ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 563/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 26 martie 2009, reclamanta creditoare S.I.F.M. SA Bacău, în contradictoriu cu pârâta debitoare A.V.A.S. București, formulează cerere de întoarcere a executării, solicitând instanței să dispună obligarea debitoarei pârâte la restituirea imediată a sumei de 8.285.046,23 lei reprezentând contravaloarea în lei, la cursul B.N.R. din 7 iunie 2006, a unui bilet la ordin în valoare de 3.032.482,79 dolari S.U.A., emis de către SC D. SA, la data de 8 mai 1996, în București și scadent la data de 8 mai 2001 în București, sumă executată silit, în mod nelegal, prin poprire asupra contului reclamantei deschis la B.T., sucursala Bacău, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 97 din 12 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, admite cererea reclamantei și dispune întoarcerea executării silite în sensul obligării pârâtei să restituie reclamantei suma menționată, cu 10,32 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reținând că, atâta vreme cât în mod irevocabil s-a constatat prescris chiar dreptul la executare silită, orice formă de executare pornită este lipsită de efecte juridice, indiferent de modalitatea în care s-a făcut, neputându-se susține că o formă de executare silită este întemeiată, iar alta nu, dintre executări silite pornite în temeiul aceluiași titlu executoriu câtă vreme dreptul de a cere executarea silită nu mai există, astfel că reclamanta este îndrituită la întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare, conform art. 404 1 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva sentinței de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. și ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată, susținând, pe de o parte, că cererea pentru întoarcerea executării silite în cauză este prematură, întrucât reclamanta intimată nu deține o hotărâre judecătorească prin care să demonstreze că actul de executare silită reprezentat de ordinul de poprire nr. 1427 din 1 iunie 2006 emis de recurentă a fost desființat, sau că executarea silită însăși a fost desființată, așa cum se prevede în dispozițiile speciale ale art. 82 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/1998, iar, pe de altă parte, că reclamanta intimată nu a făcut dovada că a contestat actul de executare menționat, prin care a fost executată silit pentru suma de 8.285.046,23 lei, prin sentința comercială nr. 223 din 20 noiembrie 2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2576 din 25 septembrie 2008, nedispunându-se anularea actului de executare arătat. Examinând recursul pârâtei prin prisma dispozițiilor de lege invocate și a actelor dosarului, se constată că acesta nu este fondat.

Se reține, în acest sens, că motivele invocate de recurentă nu sunt fondate, reclamanta intimată deținând o hotărâre irevocabilă prin care au fost anulate formele de executare silită inițiate de recurentă în considerarea biletului la ordin emis la data de 8 mai 1996 de SC D. SA București și scadent la 8 mai 2001, constatându-se prescris dreptul la executare silită, respectiv sentința comercială nr. 223 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2576 din 25 septembrie 2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, prin care s-a respins recursul A.V.A.S. împotriva sentinței primei instanțe, prin hotărârea invocată anulându-se, cum am văzut, toate formele de executare privind biletul la ordin din litigiu, deci, implicit, și ordinul de poprire invocat de recurenta de față, așa cum corect s-a reținut și prin sentința atacată de pârâta recurentă.

Cum prin hotărârea irevocabilă menționată s-a reținut că dreptul pârâtei recurente la plata biletului la ordin în cauză fusese prescris la data când aceasta a trecut la executarea directă a titlului, iar instanța a admis excepția prescripției dreptului la executare silită, invocată de către contestatoarea S.I.F. Moldova, a admis contestația la executare silită formulată de aceasta și a anulat toate formele de executare silită inițiate de A.V.A.S. în baza biletului la ordin menționat, așa cum judicios a reținut și prima instanță, desființându-se însăși executarea silită, reclamanta intimată are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, cum se prevede în art. 404 1 alin. (1) C. proc.

civ. Față de cele de mai sus, sentința recurată fiind legală și temeinică, aplicându-se dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei împotriva menționatei decizii urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București, împotriva sentinței nr. 97 din 12 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.