ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1176/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 6 septembrie 2010 reclamanta S.I.F. Moldova SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea imediata a sumei de 628.383,00 lei reprezentând contravaloarea în lei la cursul BNR din 7 iunie 2006 a unui bilet la ordin în valoare de 230.000 dolari SUA emis de către SC L. SRL în data de 8 mai 1996 în București și scadent în data de 8 mai 1997 în București, suma executată silit, în mod nelegal, prin poprire, asupra contului societății deschis la Banca T., sucursala Bacău; la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu susținerea prezentului litigiu reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar mobil, cheltuieli administrare probatorii (onorarii experți, etc.), cheltuieli de deplasare și cazare, cheltuieli logistică, alte cheltuieli necesare susținerii prezentului litigiu.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, pârâta a emis în data de 1 iunie 2006 Ordinul nr. 1427 prin care a ordonat înființarea popririi asupra sumelor prezente și viitoare existente în conturile de orice natura, în lei sau în valută, deschise la Banca T., sucursala Bacău, de către S.I.F. Moldova SA. Poprirea s-a înființat asupra sumelor în lei la cursul oficial dolari SUA/RON al Băncii Naționale a României valabil pentru data plății, până la acoperirea integrală a sumei totale de 6.814.593,47 dolari SUA.

Ordinul A.V.A.S. nr. 1427 din 1 februarie 2006 de poprire, a fost comunicat către terțul poprit Banca T., sucursala Bacău, cu adresa nr. 15467 din 2 iunie 2006 fiind primită și înregistrată de către terțul poprit sub nr. 5444 din 2 iunie 2006.

Ordinul A.V.A.S. a fost comunicat terțului poprit prin fax în data de 2 iunie 2006 și a fost executat de bancă în data de 7 iunie 2006 prin virarea în contul Trezoreriei Operative a Municipiului București a sumei de 18.618.150,82 lei (RON) reprezentând contravaloarea în lei la cursul oficial al BNR a sumei de 6.814.593,47 dolari SUA. Suma în RON ce urma să fie plătită, a fost determinată astfel: Cursul de schimb al BNR din data de 6 iunie 2006 valabil pentru ziua de 7 iunie 2006 a fost următorul: 1 dolari SUA = 2,7321 lei (RON), 6.814.593,47 dolari SUA x 2,73210 lei/1dolari SUA = 18.618.150,82 lei.

Plata sumei de 18.618.150,82 lei (RON) s-a efectuat cu Ordinul de Plata nr. 333 din 7 iunie 2006 semnat de către Banca T., sucursala Bacău. Ordinul de plata conține mențiunea explicativa cu privire la obiectul plății - executare Ordin A.V.A.S. nr. 1427 din 1 iunie 2006 - 6814593,47 dolari SUA la un curs de 2,7321 lei/1dolari SUA.

Plata acestei sume apare ulterior în extrasul de cont din 8 iunie 2006 emis de către Banca T., și reclamantei, extras de cont în care sunt menționate toate operațiunile efectuate cu sumele S.I.F. În acest extras de cont apare și suma de 18.618.150,82 lei ce a fost debitată din contul nostru si a fost plătită către A.V.A.S. în temeiul Ordinului nr. 1427 din 1 iunie 2007.

Urmare a executării silite efectuate de către A.V.A.S., S.I.F. a formulat o contestație la executare.

Contestația la executare a fost înregistrată și soluționată de Secția a V-a comercială a Curții de Apel București - dosar nr. 4243/180/2006 - în care s-a pronunțat sentința civila nr. 82 din 16 iunie 2009 prin care s-a admis contestația la executare constatându-se prescris dreptul A.V.A.S. de a mai executa silit obligația decurgând din biletul la ordin în valoare de 230.000 dolari SUA emis de către SC L. SRL.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs A.V.A.S., dosaru1 fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția comercială, sub nr. 4243/180/2006.

Recursul a fost soluționat prin decizia nr. 723 din 23 februarie 2010 prin care s-a respins recursul A.V.A.S. formulat împotriva sentinței civile nr. 82 din 16 iunie 2009 pronunțata de către Secția a V-a comercială a Curții de Apel București.

Ca urmare a respingerii recursului, hotărârea de anulare a formelor de executare efectuate de către A.V.A.S. în temeiul biletului la ordin în valoare de 230.000 dolari SUA emis de către SC L. SRL a fost constatată nelegală printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

În data de 2 iunie 2010, reclamanta prin adresa nr. 3716, a solicitat A.V.A.S. restituirea sumei de 628.383,00 lei executată prin Ordinul A.V.A.S. nr. 1427 din 1 iunie 2006, reprezentând contravaloarea în lei a sumei de 230.000 dolari SUA din biletul la ordin emis de către SC L. SRL.

La data de 27 iulie 2010 intimata A.V.A.S. București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune conform art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998.

Referitor la prescripția dreptului material la acțiune, se învederează că, potrivit art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001, „termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S., este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt”.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 113 din 4 octombrie 2010 a respins excepția dreptului material la acțiune ca nefondată, ca și excepția prematurității.

S-a admis totodată cererea de întoarcere a executării și a dispus întoarcerea executării efectuate de A.V.A.S. respectiv obligarea acesteia la restituirea către petentă a sumei de 628383 reprezentând contravaloarea în lei la cursul BNR a unui bilet la ordin de 230.000 dolari SUA emis de SC L. SRL, cu cheltuieli de judecată în sumă de 183,3 lei.

Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că acțiunea în restabilirea situației anterioare ca urmare a desființării unei executări silite efectuate în baza O.U.G. nr. 51/1998 republicată cu modificări, acesteia i se aplică dispozițiile speciale prevăzute de art. 82 din ordonanță.

Potrivit art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 „

(2) Executarea silită începută de A.V.A.S. prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătorești continuă și pe parcursul soluționării contestațiilor formulate de debitori, aceștia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.”

Cum cererea având ca obiect întoarcerea executării prin restituirea sumei executate pe calea popririi a fost formulată la data de 17 iunie 2010, respectiv în cursul termenului de 6 luni [reglementat de art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 republicată cu modificări] calculat de la data de 23 februarie 2010 [conform art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 republicată cu modificări], Curtea în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 82 alin. (2), cu referire la art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 republicată cu modificări, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată.

S-a constatat că susținerile pârâtei privind excepția antamează și aspecte de fond în ce privește netemeinicia cererii de întoarcere a executării, astfel că aspectele reținute pe excepție sunt comune cu cele referitoare la fondul cererii.

Astfel, s-a reținut că prin sentința comercială nr. 82 din 16 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, rămasă irevocabilă la data de 23 februarie 2010, când s-a pronunțat decizia comercială nr. 723 din 23 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. 4243/180/2006, s-a dispus: admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare întreprinse de A.V.A.S.

Ca atare, ceea ce se solicită a se restitui pe calea restabilirii situației anterioare îndeplinirii formelor de executare silită, este suma de bani executată tocmai pe această cale, ceea ce înseamnă că anularea acestei forme de executare justifică pe deplin întoarcerea executării.

Altfel spus, apărarea pârâtei în sensul că pentru a se putea pretinde întoarcerea executării, era necesară fie anularea titlului însuși, fie anularea executării însăși, este nefondată, de vreme ce executarea astfel cum a fost finalizată (prin eliberarea către creditoare a sumei existente în contul debitoarei, sumă anterior indisponibilizată) s-a produs efectiv prin valorificarea biletului la ordin cu privire la suma de 230.000 dolari SUA, respectiv pe calea unei singure forme de executare (poprire), formă ce a fost anulată de către instanța învestită cu contestația la executare.

Așadar, în acord cu dispozițiile art. 404

2

alin. (1) C. proc. civ., care face referire la „actele de executare (…)” desființate și cu art. 404

3

C. proc. civ., cu referire la art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, întoarcerea executării este justificată de anularea singurei forme de executare exercitată de creditoare, producătoare de efectele cu privire la care se impune restabilirea situației anterioare.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta A.V.A.S. criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că cererea formulată pentru întoarcerea executării a fost prematur introdusă raportat la dispozițiile art. 404

1

- 404

3

C. proc. civ., intimata nefăcând dovada că deține o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să demonstreze că actul de executare silită reprezentat de ordinul de poprire nr. 1427 din 1 iunie 2006 emis de A.V.A.S. a fost desființat sau că executarea silită însăși a fost desființată.

De asemenea se critică faptul că în mod eronat s-a ignorat prevederile speciale ale art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri este posibilă dacă aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recurenta a invocat în calea de atac formulată împotriva sentinței comerciale nr. 113 din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel, secția a V-a comercială, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 399 și art. 404

1

- 404

2

C. proc. civ.

Art. 399 C. proc. civ. prevede că împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

Invocarea aplicării greșite a acestui temei de drept nu poate fi reținută întrucât executarea silită a fost contestată de S.I.F. Moldova prin contestația la executare care a făcut obiectul dosarului nr. 4328/180/2006 soluționat irevocabil prin decizia nr. 723 din 23 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, prin care au fost anulate actele de executare silită pornită în baza titlurilor executorii menționate în comunicarea nr. 10121 din 6 aprilie 2006.

Întoarcerea executării silite constă în obligația pentru creditor de a-i restitui debitorului tot ce a luat prin executarea silită, când după săvârșirea executării, intervine anularea titlului executoriu sau numai a executării.

Desființarea titlului executoriu sau a executării îl obligă pe creditorul care a beneficiat de executare să-l repună pe debitor în situația anterioară fie de bună voie fie pe calea unei acțiuni de drept comun prin care să obțină o hotărâre, în temeiul căreia să-l poată urmări silit.

Motivele invocate de recurentă în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul inexistenței dovezii privind desființarea executării silite, aplicării greșite a dispozițiile art. 399 și art. 404

1

- 404

2

C. proc. civ., pronunțarea greșită asupra excepțiilor prematurității și inadmisibilității cererii de întoarcerea executării silite dar și a netemeiniciei acesteia, sunt nefondate față de împrejurarea că decizia nr. 723 din 23 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, irevocabilă, a anulat formele de executare în temeiul cărora A.V.A.S. București a executat suma de 230.000 dolari SUA, conform ordinului emis din 8 mai 1996.

Este adevărat că partea putea cere prin contestația la executare și întoarcerea executării silite, dar nimic nu o împiedica să o ceară pe cale separată, printr-o acțiune de drept comun.

Având în vedere dispozițiile art. 404

1

alin. (1) conform căruia „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia” precum și art. 404

2

potrivit căruia „dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii”, este obligatorie repunerea debitorului în situația anterioară care nu poate fi realizată decât așa cum corect a stabilit prima instanță prin admiterea cererii de întoarcerea executării silite și restituirea sumei de 628383 lei reprezentând contravaloarea în lei la cursul BNR a biletului la ordin în valoarea de 230.000 dolari SUA emis de SC L. SRL.

Pentru aceste motive nu pot fi reținute nici motivele de recurs privind prematuritatea și inadmisibilitatea cererii de întoarcerea executării silite.

În acest context, Curtea a constat că hotărârea atacată este legală, fiind la adăpost de orice critică, motiv pentru care în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul formulat de A.V.A.S. București urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 113 de la 4 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 martie 2011.