ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 563/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 26 martie 2009, reclamanta creditoare S.I.F.M. SA Bacău, în

contradictoriu cu pârâta debitoare A.V.A.S. București, formulează

cerere de întoarcere a executării, solicitând instanței să

dispună obligarea debitoarei pârâte la restituirea imediată a sumei

de 8.285.046,23 lei reprezentând contravaloarea în lei, la cursul B.N.R. din 7

iunie 2006, a unui bilet la ordin în valoare de 3.032.482,79 dolari S.U.A.,

emis de către SC D. SA, la data de 8 mai 1996, în București și

scadent la data de 8 mai 2001 în București, sumă executată

silit, în mod nelegal, prin poprire asupra contului reclamantei deschis la B.T.,

sucursala Bacău, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr.

97 din 12 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, admite cererea reclamantei și dispune întoarcerea

executării silite în sensul obligării pârâtei să restituie

reclamantei suma menționată, cu 10,32 lei cheltuieli de judecată

în favoarea reclamantei, reținând că, atâta vreme cât în mod irevocabil

s-a constatat prescris chiar dreptul la executare silită, orice formă

de executare pornită este lipsită de efecte juridice, indiferent de

modalitatea în care s-a făcut, neputându-se susține că o

formă de executare silită este întemeiată, iar alta nu, dintre

executări silite pornite în temeiul aceluiași titlu executoriu

câtă vreme dreptul de a cere executarea silită nu mai există,

astfel că reclamanta este îndrituită la întoarcerea executării

silite prin restabilirea situației anterioare, conform art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva sentinței de mai sus

pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. și ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia,

modificarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii

reclamantei, ca nefondată, susținând, pe de o parte, că cererea

pentru întoarcerea executării silite în cauză este prematură,

întrucât reclamanta intimată nu deține o hotărâre

judecătorească prin care să demonstreze că actul de

executare silită reprezentat de ordinul de poprire nr. 1427 din 1 iunie

2006 emis de recurentă a fost desființat, sau că executarea

silită însăși a fost desființată, așa cum se

prevede în dispozițiile speciale ale art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998,

iar, pe de altă parte, că reclamanta intimată nu a făcut

dovada că a contestat actul de executare menționat, prin care a fost

executată silit pentru suma de 8.285.046,23 lei, prin sentința

comercială nr. 223 din 20 noiembrie 2007, rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 2576 din 25 septembrie 2008, nedispunându-se

anularea actului de executare arătat.

Examinând recursul pârâtei prin

prisma dispozițiilor de lege invocate și a actelor dosarului, se

constată că acesta nu este fondat.

Se reține, în acest sens,

că motivele invocate de recurentă nu sunt fondate, reclamanta

intimată deținând o hotărâre irevocabilă prin care au fost

anulate formele de executare silită inițiate de recurentă în

considerarea biletului la ordin emis la data de 8 mai 1996 de SC D. SA

București și scadent la 8 mai 2001, constatându-se prescris dreptul

la executare silită, respectiv sentința comercială nr. 223 din

20 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2576 din 25

septembrie 2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția comercială, prin care s-a respins recursul A.V.A.S. împotriva

sentinței primei instanțe, prin hotărârea invocată

anulându-se, cum am văzut, toate formele de executare privind biletul la

ordin din litigiu, deci, implicit, și ordinul de poprire invocat de

recurenta de față, așa cum corect s-a reținut și prin

sentința atacată de pârâta recurentă.

Cum prin hotărârea

irevocabilă menționată s-a reținut că dreptul pârâtei

recurente la plata biletului la ordin în cauză fusese prescris la data

când aceasta a trecut la executarea directă a titlului, iar instanța

a admis excepția prescripției dreptului la executare silită,

invocată de către contestatoarea S.I.F. Moldova, a admis

contestația la executare silită formulată de aceasta și a

anulat toate formele de executare silită inițiate de A.V.A.S. în baza

biletului la ordin menționat, așa cum judicios a reținut și

prima instanță, desființându-se însăși executarea

silită, reclamanta intimată are dreptul la întoarcerea

executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, cum se

prevede în art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ.

Față de cele de mai sus,

sentința recurată fiind legală și temeinică,

aplicându-se dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

pârâtei împotriva menționatei decizii urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

A.V.A.S. București, împotriva sentinței nr. 97 din 12 iunie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.