ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4426/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4426/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6015 din 4 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 59282/3/2011, instanța a admis în parte cererea modificată formulată de reclamanta S.I.F. Moldova SA (denumită în continuare S.I.F. Moldova) în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. (denumită în continuare A.V.A.S.) și Statul Român prin M.F.P. și a obligat pârâta A.V.A.S. la plata următoarelor sume: 859.393,08 lei despăgubiri pentru paguba efectivă și dobânda legală aferentă sumei de 2.552.400 lei, calculată începând cu data de 23 iunie 2006 până la data restituirii integrale a sumei de 2.552.400 lei, cu titlu de despăgubire pentru câștigul nerealizat și 28.213,89 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între S.I.F. Moldova și B.T. SA s-au încheiat mai multe contracte de depozit bancar având drept obiect sume de bani cuprinse între 1.000.000 lei și 5.000.000 lei. Prin ordinul nr. 1437 din 19 iunie 2006 al vicepreședintelui A.V.A.S. s-a dispus înființarea popririi asupra oricăror sume prezente și viitoare, existente în conturile de orice natură în lei sau în valută ale S.I.F. deschise la B.T. SA până la concurența sumei de 7.857.967,19 dolari SUA (fila 15). Prin adresa nr. 17224 din 20 iunie 2006 A.V.A.S. a comunicat B.T. SA ordinul de înființare a popririi, adresă care a fost înregistrată de bancă din 21 iunie 2006, terțul poprit fiind executat la data de 23 iunie 2009 prin virarea în contul Trezoreriei operative a Municipiului București a sumei de 22.285.194,25 lei, reprezentând echivalentul în lei la cursul oficial al B.N.R.
al sumei de 7.857.967,19 Dolari SUA. S.I.F. Moldova a formulat contestație la executare împotriva executării silite începute de A.V.A.S., care a fost admisă prin sentința comercială nr. 91 din 03 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială (filele 42-45) și rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1832/20 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială (filele 46-49) prin respingerea recursului declarat de A.V.A.S. Executarea silită contestată de S.I.F. Moldova a început în temeiul unui bilet la ordin emis la data de 12 iunie 1996 de SC S.G.I. SRL în favoarea SC B. SA pentru suma de 900.000 dolari SUA, avalizat de F.P.P. II Moldova.
Conform susținerilor S.I.F., necontestate prin sentința comercială nr. 112 din 29 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI - a comercială, irevocabilă prin decizia nr. 1177 din 17 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus întoarcerea executării silite. În acest context, instanța de fond a apreciat că erau îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de articolele 998 - 999 C. civ., în sensul că fapta ilicită săvârșită de A.V.A.S. constă în emiterea unui ordin de poprire asupra conturilor S.I.F. în temeiul unui titlu executoriu a cărui executare era prescrisă; prejudiciul constă în lipsirea S.I.F. de fructele sumei de bani poprite și în scăderea puterii de cumpărare a acesteia.
Legătura de cauzalitate este evidentă, iar condiția vinovăției A.V.A.S. era și aceasta îndeplinită, de vreme ce aceasta în calitatea sa de profesionist pe piața economică-financiară nu putea susține necunoașterea legii, inclusiv în privința împlinirii termenului de prescripție. În aplicarea dispozițiilor articolelor 998-999 C. civ., instanța de fond a mai reținut și împrejurarea că lipsa disponibilităților bănești, determinată de situația financiară a A.V.A.S. nu constituie o cauză de înlăturare a răspunderii sale delictuale pentru fapta imputată de S.I.F., câtă vreme pentru a susține această apărare pârâta se prevalează de propria culpă. Instanța de fond a apreciat astfel că reclamantei i se cuvin atât daune interese constând în actualizarea sumei executate cu rata inflației, cât și beneficiul nerealizat, în temeiul dispozițiilor art. 1084 C. civ.
Astfel, instanța de fond a considerat că reclamantei i se cuvenea cu titlu de daune-interese suma de 859.393,08 lei pentru perioada cuprinsă între data executării silite 23 iunie 2006 și data de 30 martie 2011, sumă care reprezintă valoarea în concret a eroziunii produse de inflație asupra valorii nominale a creanței. Cât privește beneficiul nerealizat instanța de fond a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente sumei executate silit (2.552.400 lei) pentru perioada cuprinsă între data la care pârâta A.V.A.S. a executat silit această sumă - 23 iunie 2006 - până la data restituirii integrale a sumei executate silit, apreciind că A.V.A.S. nu poate fi obligată la plata dobânzii comerciale stipulate în contractele de depozit bancar, astfel cum a solicitat reclamanta, deoarece aceste contracte fiind încheiate pe o perioadă determinată, de un an, o eventuală prelungire a acestora nu putea fi considerată decât o operațiune incertă, speculativă.
A mai arătat prima instanță că, potrivit dispozițiilor art. 1084 C. civ., reclamanta era îndreptățită atât la daune compensatorii (actualizarea sumei cu rata de inflație) cât și la beneficiul nerealizat (dobânda), respectându-se astfel principiul reparării integrale. Instanța de fond a mai apreciat că nu putea reține nici susținerea pârâtei potrivit căreia daunele interese puteau fi acordate numai de la data formulării cererii de chemare în judecată, întrucât pârâta era de drept în întârziere, potrivit dispozițiilor art. 43 C. com. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamanta S.I.F. Moldova SA cât și pârâta A.V.A.S., pentru soluționarea cărora la Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, la data de 27 iunie 2012 a fost înregistrat Dosarul nr. 1471/2012 (nr. unic 59282/3/2011).
Prin decizia civilă nr. 515 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-au respins, ca nefondate, ambele apeluri, reținându-se ca fiind temeinică și legală soluția primei instanțe pentru toate argumentele prezentate pe larg mai sus. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fostă A.V.A.S.) care, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului și respingerea acțiunii. În motivarea recursului, recurenta a susținut, în esență, că instanța a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 998 C. Civ, privind răspunderea civilă delictuală.
Recurenta consideră că nu poate fi obligată la plata despăgubirii pentru beneficiul nerealizat (actualizare și dobândă legală), câtă vreme nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale a instituției. Recurenta a susținut că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 1088 C. civ., pentru că daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar în materie comerciala, dobânda legală a fost stabilita prin O.G. nr. 9/2000. Recurenta a criticat și faptul că, atât instanța de fond, cât si cea de apel nu s-au pronunțat asupra apărării formulate de către aceasta cu privire la dubla despăgubire de care beneficiază intimata-reclamantă, reprezentând actualizarea cu indicele de inflație.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed: Din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța de apel a controlat și validat judecata primei instanțe care, în mod legal și temeinic, a înlăturat apărările A.V.A.S. referitoare la lipsa disponibilităților bănești determinată de situația financiară precară în care se află încă din anul 2008 și a considerat că această împrejurare nu putea fi considerată drept o cauză de înlăturare a răspunderii sale delictuale, potrivit principiului de drept: „Nemo auditurpropriam turpitudinem allegans”.
În mod corect a fost reținută incidența în cauză a dispozițiilor art. 1084 C. civ. potrivit cărora reclamantei, pentru repararea prejudiciului suferit, i se cuveneau daune interese constând atât în actualizarea sumei executate cu rata inflației (damnum emergens), cât și la dobânda legală (lucrum cessans). Sub acest aspect Înalta Curte de Casație și Justiție s-a mai pronunțat prin decizia nr. 1400/2008, prilej cu care a arătat că, actualizarea sumei în raport de rata inflației nu poate fi considerată o sancțiune, ci mai degrabă o modalitate de asigurare a unui echilibru valoric în condițiile de instabilitate a monedei naționale, menită să îl protejeze pe creditor în fața debitorului rău-platnic.
Acordarea sumei reactualizată în raport de rata inflației se impune și ca urmare a respectării principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat de dispozițiile articolului 1084 C. civ., potrivit căruia riscul devalorizării monedei naționale aparține debitorului (A.V.A.S.). Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește conservarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plata) iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, (daune compensatorii), se ajunge la concluzia că este admisibil cumulul acestora și deci nu se poate vorbi despre o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justa cauza a creditorului. În sprijinul admisibilității cumulului dobânzii legale cu actualizarea creanței pot fi invocate și dispozițiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată care prevăd, în mod expres, posibilitatea actualizării creanței, dobânzilor, majorărilor sau penalităților datorate la data plății efective.
În consecință, este nu numai posibil, dar și legal cumulul actualizării sumei executate cu dobânda legală deoarece, așa cum s-a arătat, numai prin această modalitate respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat de art. 1084 C. civ., este asigurată. Așadar, în condițiile în care dobânda reprezintă o veritabilă sancțiune aplicată pentru neexecutarea de către debitoare a obligației de plată, iar actualizarea sumei executate, prin raportare la indicele de inflație, reprezintă valoarea reală a obligației la data efectuării plății, atunci, în mod evident, pentru asigurarea unei reparații juste și integrale a prejudiciului, cumulul dintre actualizarea sumei și dobânda legală este posibil și justificat, potrivit dispozițiilor art. 1088 C. civ.
și O.G. nr. 9/2000. Pentru toate considerentele reținute, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 515 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 515 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2013.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.