V.A.S.

prin somația 10121 din 6 aprilie 2006, ca urmare a constatării prescrierii

dreptului A.V.A.S. la executare silită. Ca atare, a reținut instanța de apel,

sunt îndeplinite condițiile art. 404

1

din aceeași lege

.

Cu privire la excepțiile invocate,

curtea de apel a reținut că acestea nu sunt excepții procesuale, ci vizează

fondul cauzei, excepții apreciate de instanța de fond ca nefondate, întrucât

cererea de întoarcere a executării silite nu este nici prematură și nici

inadmisibilă, ca urmare a admiterii irevocabile a contestației la executare și

a anulării tuturor actelor de executare a biletului la ordin în valoare de

800.000 dolari S.U.A.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând sentința atacată pentru motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la 304

1

,

ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 399 și 404

1

– art. 404

2

C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor de

nelegalitate formulate, recurenta – pârâtă a învederat instanței de recurs că

în mod nelegal, instanța de apel a înlăturat apărările A.V.A.S. privind

prematuritatea, inadmisibilitatea și netemeinicia cererii de întoarcere a

executării silite. Sub acest aspect, recurenta a arătat că instanța de fond a

încălcat dispozițiile art. 399 C. proc. civ., întrucât în dosarul de executare

silită, intimata nu a contestat însăși executarea silită, ci actul de executare

silită reprezentat de somația 10121 din 6 aprilie 2006, act ce reprezintă

comunicarea titlurilor executorii conform art. 41 din O.G. nr. 51/1998. Ca

atare, a arătat recurenta, întrucât în cauza de executare silită nu a fost

contestată însăși executarea silită, ci doar acest act de executare, intimata

nu are dreptul la întoarcerea executării silite.

Recurenta a arătat că instanța de

apel a interpretat greșit dispozițiile art. 404

1

și 404

2

C.

proc. civ., fără să se observe că prin decizia irevocabilă 1261 din 10 aprilie

2009, nu s-a solicitat și nu s-a dispus cu privire la anularea executării

silite însăși. De altfel, a arătat recurenta, intimata a contestat și Ordinul

de poprire nr. 1427 din 1 iunie 2006 prin care a fost efectiv executată silit,

dar nu și-a susținut cererea de întoarcere a executării silite pe o eventuală

hotărâre de anulare a acesteia, astfel încât, în lipsa unei atare hotărâri

irevocabile, cererea este inadmisibilă conform art. 82 din Legea nr. 5/1998.

Instanța de apel, a mai învederat

recurenta, nu poate să dispună întoarcerea executării silite, conform art. 404

2

C. proc. civ., întrucât recurenta nu a fost executată silit în baza adresei nr.

10121 din 6 aprilie 2006, ci în baza ordonanței de poprire nr. 1427 din 1 iunie

2006, astfel încât cererea de întoarcere a executării silite este lipsită de

obiect.

Examinând actele și lucrările

dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate, văzând și

dispozițiile art. 304

1

, Înalta curte reține că recursul declarat

este nefondat pentru următoarele considerente:

Conform art. 404

1

C.

proc. civ.: „În toate cazurile în care se desființează titlul executor sau

însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării

prin restabilirea situației anterioare”.

Ca atare, legiuitorul român a

prevăzut alternativ, iar nu cumulativ, posibilitatea persoanei interesate de a

solicita întoarcerea executării silite, respectiv, atunci când prin hotărâre

irevocabilă s-a desființat fie titlul executoriu, fie executarea silită.

Se reține că prin decizia

irevocabilă nr. 1261 din 10 aprilie 2006, instanța a constatat prescris dreptul

A.V.A.S. la executare silită și a anulat toate formele de executare silită

inițiată prin somația nr. 10121 din 6 aprilie 2006.

Așadar, având în vedere că, în

speță, s-a constatat prescris dreptul creditoarei de a pretinde executarea

silită, sancțiune juridică ce paralizează orice acțiune a acesteia de a

pretinde creanța solicitată, se constată că instanțele de judecată au anulat

însăși executarea silită începută prin somația de executare silită nr. 10121

din 6 aprilie 2006.

Or, conform art. 404

1

C.

proc. civ., desființarea titlului executor sau desființarea executării silite,

cazul în speță, îl obligă pe creditorul ce a beneficiat de executare să-l

repună pe debitor în situația anterioară, astfel încât invocarea aplicării

greșite a art. 399 C. proc. civ. și art. 404

1

– art. 404

2

C. proc. civ., nu se justifică.

Înalta Curte nu poate reține nici

criticile relative la greșita interpretare a art. 404

1

și 404

2

C. proc. civ. în soluționarea excepțiilor inadmisibilității și prematurității

invocate de recurenta – pârâtă, întrucât intimata – reclamantă a făcut dovada

obținerii unui hotărâri judecătorești irevocabile prin care a fost desființată

însăși executarea silită conform art. 404

1

C. proc. civ., astfel

încât invocarea neobținerii de către intimată a unei hotărâri irevocabile prin

care să fie anulat chiar ordinul de poprire în baza căreia, susține recurenta,

s-a făcut executarea silită a intimatei, apare ca superfluă, anularea tuturor

formelor de executare silită începută cu adresa nr. 10121/2006 prin hotărâre

irevocabilă echivalând cu paralizarea oricărei acțiuni a recurentei –

creditoare pentru valorificarea creanței sale, deci, implicit, anularea actelor

de executare subsecvente între care și ordinul de poprire invocat datorită

constatării prescrierii dreptului de a cere executarea silită.

Înalta Curte, față de considerentele

anterior expuse, va respinge și critica relativă la lipsa de obiect a cererii

de întoarcere a executării silite întrucât în acțiune nu s-a invocat o hotărâre

irevocabilă care să fi anulat ordinul de poprire nr. 1427 din 1 iunie 2006

reținându-se că acțiunea de întoarcere a executării silite formulată de petentă

conform art. 404

1

și 404

2

C. proc. civ., s-a întemeiat pe

hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a desființat însăși executarea

silită, iar nu titlul executor cum susține recurenta.

Pentru considerentele mai sus

invocate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

recurenta - pârâtă A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 29 din 11

februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2010.