ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1177/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

28 iunie 2010 reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE MOLDOVA SA (S.I.F.)

în contradictoriu cu AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI (A.V.A.S.)

a formulat cerere de întoarcere a executării prin care solicita: 1. restituirea

imediata a sumei de 2.552.400,00 lei reprezentând contravaloarea în lei la

cursul BNR din 23 iunie 2006 a unui bilet la ordin în valoare de 900.000 dolari

SUA emis de către SC S.G.I. SRL în data de 12 iunie 1996 în București și

scadent în data de 12 iunie 1997 în București, suma executată silit, în mod

nelegal, prin poprire, asupra contului societății deschis la Banca T., sucursala

Bacău. 2. Obligarea debitoarei-pârâte A.V.A.S. la plata cheltuielilor de

judecata ocazionate cu susținerea litigiului reprezentând taxe judiciare de

timbru, timbru judiciar mobil, cheltuieli administrare probatorii (onorarii

experți, etc.), cheltuieli de deplasare și cazare, cheltuieli logistică, alte

cheltuieli necesare susținerii prezentului litigiu.

În motivarea cererii reclamanta arată că

debitoarea pârâtă A.V.A.S. a emis în data de 19 iunie 2006 Ordinul nr.1437 prin

care a ordonat înființarea popririi asumate sumelor prezente și viitoare

existente în conturile de orice natură în lei sau în valută deschise la Banca T.,

sucursala Bacău, de către S.I.F. Moldova SA. Poprirea s-a înființat asupra

sumelor în lei la cursul oficial USD/RON al Băncii Naționale a României valabil

pentru data plății până la acoperirea integrală a sumei totale de 7.857.967,19 dolari

SUA.

Urmare a executării silite efectuate

de către A.V.A.S. S.I.F. a formulat contestație la executare în care s-a

pronunțat sentința civilă nr. 91 din 3 iunie 2009 prin care s-a admis

contestația la executare și s-a constatat prescris dreptul A.V.A.S. Prin decizia

comercială nr. 1832 din 20 mai 2010 s-a respins recursul formulat de A.V.A.S.

împotriva sentinței comerciale nr. 91 din 3 iunie 2009, astfel că aceasta a

rămas irevocabilă.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a

invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția de netimbrare

a cererii, excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile. Pe fondul

cauzei pârâta a arătat că cererea formulată de S.I.F. MOLDOVA SA este

nefondată.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

prin sentința nr. 112 din 29 septembrie 2010 a respins excepțiile invocate și pe fond a admis cererea astfel cum a fost formulată.

În motivarea soluției instanța de fond a reținut

că potrivit art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/998 executarea silită începută

de A.V.A.S. prin executorii proprii continuă și pe parcursul soluționării

contestațiilor formulate de debitori, aceștia având dreptul întoarcerii

executării silite numai pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile și că potrivit art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 termenul de

prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la

data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care

se întemeiază acțiunea dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii

faptului sau încheierii actului dacă legea nu prevede un termen mai scurt, însă

în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 49 alin. (1) deoarece decizia

nr. 1832 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată la 20 mai 2010,

redactată la 15 iunie 2010, iar cererea de întoarcere a executării a fost

formulată la 28 iunie 2010 potrivit datei Oficiului Poștal. Cu alte cuvinte

cererea de întoarcere a executării silite este formulată în termenul legal.

În ceea ce privește excepția privind

neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 46 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998, Curtea apreciază că este neîntemeiată având în vedere că prin

dispoziția art. 46 alin. (1) se urmărește de fapt să se asigure o celeritate a

judecării cauzelor, iar neîndeplinirea obligațiilor de comunicare a cererii

anterior introducerii acesteia nu este sancționată cu respingerea ei atât timp

cât partea care invocă nu dovedește prejudiciul creat prin necomunicarea

cererii. Mai mult în prezenta cauză cererea de chemare în judecată a fost

comunicată de către instanța de judecată, pârâtei care a luat cunoștință de

cuprinsul său și și-a formulat apărările necesare.

Pe fond s-a reținut că sentința

comercială nr. 91 din 3 iunie 2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a

Curții de Apel București a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1832 din 20 mai 2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, și prin urmare,

constatându-se irevocabil că în ceea ce privește executarea silită pornită de A.V.A.S.

cu referire la biletul la ordin emis la 12 iunie 1996 de SC S.G.I. SRL în

valoare de 900.000 dolari SUA cu termen de scadență la 12 iunie 1997 dreptul la

executare al A.V.A.S. este prescris, și că titlul executoriu și însăși

executarea silită au fost anulate irevocabil, sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 404

1

C. proc. civ. și a art. 82 alin. (2) teza

finală din O.U.G. nr. 51/1998.

Art. 404

1

C. proc. civ. prevede că în

toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea

silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea

situației anterioare acesteia.

Art. 82 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 51/1998

arată că debitorii au dreptul la întoarcerea executării silite numai pe baza

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs pârâta A.V.A.S. criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că instanța de fond a interpretat

greșit dispozițiile art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, întrucât actul de

executare silită reprezentat de ordinul de poprire nr. 1437 din 19 iunie 2006

nu a fost desființat în mod irevocabil.

De asemenea recurenta arată că

intimata-reclamantă nu a făcut dovada că a contestat actul de executare prin

care a fost executată silit pentru suma de 2.522.400 lei, prin sentința nr. 91

din 3 iunie 2009 nu s-a dispus anularea actului de executare, având ca obiect

contestarea actului de executare silită însăși, instanța apreciind numai asupra

anulării formelor de executare silită inițiate constatând prescris dreptul la

executarea silită.

Recursul este nefondat.

Motivele invocate de recurentă nu pot fi reținute,

reclamanta-intimată deținând o hotărâre irevocabilă prin care au fost anulate

formele de executare silită inițiate de recurentă în considerarea biletului la

ordin emis de către SC S.G.I. SRL la data de 12 iunie 1996 și scadent la data

de 12 iunie 1997, constatându-se prescris dreptul la executare silită,

respectiv sentința nr.91 din 3 iunie 2009 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1832

din 20 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins

recursul A.V.A.S., prin hotărârea invocată anulându-se toate formele de

executare privind biletul la ordin în litigiu, deci, implicit, și ordinul de

poprire invocat de recurenta de față, așa cum corect, s-a reținut și prin

sentința atacată de pârâta-recurentă.

Potrivit dispozițiilor art. 404

1

C.

proc. civ. „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau

însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării,

prin restabilirea situației anterioară acesteia”.

Din interpretarea gramaticală a acestui text de

lege, rezultă că legiuitorul prin folosirea conjuncției sau a semnalat că cele

două variante sunt alternative și nu cumulative.

În cauza de față ne aflăm în situația

desființării executării ca urmare a admiterii contestației la executare, deși

titlul este în ființă, ipoteză în care cel interesat este de asemenea

îndreptățit să solicite întoarcerea executării deoarece restabilirea situației

anterioare decurge din constatarea ineficacității titlului executor, precum și

din constatarea ineficacității actelor de executare, ca urmare a încălcării

legii.

Prin urmare, revenind la criticile invocate de

către recurentă, potrivit cărora pe de o parte, câtă vreme nu a fost anulat

ordinul de poprire nr. 1437/2006 nu poate fi cerută întoarcerea executării

silite, iar pe de altă parte reclamanta nu a contestat executarea silită

însăși, ci numai actul de executare silită, în lumina celor mai sus arătate,

Înalta Curte constată că urmare contestațiilor la executare formulate de către

reclamantă a fost desființată executarea silită inițiată de către pârâtă,

situație în care instanța are căderea, la cererea persoanei interesate să

dispună și restabilirea situației anterioare.

Având în vedere aceste argumente vor fi

înlăturate criticile recurentei privind prematuritatea formulării cererii de

față și inadmisibilitatea acesteia, ambele motivate pe lipsa unei hotărâri

irevocabile în ceea ce privește anularea ordinului 1437 din 19 iunie 2006 emis

de A.V.A.S. prin care debitoarea a fost executată silit.

Așa fiind dezlegarea dată de instanța de fond

asupra cererii privind întoarcerea executării silite nu este susceptibilă de

critică sub aspectul nerespectării dispozițiilor legale incidente, astfel încât

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

București împotriva sentinței nr. 112 de la 29 septembrie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 martie

2011.