ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4426/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4426/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față, din
examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6015 din 4
mai 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr.
59282/3/2011, instanța a admis în parte cererea modificată formulată de
reclamanta S.I.F. Moldova SA (denumită în continuare S.I.F. Moldova) în contradictoriu
cu pârâta A.V.A.S. (denumită în continuare A.V.A.S.) și Statul Român prin M.F.P.
și a obligat pârâta A.V.A.S. la plata următoarelor sume: 859.393,08 lei
despăgubiri pentru paguba efectivă și dobânda legală aferentă sumei de
2.552.400 lei, calculată începând cu data de 23 iunie 2006 până la data
restituirii integrale a sumei de 2.552.400 lei, cu titlu de despăgubire pentru
câștigul nerealizat și 28.213,89 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că între S.I.F. Moldova și B.T. SA s-au încheiat mai multe
contracte de depozit bancar având drept obiect sume de bani cuprinse între
1.000.000 lei și 5.000.000 lei.
Prin ordinul nr. 1437 din 19 iunie 2006
al vicepreședintelui A.V.A.S. s-a dispus înființarea popririi asupra oricăror
sume prezente și viitoare, existente în conturile de orice natură în lei sau în
valută ale S.I.F. deschise la B.T. SA până la concurența sumei de 7.857.967,19 dolari
SUA (fila 15).
Prin adresa nr. 17224 din 20 iunie 2006
A.V.A.S. a comunicat B.T. SA ordinul de înființare a popririi, adresă care a
fost înregistrată de bancă din 21 iunie 2006, terțul poprit fiind executat la
data de 23 iunie 2009 prin virarea în contul Trezoreriei operative a
Municipiului București a sumei de 22.285.194,25 lei, reprezentând echivalentul
în lei la cursul oficial al B.N.R. al sumei de 7.857.967,19 Dolari SUA.
S.I.F. Moldova a formulat contestație
la executare împotriva executării silite începute de A.V.A.S., care a fost
admisă prin sentința comercială nr. 91 din 03 iunie 2009 pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a VI-a comercială (filele 42-45) și rămasă irevocabilă
prin decizia nr. 1832/20 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția comercială (filele 46-49) prin respingerea recursului declarat
de A.V.A.S. Executarea silită contestată de S.I.F. Moldova a început în temeiul
unui bilet la ordin emis la data de 12 iunie 1996 de SC S.G.I. SRL în favoarea
SC B. SA pentru suma de 900.000 dolari SUA, avalizat de F.P.P. II Moldova.
Conform susținerilor S.I.F.,
necontestate prin sentința comercială nr. 112 din 29 septembrie 2010 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a VI - a comercială, irevocabilă prin
decizia nr. 1177 din 17 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, s-a dispus întoarcerea executării silite.
În acest context, instanța de fond a
apreciat că erau îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute
de articolele 998 - 999 C. civ., în sensul că fapta ilicită săvârșită de A.V.A.S.
constă în emiterea unui ordin de poprire asupra conturilor S.I.F. în temeiul
unui titlu executoriu a cărui executare era prescrisă; prejudiciul constă în
lipsirea S.I.F. de fructele sumei de bani poprite și în scăderea puterii de
cumpărare a acesteia.
Legătura de cauzalitate este evidentă,
iar condiția vinovăției A.V.A.S. era și aceasta îndeplinită, de vreme ce
aceasta în calitatea sa de profesionist pe piața economică-financiară nu putea
susține necunoașterea legii, inclusiv în privința împlinirii termenului de
prescripție.
În aplicarea dispozițiilor articolelor
998-999 C. civ., instanța de fond a mai reținut și împrejurarea că lipsa
disponibilităților bănești, determinată de situația financiară a A.V.A.S. nu
constituie o cauză de înlăturare a răspunderii sale delictuale pentru fapta
imputată de S.I.F., câtă vreme pentru a susține această apărare pârâta se
prevalează de propria culpă.
Instanța de fond a apreciat astfel că
reclamantei i se cuvin atât daune interese constând în actualizarea sumei
executate cu rata inflației, cât și beneficiul nerealizat, în temeiul
dispozițiilor art. 1084 C. civ.
Astfel, instanța de fond a considerat
că reclamantei i se cuvenea cu titlu de daune-interese suma de 859.393,08 lei
pentru perioada cuprinsă între data executării silite 23 iunie 2006 și data de
30 martie 2011, sumă care reprezintă valoarea în concret a eroziunii produse de
inflație asupra valorii nominale a creanței.
Cât privește beneficiul nerealizat
instanța de fond a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente sumei
executate silit (2.552.400 lei) pentru perioada cuprinsă între data la care
pârâta A.V.A.S. a executat silit această sumă - 23 iunie 2006 - până la data
restituirii integrale a sumei executate silit, apreciind că A.V.A.S. nu poate
fi obligată la plata dobânzii comerciale stipulate în contractele de depozit
bancar, astfel cum a solicitat reclamanta, deoarece aceste contracte fiind
încheiate pe o perioadă determinată, de un an, o eventuală prelungire a
acestora nu putea fi considerată decât o operațiune incertă, speculativă.
A mai arătat prima instanță că,
potrivit dispozițiilor art. 1084 C. civ., reclamanta era îndreptățită atât la
daune compensatorii (actualizarea sumei cu rata de inflație) cât și la
beneficiul nerealizat (dobânda), respectându-se astfel principiul reparării
integrale.
Instanța de fond a mai apreciat că nu
putea reține nici susținerea pârâtei potrivit căreia daunele interese puteau fi
acordate numai de la data formulării cererii de chemare în judecată, întrucât
pârâta era de drept în întârziere, potrivit dispozițiilor art. 43 C. com.
Împotriva acestei sentințe, au
declarat apel atât reclamanta S.I.F. Moldova SA cât și pârâta A.V.A.S., pentru
soluționarea cărora la Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, la data
de 27 iunie 2012 a fost înregistrat Dosarul nr. 1471/2012 (nr. unic
59282/3/2011).
Prin decizia civilă nr. 515 din 10
decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-au
respins, ca nefondate, ambele apeluri, reținându-se ca fiind temeinică și
legală soluția primei instanțe pentru toate argumentele prezentate pe larg mai
sus.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fostă A.V.A.S.)
care, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea
recursului, schimbarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului și
respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta a
susținut, în esență, că instanța a interpretat în mod greșit dispozițiile art.
998 C. Civ, privind răspunderea civilă delictuală.
Recurenta consideră că nu poate fi
obligată la plata despăgubirii pentru beneficiul nerealizat (actualizare și dobândă
legală), câtă vreme nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege
pentru atragerea răspunderii civile delictuale a instituției.
Recurenta a susținut că instanța a
interpretat greșit dispozițiile art. 1088 C. civ., pentru că daunele interese
nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar în materie comerciala, dobânda legală
a fost stabilita prin O.G. nr. 9/2000.
Recurenta a criticat și faptul că,
atât instanța de fond, cât si cea de apel nu s-au pronunțat asupra apărării
formulate de către aceasta cu privire la dubla despăgubire de care beneficiază
intimata-reclamantă, reprezentând actualizarea cu indicele de inflație.
Analizând decizia recurată în raport
de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de
drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru
considerentele care succed:
Din considerentele deciziei atacate
rezultă că instanța de apel a controlat și validat judecata primei instanțe
care, în mod legal și temeinic, a înlăturat apărările A.V.A.S. referitoare la
lipsa disponibilităților bănești determinată de situația financiară precară în
care se află încă din anul 2008 și a considerat că această împrejurare nu putea
fi considerată drept o cauză de înlăturare a răspunderii sale delictuale,
potrivit principiului de drept: „Nemo auditurpropriam turpitudinem allegans”.
În mod corect a fost reținută
incidența în cauză a dispozițiilor art. 1084 C. civ. potrivit cărora
reclamantei, pentru repararea prejudiciului suferit, i se cuveneau daune
interese constând atât în actualizarea sumei executate cu rata inflației (damnum
emergens), cât și la dobânda legală (lucrum cessans).
Sub acest aspect Înalta Curte de
Casație și Justiție s-a mai pronunțat prin decizia nr. 1400/2008, prilej cu
care a arătat că, actualizarea sumei în raport de rata inflației nu poate fi
considerată o sancțiune, ci mai degrabă o modalitate de asigurare a unui
echilibru valoric în condițiile de instabilitate a monedei naționale, menită să
îl protejeze pe creditor în fața debitorului rău-platnic.
Acordarea sumei reactualizată în
raport de rata inflației se impune și ca urmare a respectării principiului
reparării integrale a prejudiciului consacrat de dispozițiile articolului 1084
C. civ., potrivit căruia riscul devalorizării monedei naționale aparține
debitorului (A.V.A.S.).
Caracterul compensatoriu al
actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul
nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. în timp ce dobânda
reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește
conservarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Având în vedere că natura juridică a
dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata
inflației, prima reprezentând o sancțiune, (daune moratorii pentru neexecutarea
obligației de plata) iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației
bănești la data efectuării plății, (daune compensatorii), se ajunge la
concluzia că este admisibil cumulul acestora și deci nu se poate vorbi despre o
dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justa cauza a
creditorului.
În sprijinul admisibilității cumulului
dobânzii legale cu actualizarea creanței pot fi invocate și dispozițiile O.G.
nr. 5/2001 privind procedura somației de plată care prevăd, în mod expres,
posibilitatea actualizării creanței, dobânzilor, majorărilor sau penalităților
datorate la data plății efective.
În consecință, este nu numai posibil,
dar și legal cumulul actualizării sumei executate cu dobânda legală deoarece,
așa cum s-a arătat, numai prin această modalitate respectarea principiului
reparării integrale a prejudiciului consacrat de art. 1084 C. civ., este
asigurată.
Așadar, în condițiile în care dobânda
reprezintă o veritabilă sancțiune aplicată pentru neexecutarea de către
debitoare a obligației de plată, iar actualizarea sumei executate, prin
raportare la indicele de inflație, reprezintă valoarea reală a obligației la
data efectuării plății, atunci, în mod evident, pentru asigurarea unei
reparații juste și integrale a prejudiciului, cumulul dintre actualizarea sumei
și dobânda legală este posibil și justificat, potrivit dispozițiilor art. 1088
C. civ. și O.G. nr. 9/2000.
Pentru toate considerentele reținute, conform
art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea
pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 515 din
10 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă,
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei civile
nr. 515 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
V-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
11 decembrie 2013.