ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 39/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 39/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22 iunie

2010, sub nr. 3959/110/2010, pe rolul Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios

administrativ, reclamanta S.I.F. SA Bacău, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.

București a formulat cerere de întoarcere a executării, solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să îi restituie suma de

819.630 RON, reprezentând contravaloarea în RON, la cursul Băncii Naționale a României

din data de 7 iunie 2006, a unui bilet la ordin în valoare de 300.000 dolari

SUA emis de SC E.T. SA în data de 4 octombrie 1996 în Bacău și scadent în data

de 2 ianuarie 1997 în București, sumă executată silit, în mod nelegal, prin

poprire, asupra contului societății deschis la Banca T., Sucursala Bacău.

În motivare se arată că

pârâta a emis în data de 1 iunie 2006 ordinul prin care a ordonat înființarea popririi

asupra sumelor prezente și viitoare existente în conturile de orice natură, în RON

sau în valută, deschise la Banca T., Sucursala Bacău, poprirea înființându-se asupra

sumelor în RON la cursul oficial dolari SUA/RON al Băncii Naționale a României,

valabil pentru data plății, până la acoperirea integrală a sumei totale de 6.815.593,47

dolari SUA.

Ordinul A.V.A.S. nr.

1427/2006 de poprire, a fost comunicat terțului poprit Banca T., Sucursala Bacău

cu adresa din 2 iunie 2006, înregistrat la aceasta din 2 iunie 2006 și executat

de bancă la data de 7 iunie 2006 prin virarea în contul Trezoreriei Municipiului

București a sumei de 18.618.150,82 RON, reprezentând contravaloarea în RON la cursul

oficial al Băncii Naționale a României a sumei de 6.814.593,47 dolari SUA.

Se arată că suma de 18.618.150,82

RON a fost plătită cu ordinul de plată din 7 iunie 2006, care conține mențiunea

explicativă cu privire la obiectul plății, executarea Ordin A.V.A.S. nr. 1427/2006,

6.814.593,47 dolari SUA la un curs de 2,7321 RON/1dolari SUA.

Prin adresa din 16

iunie 2006, A.V.A.S. precizează că executarea a avut în vedere un număr de 5 debitori

ai A.V.A.S. emitenți de bilete la ordin pentru care apărea o mențiune referitoare

la avalul fostului Fond al Proprietății Private II Moldova, printre care se numără

și biletul la ordin de 300.000 dolari SUA emis de SC E.T. SA.

Reclamanta mai arată că

prin sentința civilă nr. 6886 din 29 iunie 2009 s-a admis contestația la executare,

constatându-se prescris dreptul A.V.A.S. de a mai executa silit obligația decurgând

din biletul la ordin în valoarea de 300.000 dolari SUA emis de SC E.T. SA.

Această hotărâre a rămas

irevocabilă prin respingerea recursului formulat de A.V.A.S., prin decizia nr.

90 din 9 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, în Dosarul nr. 4279/180/2006 și ca urmare a respingerii

recursului, au fost anulate formele de executare efectuate de către A.V.A.S. în

temeiul biletului la ordin în valoare de 300.000 dolari SUA emis de către SC

E.T. SA.

Cum suma executată de

A.V.A.S. în temeiul acestui bilet la ordin este de 819.630 RON (300.000 x 2,7321

RON), la data de 22 iunie 2010 reclamanta a solicitat restituirea sumei, adresă

la care însă nu a primit nici un răspuns, motiv pentru care a formulat prezenta

acțiune.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 399, art. 404

1

-art. 404

3

C. proc. civ.,

art. 44-art. 49 și art. 82 din O.U.G. nr. 51/1998.

Prin sentința civilă

nr. 131 din 9 februarie 2011 Tribunalul Bacău, secția civilă, a respins excepțiile

necompetenței materiale și teritoriale ale instanței, netimbrării acțiunii, prescripției

dreptului la acțiune, prematurității acțiunii față de neîndeplinirea procedurii

prealabile, invocate de pârâta A.V.A.S. și a admis acțiunea, fiind obligată pârâta

să restituie reclamantei suma de 819.630 RON reprezentând contravaloarea în RON

la cursul Băncii Naționale a României din data de 7 iunie 2006 a biletului la ordin

în valoare de 300.000 dolari SUA emis de SC E.T. SA la data de 4 octombrie 1996

și scadent la data de 2 ianuarie 1997.

Împotriva acestei soluții,

a declarat apel pârâta A.V.A.S., iar Curtea de Apel Bacău, secția comercială, prin

decizia civilă nr. 110 din 13 decembrie 2011, a admis apelul, a anulat sentința

apelată și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București,

potrivit dispozițiilor art. 44 și art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.

Prin decizia nr. 6671

din 1 noiembrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins

recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 110 din 13 decembrie 2011.

Prin sentința civilă

nr. 17 din 20 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, au

fost respinse excepțiile invocate de pârâta A.V.A.S. privind netimbrarea acțiunii,

prescripției dreptului la acțiune și prematurității acțiunii față de neîndeplinirea

procedurii prealabile; a fost admisă acțiunea și obligată pârâta să restituie reclamantei

suma de 819.630 RON reprezentând contravaloarea în RON la cursul Băncii Naționale

a României din data de 7 iunie 2006 a biletului la ordin în valoare de 300.000

dolari SUA emis de SC E.T. SA la data de 4 octombrie 1996 și scadent la data de

2 ianuarie 1997. În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta a fost obligată și la

plata sumei de 12.506 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând

taxa de timbru și timbrul judiciar.

Analizând cu prioritate,

în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepțiile invocate de pârâta A.V.A.S. prin întâmpinare,

instanța de fond a reținut următoarele:

Excepțiile necompetenței

materiale și teritoriale nu mai pot fi puse în discuție, competența de soluționare

a cauzei fiind stabilită în mod irevocabil în favoarea Curții de Apel București.

Excepția de netimbrare

a fost respinsă având în vedere dovezile achitării taxei judiciare de timbru și

a timbrului judiciar calculate la valoarea sumei ce se solicită a fi restituită.

Referitor la excepția

prescripției dreptului material la acțiune, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor

art. 82 alin. (2) teza a II-a coroborate cu cele ale art. 49 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998, debitorii executați silit de către A.V.A.S. au dreptul la întoarcerea

executării silite numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile,

astfel că termenul de 6 luni începe să curgă de la data rămânerii irevocabile a

sentinței civile nr. 6886 din 29 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Bacău, respectiv

la data de 9 februarie 2010 când Tribunalul Bacău a respins recursul prin decizia

nr. 90.

Ca urmare, acțiunea fiind

introdusă la data de 25 iunie 2010 (potrivit ștampilei de pe plicul în care a fost

expediată acțiunea), în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art. 49

alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, excepția prescripției dreptului material la acțiune

a fost respinsă ca neîntemeiată.

A fost respinsă și excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 46 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998, în vigoare la data formulării cererii de întoarcere a executării, cu

motivarea că aceste dispoziții legale nu se aplică speței de față, deoarece vizează

doar litigiile privind drepturile și obligațiile ce decurg din activele bancare

preluate de A.V.A.S.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că, în baza Ordinului A.V.A.S. nr. 1427/2006, s-a înființat poprire asupra

conturilor în RON ale reclamantei pentru suma totală de 6.814.593,47 dolari SUA

(18.618.150,82 RON) din care 300.000 dolari SUA (819.630.001 RON) reprezintă biletul

la ordin emis de către SC E.T. SA în data de 4 octombrie 1996 și scadent la data

de 2 ianuarie 1997 în favoarea B. SA și avalizat de Fondul Proprietății Private

II Moldova.

Suma totală de 18.618.150,82

RON a fost plătită cu ordinul de plată din 8 iunie 2006 și apare în extrasul de

cont din data de 8 iunie 2006.

Împotriva acestei executări

silite prin poprire, a formulat contestație la executare S.I.F. Moldova, contestație

care a fost admisă prin sentința civilă nr. 6886 din 29 iunie 2009 pronunțată de

Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 4279/180/2006 și care a rămas irevocabilă prin

decizia nr. 90 din 9 februarie 2010 a Tribunalului Bacău prin care s-a respins recursul

promovat de A.V.A.S.

Instanța a mai constatat

că, potrivit dispozițiilor art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, executarea

silită începută de A.V.A.S. prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor

judecătorești continuă și prin procesul soluționării contestației formulate de debitori,

aceștia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile.

De asemenea, art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ. prevede că în toate cazurile în care se desființează titlul

executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea

executării, prin restabilirea situației anterioare acestuia.

Ca urmare, fiind în prezența

unei hotărâri definitive și irevocabile prin care s-a anulat însăși executarea,

s-a constatat, de către instanța de fond, în temeiul art. 405 alin. (3) C. proc.

civ., că executarea silită s-a efectuat în baza unui titlu care nu mai avea calitatea

de titlu executoriu ca urmare a împlinirii termenului de prescripție, în același

timp fiind îndeplinite și condițiile art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ.,

fiind desființată însăși executarea silită care a fost pornită în baza unui titlu

executoriu prescris.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs A.V.A.S. solicitand, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 304

1

,

art. 312 alin. (3) C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței

atacate, iar pe fondul cauzei respingerea ca nefondată a cererii formulate de reclamantă.

În motivarea recursului,

pârâta a arătat că instanța de fond, în mod greșit, a respins excepțiile invocate

(excepția prescripției dreptului material la acțiune și a prematurității acțiunii

față de

neîndeplinirea

procedurii prealabile), având în vedere următoarele motive:

prescripției dreptului material la acțiune, sunt aplicabile dispozițiile art. 49

alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, conform cărora

„Termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate

împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care

s-a cunoscut sau trebuia

să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea,

dar nu mai mult de 12

luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede

un termen mai scurt”.

Reclamanta a invocat,

ca temei al pretențiilor, existența unui litigiu cu A.V.A.S. soluționat prin sentința

nr. 6886 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel București.

Având în vedere ca soluțiile

pronunțate de către instanțele de judecată se înscriu în condica de ședințe ce se

găsește la arhiva secției, accesul la aceasta fiind public, recurenta a susținut

că termenul prevăzut de dispozițiile art. 49

se aplică din momentul de „(...) la care

s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se internează acțiunea

(...)”; în consecință acest termen a început să curgă de la data de 30 iunie 2009.

În raport de cele prezentate

și având în vedere faptul că prezenta cerere a fost formulată de reclamantă la data

de 25 iunie 2010 și depusă în instanță deci după data de 30 decembrie 2009. solicită

respingerea cererii ca fiind prescrisă.

excepția prematurității, susține că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută

de art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată.

Art. 46 din O.U.G.

nr. 51/1998 obligă reclamantul la „comunicarea actelor pe care se întemeiază (...)

prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora

în instanță. Judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligației

de comunicare.”

Deoarece cererea de chemare

în judecată, împreună cu actele anexate au fost comunicate de către instanță este

evident că intimata-reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor imperative ale legii.

îl constituie faptul ca hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor

art. 404

1

C. proc. civ., fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., astfel:

Prin cererea formulată

de S.I.F. SA Moldova, aceasta a formulat contestație la executare, solicitând anularea

formelor de executare silită prin somație înfăptuite în baza biletului la ordin

în valoare de 300.000 dolari SUA.

Curtea de Apel București

a constatat ca prescris dreptul A.V.A.S. de a solicita executarea silită a biletului

la ordin și a anulat formele de executare prin somație.

Recursul formulat de A.V.A.S.

a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.

90 din 9 februarie 2010.

Potrivit dispozițiilor

art. 404

1

C. proc. civ., cel interesat are dreptul la întoarcerea executării:

„În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea

silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației

anterioare acesteia”.

Recurenta

susține că, analizând

hotărârea menționată, rezultă că nici titlul executoriu și nici executarea silită

însăși nu au fost desființate (instanța dispunând doar asupra anulării actelor de

executare-somație).

Prin urmare, în mod greșit

instanța de fond a admis cererea S.I.F. SA Moldova, aceasta fiind nefondată în raport

de dispozițiile sentinței Curții de Apel București nr. 6886 din 29 iunie 2009, irevocabilă

prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 90 din 9 februarie 2010.

Analizând sentința recurată

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește excepțiile

invocate în primă instanță, acestea au fost în mod judicios respinse, instanța procedând

la o corectă aplicare a dispozițiilor legale.

Astfel, reclamanta a respectat

termenul de 6 luni în care putea solicita întoarcerea executării, acesta începând

să curgă nu de la data de 30 iunie 2009, când a fost pronunțată hotărârea de fond,

cum susține recurenta, ci de la data de 9 februarie 2010, data pronunțării deciziei

nr. 90 prin care a fost a respins recursul recurentei.

Față de dispozițiile

art. 82 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 51/1998, debitorii executați silit

de către A.V.A.S., au dreptul la întoarcerea executării silite numai în baza unei

hotărâri judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă. Prin urmare, termenul de

6 luni, prevăzut de art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 pentru exercitarea

dreptului de a solicita întoarcerea executării, începe să curgă de la data de 9

februarie 2010 data când hotărârea prin care s-a anulat executarea și s-a constatat

lipsa titlului executor, ca urmare a prescripției dreptului de a executa biletul

la ordin (sentința civilă nr. 6886 din 29 iunie 2009 a Judecătoriei Bacău), a rămas

irevocabilă. În consecință, se reține că prezenta cerere, introdusă la data de 25

iunie 2010, este formulată în termenul de prescripție menționat.

Nici excepția prematurității

nu este fondată, în condițiile în care art. 46 din O.U.G. nr. 51/2008 instituie

o procedură prealabilă în situația în care, prin raportare la sfera cererilor reglementată

în art. 45, obiect al litigiului îl reprezintă realizarea unui activ bancar preluat

de A.V.A.S., ceea ce nu este cazul în speță, obiectul prezentului litigiu constituindu-l

restabilirea situației anterioare unei executări silite, anulată de instanță.

Pe fond, nu pot fi apreciate

ca întemeiate aserțiunile recurentei în sensul că, în speță, nefiind desființate

nici titlul executoriu și nici executarea silită însăși, nu s-ar putea dispune întoarcerea

executării.

Prima instanță a interpretat

corect dispozițiile art. 404

1

C. proc. civ., conform cărora „În toate

cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită,

cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației

anterioare acestuia”.

Potrivit acestui text

de lege, premisa pentru admisibilitatea unei cereri de întoarcere a executării este

desființarea fie a titlului, fie a executării însăși.

Prin urmare, pentru a

opera întoarcerea executării, nu era necesară, cum eronat susține recurenta, desființarea

expresă a biletului la ordin ce a constituit titlul executoriu, fiind suficient

a se constata că, potrivit art. 405 alin. (3) C. proc. civ., acesta și-a pierdut

puterea executorie prin intervenția prescripției dreptului de a cere executarea

silită a debitului, în baza acestui înscris, având drept consecință anularea actelor

de executare silită a titlului respectiv.

Chiar dacă instanța de

executare nu a analizat motivele din contestația la executare ce au reprezentat

apărări de fond împotriva titlului executoriu, ci doar a anulat executarea silită

și formele de executare, efectul juridic obținut este acela că un titlu constatat

prescris nu mai poate fi executat silit.

Prin pierderea caracterului

executoriu al titlului constatator al creanței, în condițiile intervenției prescripției

dreptului la acțiune și anularea formelor de executare emise în baza acestui titlu,

este evident faptul că executarea silită pornită de recurenta creditoare a fost

desființată, urmarea prevăzută de lege fiind a întoarcerii executarii, la cererea

debitorului executat.

Cum, în cauză, dispozițiile

legale în materia întoarcerii executării au fost corect aplicate, Înalta Curte reține

că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente,

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței nr. 17 din 20 februarie

2013 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 15 ianuarie 2014.