ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2364/2023

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra revizuirii, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2082 A din 14 iulie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de apelanta METROREX S.A. împotriva sentinței civile nr. 10440 din 5 noiembrie 2021, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2019, având ca obiect "contestație la executare", în contradictoriu cu intimatele A. S.R.L., B. și C.; a fost schimbată în tot sentința civilă apelată, în sensul că: a fost admisă în parte contestația la executare, au fost anulate actele de executare din dosarul nr. x/2019 al BEJ Maximum și executarea silită însăși pentru suma de 486.140,99 RON, reprezentând debit și cheltuieli de executare; a fost admisă în parte cererea de întoarcere a executării; a fost obligată intimata B. la plata către apelantă a sumei de 557.130,51 RON și au fost compensate cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 1.800 RON, fiind obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 580 RON.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire B..

În motivarea cererii de revizuire, cu referire la incidența punctului 1 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuenta susține că instanța de apel - Tribunalul București - prin decizia civilă a cărei retractare o solicită, s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care s-au cerut și, de asemenea, a dat mai mult decât s-a cerut.

În acest sens, revizuenta precizează că, prin memoriul de apel formulat de societatea Metrorex S.A., s-a criticat în esență sentința civilă nr. 10440/05.11.2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2019 Părțile litigante în cauza anterior menționată au fost societatea Metrorex S.A., în calitate de contestatoare și A. S.R.L., în calitate de intimată.

Contestatoarea-apelantă a solicitat, în contradictoriu cu intimata Centrul de Consultanță în Afaceri S.R.L., în principal "anularea executării silite înseși și a tuturor actelor de executare întocmite în cadrul acesteia, inclusiv a Somației mobiliare din data de 01.07.2019 și a încheierii BEJ Maximum de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 01.07.2019; în subsidiar, cenzurarea cheltuielilor de executare silită potrivit art. 670 alin. (2) C. proc. civ. teza finală, întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare, în baza dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului proces".

Revizuenta precizează că, prin decizia civilă nr. 2082 A din 14 iulie 2023, Tribunalul București a admis apelul declarat de societatea Metrorex S.A., a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis în parte contestația la executare, a anulat actele de executare din dosarul nr. x/2019 al BEJ Maximum și executarea silită însăși pentru suma de 486.140,99 RON, reprezentând debit și cheltuieli de executare. A admis în parte cererea de întoarcere a executării și a obligat-o pe B., persoană fizică, intimată în cauză, la plata sumei de 557.130,51 RON. De asemenea, a compensat cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 1.800 RON și a obligat-o pe apelantă la plata sumei de 580 RON.

La data de 17.02.2023, apelanta Metrorex S.A. a solicitat introducerea în cauză, în temeiul art. 78 C. proc. civ., a numitelor B. (fost asociat unic al societății intimate, aceasta fiind radiată în data de 16.08.2022) și C. (fost asociat unic al societății D. S.R.L., între această societate și intimata din prezenta cauză intervenind contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr. x/27.05.2022).

Mai arată revizuenta că, la solicitarea tribunalului, apelanta a depus note scrise, prin care a încercat să justifice calitatea procesuală pasivă a numitelor B. și C., menținându-și temeiul juridic al cererii formulate, art. 78 C. proc. civ.

Din conținutul notelor scrise rezultă că apelanta a înțeles să solicite introducerea în cauză a persoanei fizice motivat de faptul că asociatul unic (B.) este succesorul în drepturi și obligații al persoanei juridice radiate din evidentele O.R.C.T.B., preluând atât activul, cât și pasivul societății radiate din evidentele registrului comerțului, și având îndatorirea de a răspunde pentru obligațiile societății, sens în care a apreciat faptul că asociatul unic deține calitate procesuală în cauzele în care este implicată societatea, aceeași motivare fiind expusă și pentru C., care în calitate de fost asociat unic a preluat de la societatea D. S.R.L. patrimoniul acesteia.

Revizuenta precizează că a fost citată de instanța de apel cu mențiunea "pentru a se discuta introducerea dvs. în cauză în temeiul art. 78 CPC" și că, prin notele scrise formulate de apărătorul ales a arătat instanței de apel, că nu se poate retine incidența prevederilor art. 78 C. proc. civ.

Cu ocazia soluționării apelului, după încheierea dezbaterilor, cu ocazia deliberării, Tribunalul București a considerat util a se stabili dacă a intervenit o transmitere a calității procesuale pasive către persoana fizică B., conform art. 38 C. proc. civ., deși această chestiune nu a fost solicitată de către apelanta Metrorex S.A., nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se astfel principiul disponibilității, principiul contradictorialității și dreptul la apărare.

Revizuenta susține că, potrivit art. 38 C. proc. civ., calitatea de parte se poate transmite legal sau convențional, iar în cazul persoanelor juridice, transmisiunea legală are loc pe calea reorganizării (fuziune, divizare sau transformare), iar pe cea convențională ca urmare a cesiunii de creanță, a vânzării sau donării bunului litigios, a preluării datoriei.

A. S.R.L., intimata în cauza ce a format obiectul dosarului x/2019, nu s-a aflat niciodată în situația reorganizării prin fuziune, divizare sau transformare, societatea fiind dizolvată și ulterior radiată, astfel încât transmisiunea legală nu putea fi reținută.

Mai precizează revizuenta că, în cauză, nu a existat nici transmisiunea convențională, apelanta însăși făcând vorbire despre un contract de cesiune încheiat între A. S.R.L. și C., și nu cu B..

Ca atare, revizuenta arată că, potrivit dispozițiilor art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios dedus judecății, reclamantul fiind cel care are obligația să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituind o chestiune de fond.

Efectul legal al dizolvării și radierii societății din registrul comerțului, îl constituie pierderea personalității juridice și implicit atributele acesteia: capacitatea de folosință, de exercițiu și patrimoniul.

Astfel, revizuenta susține că, la data dizolvării și radierii societății, potrivit înscrisurilor existente la dosar, în special a bilanțului final de lichidare, societatea nu avea în patrimoniu nici un bun, nu avea active și nici pasive, astfel încât în calitate de asociat unic nu a preluat niciun bun din patrimoniul acesteia.

Creanța Metrorex S.A., la plata căreia a fost obligată, s-a născut după radierea societății, mai exact la data de 14.07.2023, data pronunțării deciziei civile nr. 2082 A. La data radierii din evidentele O.R.C București (16.08.2022), în sarcina societății intimate nu exista nicio obligație, astfel încât nu putea fi reținută preluarea unei obligații viitoare în sarcina sa.

Mai susține revizuenta că, odată radiată din registrul comerțului, societatea nu mai beneficiază de subiectivitate proprie, nu mai are o răspundere juridică proprie, calitatea de asociat unic a lui B. încetând odată cu dizolvarea și radierea societății și că asociații cu răspundere limitată nu răspund de datoriile societății dincolo de aportul lor la capitalul social. B. și societatea sunt două subiecte de drept diferite, condițiile îmbogățirii fără justă cauză, singura situație în care ar fi putut fi antrenată răspunderea nelimitată a sa și ar fi putut fi obligată la plata creanței stabilită prin decizia a cărei revizuire o solicită, nefiind îndeplinite și nici măcar invocate de apelantă.

Opinia instanței de apel referitoare la preluarea întregului patrimoniu al societății, respectiv a drepturilor societății și implicit a răspunderii pentru obligațiile acesteia (în condițiile în care la data radierii în sarcina societății nu exista vreo obligație), cu consecința transmiterii calității procesuale pasive persoanei fizice care a deținut calitatea de asociat unic, contravine prevederilor art. 237

1

alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Mai arată revizuenta că, prin notele scrise depuse la dosar, a apreciat ca s-ar impune să se verifice de către instanță corecta incidență a dispozițiilor art. 38 C. proc. civ., însă, în ipoteza în care instanța ar fi dorit să facă aplicarea acestor dispoziții avea obligația să pună în discuția părților acest aspect, să cunoască poziția acestora față de modificarea intervenită, și numai după ce ar fi cunoscut poziția părților litigante, apărările și dovezile administrate de acestea, ar fi putut trece la soluționarea cauzei prin raportare la aceste dispoziții legale.

Mai precizează revizuenta că, din dispozitivul deciziei civile nr. 2082 A din 14 iulie 2023, lipsește în totalitate soluția adoptată cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și că, procedând astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut (excepția lipsei calității procesuale pasive prin raportare la prevederile art. 78 C. proc. civ.), atrăgând astfel incidența art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Sub un alt aspect, revizuenta arată că, la fila x a deciziei civile a cărei retractare o solicită, instanța de apel a stabilit, fără echivoc, faptul că obiectul cauzei îl reprezintă contestația la executare formulată de Metrorex S.A. împotriva actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. x/2019, contestație care nu vizează lămurirea titlului executoriu din prezenta cauză.

Revizuenta susține că instanța de apel, efectuând ea însăși calculele, greșite din perspectiva modalității de aplicare a indicelui de actualizare INS, a metodei de calcul utilizate, și a dobânzii acordate, a stabilit că societății Metrorex S.A. trebuie să i se plătească suma de 486.140,99 RON, reprezentând suma executată nelegal.

Precizează revizuenta că indicele de inflație și metoda aplicată de judecătorii din apel sunt identice cu modalitatea de calcul expusă de apelantă în contestația la executare, metoda infirmată de 4 experți contabili judicari.

Totodată, revizuenta arată că apelanta a solicitat, în total, obligarea intimatei Centrul de Consultanță în Afaceri S.R.L. la plata sumei de 536.607,78 RON, instanța de apel a anulat actele de executare din dosarul nr. x/2019 și executarea silită pentru suma de 486.140,99 RON, reprezentând debit și cheltuieli de executare, a obligat-o pe B., în calitate de persoană fizică, la plata sumei de 557.130,51 RON, toate acestea în condițiile în care societatea intimată Centrul de Consultanță în Afaceri S.R.L., a încasat cu titlu de diferență de actualizare suma de 327.863,48 RON.

În acest sens, revizuenta expune argumente referitoare la formulele de calcul pentru actualizarea unor valori utilizând Indicele Preturilor de Consum (exprimate procentual), concluzionând în sensul că instanța de apel a acordat mai mult decât a cerut apelanta Metrorex S.A., calculul efectuat de magistrații din apel, fiind total eronat.

Mai invocă revizuenta și faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de persoanele fizice introduse în cauză, B. și C., și nici asupra excepției lipsei capacității de exercițiu a societății Centrul de Consultanță în Afaceri S.R.L.

Din considerentele deciziei civile nr. 2082 A din 14 iulie 2023, astfel cum susține revizuenta, rezultă că instanța de apel a analizat sumar aspectele invocate de aceasta cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în dispozitivul deciziei nu se regăsește soluția adoptată cu referire la excepțiile invocate, nefiind respectate cerințele impuse de dispozițiile art. 425 din C. proc. civ.

În ceea ce privește incidența pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuenta arată că decizia civilă nr. 2082 A din 14 iulie 2023, pronunțată de Tribunalul București, este contrară deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2015 și încalcă forța lucrului judecat a acesteia.

Revizuenta precizează că, prin decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, Curtea de Apel București, instanță de recurs, a admis în parte cererea formulată de A. S.R.L. și a obligat societatea Metrorex S.A. la plata sumei de 798.632,68 RON, la care se adaugă T.V.A., sumă ce urmează a fi actualizată la data plății efective și la care se calculează dobânda legală, de la data pronunțării deciziei, până la data plății efective.

Anterior pronunțării deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, instanța de recurs Curtea de Apel București, prin decizia nr. 2304 din 19 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a reținut că, pe cale convențională, A. S.R.L. și societatea Metrorex S.A. au stabilit de comun acord ca plata serviciilor aferente imobilelor suplimentare să se efectueze după apariția Hotărârii de Guvern nr. 619/20.06.2012, recursul declarat de A. S.R.L. fiind admis, sentința recurată fiind casată în integralitate, cauza fiind reținută spre rejudecare.

În rejudecare, Curtea de Apel București a pronunțat decizia nr. 1401 din 21 martie 2019 (prima decizie) în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, această decizie fiind reanalizată și reiterpretată de instanța de apel -Tribunalul București, stând la baza pronunțării deciziei civile nr. 2082 A din 14 iulie 2023.

Revizuenta susține că decizia pronunțată de Tribunalul București în apel este vădit contrară deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, în ceea ce privește data de la care trebuie actualizată suma datorată cu indicele de inflație, puterea lucrului judecat a primei decizii fiind încălcată.

Revizuenta evocă dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. și art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în raport de care susține că există elemente de contrarietate între decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București și decizia civilă nr. 2082 A din 14 iulie 2023, pronunțată de Tribunalul București.

În acest sens, revizuenta arată că la fila x/6 din decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, Curtea de Apel a stabilit: "În concluzie, în raport de toate considerentele enunțate, Curtea reține că reclamanta a prestat servicii de consultanță pentru un număr de 61 imobile (...) suplimentar celor prevăzute în contractul nr. x/2009 amendat prin actele adiționale nr. 1-4; că prestarea acestor servicii a fost efectuată extracontractual, reclamanta având speranța legitimă că urma a fi încheiat un act adițional între părți, iar probele administrate confirmă că pârâtul a intenționat încheierea unui astfel de act adițional și a făcut demersuri în acest sens; că serviciile prestate au fost materializate prin întocmirea și predarea documentațiilor cadastrale complete. În raport de aceste concluzii, devin aplicabile dispozițiile art. 1345 noul C. civ. (...) Daunele interese trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat, acestea putând să cuprindă atât pierderea suferită cât și beneficiul de care a fost lipsit creditorul - art. 1084 C. civ..".

La fila x din decizia civilă nr. 2082 A din 14 iulie 2023, instanța de apel - Tribunalul București a decis: "Contrar susținerilor intimatei însă, tribunalul reține că prin titlul executoriu (n.n. Decizia nr. 1401/21.03.2019) s-a dispus ca și actualizarea debitului cu indicele de inflație să se facă de la aceeași dată, 21.03.2019".

Revizuenta susține că, prin titlul executoriu, nu s-a dispus ca și actualizarea debitului cu indicele de inflație să se facă de la data de 21.03.2019, o asemenea mențiune neregăsindu-se în cuprinsul deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunțate de instanța de recurs - Curtea de Apel București.

Potrivit revizuentei, opinia Tribunalului București este în totală contradicție cu considerentele și dispozitivul deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019.

Revizuenta arată că obligația generală de reparare a prejudiciului este valabilă atât pentru raporturile civile extracontractuale, cât și pentru cele contractuale și că scopul actualizării este, din perspectiva creditorului, acela al reparării integrale a prejudiciului suferit prin neplata la scadență a creanței.

Potrivit înțelegerii părților litigante, astfel cum susține revizuenta, data la care a devenit scadentă creanța este după apariția H.G. nr. 619/20.06.2012.

Revizuenta precizează, de asemenea, că actualizarea, pentru a avea caracter compensatoriu și pentru a păstra valoarea reală a obligației bănești, trebuie cuantificată prin raportare la momentul la care au fost prestate serviciile de către intimată la solicitarea expresă a apelantei-contestatoare, respectiv în anul 2012, fiind datorată de Metrorex conform propriei solicitări, "după apariția H.G.", până la data plății efective.

Revizuenta precizează că societatea Metrorex S.A. a efectuat la data de 01.07.2019 două plăți cu următoarea explicație: "conform calcul DTI", sumele achitate reprezentând în opinia experților judiciari (3 experți judiciari specialitatea contabilitate) desemnați în faza de judecată a fondului, dosar nr. x/2019, "plată parțială".

Revizuenta apreciază că actualizarea cu rata inflației nu poate fi calculată de la data la care hotărârea judecătorească ce constituie titlul executoriu a fost pronunțată, întrucât ar fi încălcate dispozițiile art. 628 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., sintagma aducerea creanței la valoarea ei existentă în momentul stabilirii fiind edictată în scopul protejării intereselor creditorului.

Revizuenta evocă dispozițiile art. 1.345 C. civ., susținând că îmbogățirea fără justă cauză a societății Metrorex S.A. nu se poate afirma că s-a produs la data pronunțării deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, de vreme ce aceasta a beneficiat de lucrările executate și predate încă din data de 04.04.2012, conform procesului-verbal de predare-primire semnat de părți, iar data plății a fost stabilită chiar de Metrorex S.A., ca fiind după apariția Hotărârii de Guvern (H.G. nr. 619/20.06.2012). În aceste condiții, creanța la plata căreia a fost obligată societatea Metrorex izvorăște din îmbogățirea fără justă cauză, argumentele instanței de apel - Tribunalul București, fiind în totală contradicție cu argumentele expuse de Curtea de Apel București în decizia nr. 1401 din 21 martie 2019.

Revizuenta face, de asemenea, trimitere la art. 1084 C. civ. și la decizia nr. 4426 din 11 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

În opinia revizuentei, din ipoteza reținută de instanța de apel, rezultă o situație ilogică și în totală contradicție cu decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, respectiv aceea că instanța de recurs a făcut aplicarea prevederilor art. 1084 C. civ. pentru situația în care societatea apelantă Metrorex S.A. nu și-ar fi îndeplinit obligația de plată stabilită în sarcina sa prin decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, benevol, o perioadă de timp nedeterminată, doar așa putându-se explica incidența textului de lege precitat, cu referire la riscul devalorizării monedei naționale.

În alte condiții, astfel cum susține revizuenta, în ipoteza achitării de bună voie a sumelor la plata cărora a fost obligată, iar societatea apelantă ar fi procedat la achitarea sumei în data de 22.03.2019 (a doua zi) sau imediat după pronunțare, aceasta având de altfel, obligația legală să achite de bunăvoie sumele datorate (art. 622 C. proc. civ.) întregul raționament expus de Curtea de Apel București apare ca fiind lipsit de sens.

Mai arată revizuenta, de asemenea, că la fila x din decizia civilă nr. 2082 A din 14 iulie 2023, Tribunalul București a reținut în mod eronat că: "Actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală au fost analizate împreună prin hotărârea ce constituie titlu executoriu, ceea ce este și logic".

La fila x din decizia civilă nr. 2082 A din 14 iulie 2023, aceeași instanță de apel a reținut: "având în vedere inclusiv împrejurarea că actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală au fost analizate împreună (...) tribunalul reține, (...) că și actualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă de la data pronunțării deciziei".

Totodată, Tribunalul București a conchis asupra faptului că: "Nu era necesar să existe o mențiune expresă că actualizarea cu rata inflației se impunea a fi făcută de la data pronunțării deciziei (pentru că o asemenea situație rezultă din dispozitivul titlului executoriu și considerentele pe care se sprijină) ci, din contră, era o mențiune că actualizarea cu indicele de inflație se va realiza de la o altă dată".

Revizuenta consideră că aceste aspecte sunt în contradicție cu considerentele și dispozitivul deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, Curtea de Apel București reținând, la fila x: "Spre deosebire de dobândă, actualizarea are caracter compensatoriu și urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești având ca finalitate aducerea creanței la valoarea ei existentă în momentul stabilirii, protejând interesele creditorului care nu trebuie să suporte din patrimoniul său, fără a avea vreo culpă, efectele devalorizării monedei". De asemenea, la fila x ultimul alineat, a dispus: "Așadar, la suma datorată, urmează a se calcula dobânda legală", iar la fila x alin. (2):"(...) astfel încât dobânda legală nu poate fi acordată decât începând cu data pronunțării deciziei".

Ca atare, revizuenta apreciază că actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală nu au fost analizate de către instanța de recurs "împreună", așa cum a stabilit în mod eronat Tribunalul București. Din analiza considerentelor reținute în decizia nr. 1401 din 21 martie 2019 rezultă contrariul celor afirmate de instanța de apel, actualizarea la inflație, fiind analizată separat de dobânda legală acordată, astfel încât nu se putea reține ca și dată de la care se aplică actualizarea cu inflația, data de 21.03.2019.

În concluzie, actualizarea cu indicele de inflație nu a fost dispusă de Curtea de Apel București de la data pronunțării deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, puterea de lucru judecat (efectul pozitiv) a acestei decizii (titlu executoriu) fiind încălcată de Tribunalul București prin decizia civilă nr. 2082 A din 14 iulie 2023.

Revizuenta susține că instanța de apel trebuia să țină seama de dezlegarea dată asupra problemei deduse judecății, dând eficiență prezumției de lucru judecat privind dezlegarea dată chestiunii litigioase.

Atâta vreme cât aspectul litigios (data de la care se aplica creanței actualizarea cu inflația) a fost consemnat și rezolvat în actul jurisdicțional anterior, indiferent că s-a făcut pe calea dispozitivului sau numai în considerente, înseamnă că el nu mai poate constitui obiect al analizei ulterioare proprii din partea instanței, impunându-se noii judecăți ca un "dat" ce nu poate fi ignorat.

Mai arată revizuenta că jurisprudența CCR a dat eficiență efectului pozitiv al lucrului judecat, privind, atât dispozitivul, dar, mai ales asupra considerentelor (decizia nr. 495/25.06.2020, paragr. 18), iar CEDO a statuat în mod constant asupra imposibilității de a se contrazice hotărârile defînitive anterioare și a necesității asigurării unei practici judiciare unitare (hotărârea în cauza Amurăriței vs. România, s.a.).

Împrejurarea că instanța de apel s-a considerat învestită cu o contestație la titlu, iar debitoarea Metrorex S.A. a precizat expres că a formulat contestație la executare, nu este de natură să permită încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat.

Sub un ultim aspect, revizuenta arată că Tribunalul București, referitor la "cota TVA aplicabilă" a reținut, în acord cu decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, că "este evident că trebuie avută în vedere cota TVA aplicabilă la data prestării serviciilor, deci în anul 2012, respectiv cea de 24 %" .

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 718 alin. (1) și art. 509 și următoarele din C. proc. civ. și că, pe fondul cererii, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, cu care este legal învestită, și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., se constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie contradictorii; hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Prin urmare, hotărârile pretins contradictorii trebuie să fi fost pronunțate în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

În ipoteza în care, însă, în litigiul în care a fost dată cea din urmă hotărâre, instanța s-a pronunțat asupra autorității de lucru judecat, acest aspect nu mai poate fi reanalizat de către instanța de revizuire. Această condiție se explică prin aceea că instanța de revizuire, învestită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., trebuie, la rândul său, să respecte autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită.

Autoritatea de lucru judecat, respectiv efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 430-431 C. proc. civ., rațiunea acestei reglementări o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în prezenta cerere de revizuire nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile expres cerute de lege.

În speță, revizuenta invocă efectul pozitiv, respectiv autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. METROREX S.A., astfel cum a fost modificată; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 798.632,68 RON, la care se adaugă T.V.A, sumă ce urmează a fi actualizată la data plății efective și la care se calculează dobânda legală, de la data pronunțării prezentei la data plății efective.

Înalta Curte reține că în litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Tribunalul București, secția a V-a civilă, examinând apelul declarat de apelanta METROREX S.A., a ținut cont de problemele de drept dezlegate prin decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Astfel, se observă că, în considerentele deciziei civile nr. 2082 A din 14 iulie 2023, Tribunalul București, secția a V-a civilă a reținut, raportându-se la decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, că: "Referitor la data calculării dobânzii legale și a actualizării cu indicele de inflație, prin dispozitivul titlului executoriu s-a reținut "(...) sumă ce urmează a fi actualizată la data plății efective și la care se calculează dobânda legală, de la data pronunțării prezentei la data plății efective". În considerente, Curtea a reținut "În ceea ce privește data de la care urmează a se acorda, Curtea constată că, potrivit C. proc. civ., "creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată".

Or, până la pronunțarea prezentei decizii, reclamanta nici măcar nu a deținut vreun titlu executoriu în baza căruia pârâtul să fi fost debitor pentru suma pretinsă; abia prin prezenta decizie se stabilește obligația pârâtului la plata acestei sume, astfel încât dobânda legală nu poate fi acordată decât începând cu data pronunțării deciziei". De asemenea, referitor la actualizarea cu indicele de inflație a mai reținut că "Spre deosebire de dobândă, actualizarea are caracter compensatoriu și urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești având ca finalitate aducerea creanței la valoarea ei existentă în momentul stabilirii, protejând interesele creditorului care nu trebuie să suporte din patrimoniul său, fără a avea o culpă, efectele devalorizării monedei.

Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei, fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparații a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda".

Totodată, decizia ce face obiectul cererii de revizuire reține incidența dispozițiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ.: " Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Totodată, reținând puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - titlul executoriu -, Tribunalul București, secția a V-a civilă a reținut: " Din aceste considerente, ca de altfel și din dispozitivul titlului executoriu, este foarte clar că dobânda legală a fost acordată de la data pronunțării deciziei (21.03.2019), aspect care nu a fost contestat nici de creditoare ci, din contră, a fost calculată de la această dată inclusiv în cadrul executării silite.

Contrar susținerilor intimatei însă, tribunalul reține că prin titlul executoriu s-a dispus ca și actualizarea debitului cu indicele de inflație să se facă de la aceeași dată, 21.03.2019.

Pentru a reține astfel tribunalul reține, în primul rând, că prin considerentele arătate Curtea de apel a reținut foarte clar că obligația apelantului din prezenta cauză de plată a sumei de bani a fost stabilită abia prin decizia ce constituie titlul executoriu.

În al doilea rând, Curtea a reținut expres că actualizarea cu indicele de inflație are "finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei" Or, momentul stabilirii creanței a fost cel al pronunțării deciziei, respectiv 21.03.2019, astfel că actualizarea cu indicele de inflație nu se poate face începând cu anul 2012.

În al treilea rând, actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală au fost analizate împreună prin hotărârea ce constituie titlu executoriu, ceea ce este și logic, din moment ce acestea au fost acordate în vederea reparării integrale a prejudiciului (cu titlu de lucrum cesans, respectiv damnum emergens). Or, din moment ce s-a stabilit că dobânda legală (o parte a prejudiciului) se acordă începând cu data de 21.03.2019, nu există niciun argument pentru a se considera că actualizarea cu indicele de inflație (cealaltă parte a prejudiciului) a fost acordată de la un alt moment, respectiv din anul 2012.

În al patrulea rând, contrar susținerilor intimatei, această concluzie rezultă și din interpretarea gramaticală a dispozitivului titlului executoriu. Astfel, instanța a dispus "(...) sumă ce urmează a fi actualizată la data plății efective și la care se calculează dobânda legală, de la data pronunțării prezentei la data plății efective". În concret, împrejurarea că virgula a fost pusă după "dobânda legală", rezultă că ceea ce este după virgulă, respectiv data de când se calculează, se aplică pentru tot ce este înaintea virgulei, respectiv atât pentru actualizarea la data plății efective, cât și pentru dobânda legală. Cu alte cuvinte, dacă ar fi apreciat că este datorată de la data pronunțării deciziei doar dobânda legală, atunci instanța nu ar mai fi folosit virgula după "dobânda legală".

În acest context, având în vedere inclusiv împrejurarea că actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală au fost analizate împreună, ca daune interese de natură să asigure repararea integrală a prejudiciului suferit (atât pierderea suferită, cât și beneficiul de care a fost lipsit creditorul), tribunalul reține, contrar susținerilor intimatei, că și actualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă de la data pronunțării deciziei. Cu alte cuvinte, nu era necesar să existe o mențiune expresă că actualizarea cu rata inflației se impunea a fi făcută de la data pronunțării deciziei (pentru că o asemenea situație rezultă din dispozitivul titlului executoriu și considerentele pe care se sprijină) ci, din contră, era o mențiune că actualizarea cu indicele de inflație se va realiza de la o altă dată.

În concluzie, în acord cu apelanta, tribunalul reține că și actualizarea cu indicele de inflație trebuia realizată de la data pronunțării deciziei, respectiv 21.03.2019. Tribunalul subliniază că, în prezenta cauză, nu poate analiza dacă această soluție din titlul executoriu este corectă sau nu (ci doar ce anume s-a dispus prin titlul executoriu), pentru că acesta se bucură de autoritate judecat, iar asemenea aspecte nu pot fi analizate pe calea contestației la executare, potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ..".

În consecință, Înalta Curte constată că, în litigiul finalizat cu decizia a cărei revizuire se solicită, a fost analizată și reținută autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Așa fiind, instanța de revizuire nu poate să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către instanța în fața căreia s-a invocat acest aspect, așa cum tinde să solicite revizuenta, aceasta fiind nemulțumită de modul în care curtea de apel a valorificat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în ceea ce privește decizia anterioră nr. 1401 din 21 martie 2019.

Prin aceea că a analizat și a dat eficiență efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, dezlegările oferite de instanța de apel, prin decizia civilă nr. 2082A din 14 iulie 2023 au intrat ele însele în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi contrazise.

Revizuenta își exprimă dezacordul față de decizia instanței de apel supusă revizuirii, însă aspectele invocate nu pot fi cenzurate de instanța învestită cu cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, verificând, în calitatea sa de instanță de retractare, numai condițiile de admisibilitate a revizuirii, respectiv dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, nu poate realiza un control judiciar asupra legalității și temeiniciei deciziei supuse revizuirii. În caz contrar, s-ar deschide o cale de reformare a hotărârii atacate, ceea ce este inadmisibil în raport cu caracterul definitiv al deciziei civile nr. 2082A din 14 iulie 2023.

Res judicata presupune că, odată ce o hotărâre civilă a devenit definitivă, aceasta să nu mai fie pusă sub semnul întrebării. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în mod constant, că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obține o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumției de validitate a hotărârilor judecătorești definitive, principiului securității raporturilor juridice și dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Costache și alții c. României, nr. 30464/03, Stanca Popescu c. României, nr. 8.727/03, Eugenia, Doina Duca c. Moldovei, nr. 75/07 și altele).

În cauză, câtă vreme autoritatea de lucru judecat cu efect pozitiv a deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019 a fost supusă analizei instanței în cel de-al doilea proces, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 2082A din 14 iulie 2023, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, formulată în baza dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este neîntemeiată.

Nu îi este permis instanței de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă. Din moment ce instanța de apel s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții s-ar putea realiza exclusiv într-o cale de atac de reformare, iar nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care instanța este chemată să statueze asupra eventualei incidențe a acestei instituții, iar nu să cenzureze o judecată anterioară.

Prin cererea de revizuire formulată nu se urmărește retractarea unei decizii pronunțate cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ci rediscutarea modului în care curtea de apel a rezolvat problema incidenței dispozițiilor art. 430 și art. 431 alin. (2) C. proc. civ., operațiune evident nepermisă.

Prin urmare, din cele menționate anterior, rezultă că în speță nu este îndeplinită condiția dedusă din dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căreia în al doilea proces să nu se fi analizat autoritatea de lucru judecat.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva deciziei civile nr. 2082 A din 14 iulie 2023, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019. Constatând că intimata nu a depus la dosar dovezi cu privire la cheltuielile de judecată solicitate prin întâmpinare, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., va respinge cererea formulată de intimata METROREX S.A. privind obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenta B. împotriva deciziei civile nr. 2082 A din 14 iulie 2023, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Respinge cererea formulată de intimata METROREX S.A. privind obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2023.