ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2480/2009

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 5 iulie 2006 pe rolul Judecătoriei Bacău contestatoarea S.I.F. MOLDOVA S.A., în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S. și B.T. SA a formulat contestație la executare prin care a contestat executarea silită prin poprire, executare pornită de către A.V.A.S. prin ordinul vicepreședintelui A.V.A.S. nr. 1437 din 19 iunie 2006 prin care s-a dispus poprirea conturilor S.I.F. MOLDOVA S.A. deschise la terțul poprit B.T., sucursala Bacău, până la concurența sumei de 7.857.967,19 dolari SUA și plata acestei sume în contul A.V.A.S. deschis la Direcția de Trezorerie și Contabilitate a Municipiului București.

Prin sentința civilă nr. 9926 din 13 octombrie 2006 Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Prin sentința comercială nr. 29 din 17 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis contestația, a constatat prescris dreptul A.V.A.S. de a cere executarea silită și în consecință a anulat actele de executare silită pornită în baza Ordinului nr. 1437 din 19 iunie 2006, emis de A.V.A.S. Pentru a se pronunța astfel, a reținut ca întemeiată excepția prescrierii dreptului A.V.A.S. de a cere executarea silită, în condițiile în care, potrivit art. 13 alin. (5) din O.U.G.

nr. 51/1998 condiția aplicării termenului special de prescripție, de 7 ani, nu a fost îndeplinită, anume aceea ca termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958, incident în cauză, în lipsa unui termen special prevăzut de Legea nr. 58/1934, să nu se fi împlinit la data intrării în vigoare a actului normativ. Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs ambele părți. Recurenta-contestatoare S.I.F. MOLDOVA S.A. a invocat, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. critici în legătură cu nemotivarea hotărârii și cu privire la motivul invocat în contestația la executare referitor la inadmisibilitatea executării cumulate a mai multor titluri cambiale, prima instanță pronunțându-se doar cu privire la excepția prescripției, sens în care a solicitat admiterea recursului.

Recurenta-intimată A.V.A.S. București a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. combinat cu art. 304 1 și art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare. A arătat, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998, deoarece termenul de prescripție de 7 ani trebuie calculat de la data încheierii fiecărui contract de cesiune de creanță care a stat la baza preluării celor 13 bilete la ordin, instanța raportându-se în calcularea termenului doar la contractul de cesiune de creanță nr. 103115 din 5 iulie 1999. De asemenea, prima instanță nu a avut în vedere probele dosarului din care rezultă că termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt prin acte de executare silită, încât la data cesiunilor de creanță acest termen nu era împlinit, astfel că era îndeplinită condiția prevăzută în art. 13 alin. (5) din O.U.G.

nr. 51/1998, privind aplicabilitatea termenului de prescripție special, de 7 ani, astfel că executarea silită, efectuată prin Ordinul de poprire nr. 1437 din 19 iunie 2006, nu era împlinită în cauză. Analizând recursul formulat de recurenta-contestatoare este fondat, iar recursul formulat de recurenta-intimată, este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, poprirea a fost înființată prin Ordinul nr. 1437 din 19 iunie 2006, emis de A.V.A.S. asupra conturilor S.I.F. MOLDOVA S.A. deschise la B.T. SA, până la concurența sumei de 7.857.967,19 dolari SUA, în baza unui număr de 13 bilete la ordin – titluri executorii.

S-a dovedit în recurs, fapt necontestat de niciuna dintre părți, că anterior acestei judecăți, pe rolul instanței de judecată, au fost formulate mai multe contestații la executare care au vizat separat fiecare bilet la ordin - titlu executoriu, cuprinse în ordinul de poprire ce face obiectul acestei judecăți, și instanțele s-au pronunțat cu putere de lucru judecat cu privire la excepția prescrierii dreptului A.V.A.S. de a cere executarea silită, în unele cazuri statuându-se că dreptul a fost prescris, iar în alte situații, dimpotrivă, că excepția nu este fondată și că executarea silită este în termen.

Prin urmare, fiind vorba de un ordin de poprire care înglobează toate cele 13 bilete la ordin, în mod nelegal, prima instanță a reținut ca fondată contestația la executare pe acest temei, excepția nemaiputând face obiectul judecății pe baza acelorași elemente de fapt și de drept, față de principiul puterii de lucru judecat, astfel că instanța trebuia să analizeze doar celelalte motive ale contestației la executare invocate la 4 iulie 2006 și precizate la 11 iulie 2006. Pe de altă parte, având în vedere că, potrivit O.U.G.

nr. 51/1998, instanța de recurs se poate pronunța direct chiar dacă prima instanță nu a analizat cauza pe fond, și cum nu mai este necesară administrarea de probatorii pentru stabilirea situației de fapt, urmează a se constata temeinicia contestației la executare în privința criticii referitoare la emiterea unui singur ordin de poprire, de către recurenta-intimată, în baza tuturor celor 13 bilete la ordin, ceea ce este inadmisibil, prin raportare la dispozițiile speciale în materie. Astfel, în cauză, urmărirea silită se face pe baza unor titluri executorii – bilete la ordin, încât este supusă normelor speciale din Legea nr. 58/1934 – lege specială față de O.U.G. nr. 51/1998, prin care nu s-a prevăzut că derogă de la aceasta.

Prin urmare, având în vedere că, principiul autonomiei cambiale este prevăzut expres în dispozițiile art. 35 din Legea nr. 58/1934 și se aplică și în cazul executării silite, este evident că, emiterea unui ordin de executare global, încalcă acest principiu și contestația la executare este întemeiată pentru acest motiv, admitere care face astfel inutilă cercetarea celorlalte motive invocate prin contestația la executare. În consecință, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., recursul recurentei-contestatoare va fi admis, pentru acest motiv și, pe cale de consecință, recursul intimatei respins și se va schimba hotărârea în sensul că se va admite contestația și se vor anula actele de executare silită pornite în baza Ordinului nr. 1437 din 19 iunie 2006, emis de A.V.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 29 din 17 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Admite recursul declarat de contestatoarea S.I.F. M. Bacău împotriva aceleiași sentințe, pe care o schimbă, în sensul că admite contestația formulată de contestatoare și anulează actele de executare silită pornite în baza Ordinului nr. 1437 din 19 iunie 2006 emis de A.V.A.S. București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2009.