ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2480/2009

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

5 iulie 2006 pe rolul Judecătoriei Bacău contestatoarea S.I.F. MOLDOVA S.A., în

contradictoriu cu intimatele A.V.A.S. și B.T. SA a formulat contestație la

executare prin care a contestat executarea silită prin poprire, executare pornită

de către A.V.A.S. prin ordinul vicepreședintelui A.V.A.S. nr. 1437 din 19 iunie

2006 prin care s-a dispus poprirea conturilor S.I.F. MOLDOVA S.A. deschise la

terțul poprit B.T., sucursala Bacău, până la concurența sumei de 7.857.967,19 dolari

SUA și plata acestei sume în contul A.V.A.S. deschis la Direcția de Trezorerie

și Contabilitate a Municipiului București.

Prin sentința civilă nr. 9926 din 13

octombrie 2006 Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței materiale și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București.

Prin sentința comercială nr. 29 din

17 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis

contestația, a constatat prescris dreptul A.V.A.S. de a cere executarea silită

și în consecință a anulat actele de executare silită pornită în baza Ordinului

nr. 1437 din 19 iunie 2006, emis de A.V.A.S.

Pentru a se pronunța astfel, a

reținut ca întemeiată excepția prescrierii dreptului A.V.A.S. de a cere

executarea silită, în condițiile în care, potrivit art. 13 alin. (5) din O.U.G.

nr. 51/1998 condiția aplicării termenului special de prescripție, de 7 ani, nu

a fost îndeplinită, anume aceea ca termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut

de art. 6 din Decretul nr. 167/1958, incident în cauză, în lipsa unui termen

special prevăzut de Legea nr. 58/1934, să nu se fi împlinit la data intrării în

vigoare a actului normativ.

Împotriva acestei hotărâri au

formulat recurs ambele părți.

Recurenta-contestatoare S.I.F.

MOLDOVA S.A. a invocat, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. critici în

legătură cu nemotivarea hotărârii și cu privire la motivul invocat în

contestația la executare referitor la inadmisibilitatea executării cumulate a

mai multor titluri cambiale, prima instanță pronunțându-se doar cu privire la

excepția prescripției, sens în care a solicitat admiterea recursului.

Recurenta-intimată A.V.A.S.

București a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. combinat cu art.

304

1

și art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ. și a solicitat admiterea

acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare.

A arătat, în esență, că instanța de

fond a aplicat greșit dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998, deoarece termenul de

prescripție de 7 ani trebuie calculat de la data încheierii fiecărui contract

de cesiune de creanță care a stat la baza preluării celor 13 bilete la ordin,

instanța raportându-se în calcularea termenului doar la contractul de cesiune

de creanță nr. 103115 din 5 iulie 1999.

De asemenea, prima instanță nu a

avut în vedere probele dosarului din care rezultă că termenul de prescripție de

3 ani a fost întrerupt prin acte de executare silită, încât la data cesiunilor

de creanță acest termen nu era împlinit, astfel că era îndeplinită condiția

prevăzută în art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, privind aplicabilitatea

termenului de prescripție special, de 7 ani, astfel că executarea silită,

efectuată prin Ordinul de poprire nr. 1437 din 19 iunie 2006, nu era împlinită

în cauză.

Analizând recursul formulat de

recurenta-contestatoare este fondat, iar recursul formulat de recurenta-intimată,

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, așa cum a reținut și prima

instanță, poprirea a fost înființată prin Ordinul nr. 1437 din 19 iunie 2006,

emis de A.V.A.S. asupra conturilor S.I.F. MOLDOVA S.A. deschise la B.T. SA,

până la concurența sumei de 7.857.967,19 dolari SUA, în baza unui număr de 13

bilete la ordin – titluri executorii.

S-a dovedit în recurs, fapt

necontestat de niciuna dintre părți, că anterior acestei judecăți, pe rolul

instanței de judecată, au fost formulate mai multe contestații la executare

care au vizat separat fiecare bilet la ordin - titlu executoriu, cuprinse în

ordinul de poprire ce face obiectul acestei judecăți, și instanțele s-au

pronunțat cu putere de lucru judecat cu privire la excepția prescrierii

dreptului A.V.A.S. de a cere executarea silită, în unele cazuri statuându-se că

dreptul a fost prescris, iar în alte situații, dimpotrivă, că excepția nu este

fondată și că executarea silită este în termen.

Prin urmare, fiind vorba de un ordin

de poprire care înglobează toate cele 13 bilete la ordin, în mod nelegal, prima

instanță a reținut ca fondată contestația la executare pe acest temei, excepția

nemaiputând face obiectul judecății pe baza acelorași elemente de fapt și de

drept, față de principiul puterii de lucru judecat, astfel că instanța trebuia

să analizeze doar celelalte motive ale contestației la executare invocate la 4

iulie 2006 și precizate la 11 iulie 2006.

Pe de altă parte, având în vedere

că, potrivit O.U.G. nr. 51/1998, instanța de recurs se poate pronunța direct

chiar dacă prima instanță nu a analizat cauza pe fond, și cum nu mai este

necesară administrarea de probatorii pentru stabilirea situației de fapt,

urmează a se constata temeinicia contestației la executare în privința criticii

referitoare la emiterea unui singur ordin de poprire, de către recurenta-intimată,

în baza tuturor celor 13 bilete la ordin, ceea ce este inadmisibil, prin

raportare la dispozițiile speciale în materie.

Astfel, în cauză, urmărirea silită

se face pe baza unor titluri executorii – bilete la ordin, încât este supusă

normelor speciale din Legea nr. 58/1934 – lege specială față de O.U.G. nr. 51/1998,

prin care nu s-a prevăzut că derogă de la aceasta.

Prin urmare, având în vedere că,

principiul autonomiei cambiale este prevăzut expres în dispozițiile art. 35 din

Legea nr. 58/1934 și se aplică și în cazul executării silite, este evident că,

emiterea unui ordin de executare global, încalcă acest principiu și contestația

la executare este întemeiată pentru acest motiv, admitere care face astfel

inutilă cercetarea celorlalte motive invocate prin contestația la executare.

În consecință, în baza art. 312

alin. (1) și (2) C. proc. civ., recursul recurentei-contestatoare va fi admis,

pentru acest motiv și, pe cale de consecință, recursul intimatei respins și se

va schimba hotărârea în sensul că se va admite contestația și se vor anula

actele de executare silită pornite în baza Ordinului nr. 1437 din 19 iunie

2006, emis de A.V.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A.V.A.S.

București împotriva sentinței comerciale nr. 29 din 17 februarie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Admite recursul declarat de

contestatoarea S.I.F. M. Bacău împotriva aceleiași sentințe, pe care o schimbă,

în sensul că admite contestația formulată de contestatoare și anulează actele

de executare silită pornite în baza Ordinului nr. 1437 din 19 iunie 2006 emis

de A.V.A.S. București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

19 octombrie 2009.