ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 897/2024

Ședința publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României la data de 26 martie 2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanta Metrorex S.A. a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. să plătească prejudiciului material sub forma "lipsei de folosință" a spațiului care a fost adus de Metrorex drept aport în cadrul asocierii, rezultat din încălcarea contractului, prejudiciu estimat provizoriu la suma de 1.064.481,32 RON, cu cheltuielile arbitrale.

Prin încheierea din 3 martie 2021, instanța a admis obiecțiunea nr. III formulată de reclamanta Metrorex la raportul de expertiză întocmit de expert B. și a respins ca neîntemeiate celelalte obiecțiuni.

Prin sentința arbitrală nr. 59 din 22 iunie 2021, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte cererea formulată de reclamanta Metrorex S.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L..

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 56.136,32 RON, cu titlul de lipsă de folosință a spațiului ce a făcut obiectul contractului de asociere din 15 iulie 1996, încheiat între cele două părți.

A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 37.299,09 RON, cu titlul de cheltuieli de arbitrare.

Prin sentința arbitrală nr. 76 din 3 septembrie 2021, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a respins cererea formulată de Metrorex S.A. de îndreptare și lămurire a sentinței arbitrale nr. 59 din 22 iunie 2021.

Împotriva încheierii din 3 martie 2021, a sentinței arbitrale nr. 59 din 22 iunie 2021 și a sentinței arbitrale nr. 76 din 3 septembrie 2021 a formulat acțiune în anulare reclamanta Metrorex S.A., invocând în cazul fiecăreia dintre acestea, incidența dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. g) și h) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 26 F din 18 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost anulată ca tardiv formulată cererea în anularea încheierii din 3 martie 2021 și a sentinței arbitrale nr. 59 din 22 iunie 2021 pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

A fost respinsă ca nefondată cererea în anularea sentinței arbitrale nr. 76 din 3 septembrie 2021 formulată de reclamanta Metrorex S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., fiind obligată petenta la plata către intimată a sumei de 17.667,22 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în temeiul prevederilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 din același Cod, reclamanta Metrorex S.A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 2521 din 24 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă METROREX S.A. împotriva sentinței civile nr. 26 F din 18 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care a casat-o în parte și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea acțiunii în anulare a sentinței arbitrale nr. 59 din 22 iunie 2021 și a încheierii din 3 martie 2021, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței recurate.

În rejudecare, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a constatat că a rămas definitivă soluția de respingere a acțiunii în anularea sentinței arbitrale nr. 76 din 3 septembrie 2021.

Față de statuările instanței supreme, instanța a apreciat că urmează a fi analizată pe fond acțiunea în anularea sentinței arbitrale nr. 59/22.06.2021 și a încheierii din 3 martie 2021, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Prin sentința civilă nr. 105/F din 13 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respinsă ca nefondată acțiunea în anularea sentinței arbitrale nr. 59 din 22 iunie 2021 și a încheierii din 3 martie 2021 pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, formulată de reclamanta Metrorex S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., fiind obligată petenta la plata către intimată a sumei de 17.667,22 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantă Metrorex S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În principal, a solicitat casarea sentinței atacate cu reținere și rejudecând, să se anuleze încheierea din 3 martie 2021 și sentința arbitrală nr. 59/22.06.2021, cu trimiterea cauzei tribunalului arbitral în vederea refacerii raportului de expertiză cu privire la spațiile de la suprafață, astfel cum s-a arătat în cuprinsul cererii de recurs.

În subsidiar, casarea sentinței atacate cu reținere și rejudecând, să se anuleze încheierea din 3 martie 2021 și sentința arbitrală nr. 59/22.06.2021 și să se dispună, în temeiul dispozițiilor art. 501 alin. (4) C. proc. civ., încuviințarea efectuării unui nou raport de expertiză sau a unui supliment la raportul de expertiză care să aibă în vedere ca stabilirea valorii de piață a lipsei de folosință a spațiului asocierii (conform contractului de asociere nr. x/15.07.1996) ocupat de A. în perioada 01.04.2017-26.06.2019, să fie analizată prin raportare la spațiile supraterane similare/identice ca dimensiuni și facilități ale pieței de profil din zona adiacentă stațiilor de metrou Piața Unirii 1 și 2. Se solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În cadrul aspectelor preliminarii, ce vizează încheierea din 3 martie 2021 și sentința arbitrală nr. 59/22.06.2021, recurenta prezintă critici care privesc modul în care tribunalul arbitral a apreciat proba cu expertiza tehnică judiciară de evaluare a proprietății imobiliare dispusă în cauză, sens în care se arată că valoarea chiriei de piață la care expertul s-a raportat pentru a evalua prejudiciul constând în lipsa de folosință a spațiului asocierii este incomparabil mai mică decât chiria de 16.500 Euro/lună, care reprezintă prețul de la care urma să pornească licitația deschisă pe care reclamanta dorea să o organizeze pentru închirierea spațiului asocierii.

În acest context, recurenta susține că expertul desemnat nu și-a dus la îndeplinire sarcinile trasate de către tribunalul arbitral, deoarece acesta s-a raportat doar la comparabile ale spațiului de asociere situate în subteran, acționând într-un sens contrar obiectivului încuviințat, în condițiile în care, în opinia sa, se impunea determinarea valorii de folosință a spațiului asocierii prin raportare la spațiile de suprafață.

În acest sens, recurenta a criticat faptul că chiriile aferente celor trei comparabile alese de expert au fost stabilite prin contracte de locațiune încheiate în baza contractului de asociere nr. x/2003 încheiat între Metrorex și C. - contractul x/2003, în contextul în care, Tribunalul ar fi trebuit să observe și să constate aspectele de ordin juridic încălcate care privesc faptul că contractul x/2003 încetase prin ajungere la termen, chiria pentru aceste spații ar fi fost stabilită arbitrar, având o valoare derizorie, precum și faptul că acestea ar fi funcționat ilegal pe proprietatea publică a statului.

În continuare, recurenta susține că sentința atacată este nemotivată, deoarece Curtea de Apel București nu s-a pronunțat, nici în cazul analizei legalității încheierii și nici în cazul analizei legalității sentinței recurate, asupra criticilor privind încălcarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 213/1998, art. 1246 alin. (1), art. 1321 C. civ. și art. 255 alin. (1) și (2) C. proc. civ., fiind astfel incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din același Cod.

În cadrul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține, că prin sentința atacată, instanța a înlăturat în mod nelegal critica referitoare la efectele produse asupra cuantumului prejudiciului solicitat de Metrorex prin raportare la contractul de asociere în participațiune nr. x/2003. În acest sens, arată că nu au fost analizate aceste aspecte care, de asemenea, nu au fost analizate la rândul lor nici de către tribunalul arbitral.

Aceste critici vizează dispozițiile art. 15 din Legea nr. 213/1998, art. 1321 C. civ., cât și prevederile art. 1246 alin. (1) C. civ. - aspecte învederate cu privire la contractul nr. x/2003 și respectiv a spațiilor comerciale ce făceau obiectul contractului nr. x/2003, față de care s-a întocmit raportul de expertiză și respectiv s-a stabilit contravaloarea lipsei de folosință pretinsă de recurentă în prezentul dosar, context în care se apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea prevederilor evocate.

În ceea ce privește soluția Curții de Apel București dată cu privire la sentința arbitrală nr. 59 din 22.06.2021, pronunțată în cadrul dosarului arbitral, recurenta susține că a fost invocată în fața primei instanțe nemotivarea sentinței arbitrale, cât și încălcarea dispozițiilor imperative ale legii mai sus evocate, prin raportare la întreaga situație de fapt prezentată, criticile formulate vizând atât încheierea, cât și sentința arbitrală.

Astfel, în cuprinsul subpunctelor 11.2.1. și II.2.2. din cererea în anulare, care se referau la: aspecte legate de bunul adus de către Metrorex în cadrul contractului de asociere în participațiune având nr. x/12.07.1996, precum și la aspecte referitoare la contractul de asociere în participațiune nr. x/26.11.2003, încheiat între Metrorex și societatea C. S.R.L. și dispoziții aplicabile în prezenta cauză urmare a încetării contractului, recurenta a argumentat de ce sentința arbitrală este nelegală.

Așadar, în cele două secțiunii, recurenta s-a referit la o serie de fapte și împrejurări care au condus în mod indubitabil la încălcarea prevederilor anterior învederate și care, au fost prezentate în mod amănunțit instanței de anulare nu pentru a justifica natura juridică a spațiilor asocierii, ci pentru a evidenția nelegalitatea sentinței arbitrale.

Așadar, în susținerea criticilor de nelegalitate formulate prin acțiunea în anulare, recurenta a adus la cunoștința instanței de anulare - cu înscrisuri, deși era de notorietate situația spațiilor de la metrou, desființate pe cale administrativă - faptul că tocmai spațiile care fuseseră avute în vedere în cadrul expertizei validată de Tribunalul arbitral, pozițiile indicate în raportul de expertiză având nr. 257, 272 și 273 și care au constituit spațiile comerciale vizate pentru determinarea lipsei de folosință, au fost desființate urmare a dispozițiilor emise de către autoritățile publice ale statului, acțiuni întemeiate în virtutea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 50/1991.

În acest sens, se arată că, deși recurenta a invocat o serie de argumente esențiale prin documentele procesuale prezentate în cauză, inclusiv pe calea obiecțiunilor la raportul de expertiză, tribunalul arbitral, prin desconsiderarea prevederilor legale invocate, a lăsat neanalizate observațiile și argumentele reclamantei, fiind astfel încălcat dreptul Metrorex ca acestea să fie examinate în mod efectiv de tribunal, sens în care se apreciază că, hotărârea este nemotivată. În același context, se arată că, păstrând sentința arbitrală, și sentința curții de apel este nemotivată.

În plus, făcând referință la criticile dezvoltate în fața tribunalului arbitral și reluate în cadrul acțiunii în anulare cu privire strict, la considerentele întemeiate pe prevederile art. 255 alin. (1) și (2) C. proc. civ., recurenta susține că era necesar să fie avute în vedere împrejurările de fapt și de drept, întrucât în final, instanța a admis doar în parte acțiunea Metrorex.

În raport cu aceste aspecte, se arată că recurenta a invocat în fața curții de apel toate criticile de nelegalitate, prezentate în mod rezumativ mai sus și respectiv faptul că acestea nu au fost avute în vedere de tribunalul arbitral și nu s-a pronunțat asupra acestora. La rândul ei, nici Curtea de Apel București nu a analizat prevederile menționate, astfel că, în opinia recurentei, sentința recurată este nelegală.

In continuare, recurenta consideră că instanța a pronunțat o hotărâre nemotivată, ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, motiv de casare, care în opinia sa, se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În acest sens, susține că prin acțiunea în anulare a arătat că sentința arbitrală nr. 59/22.06.2021 este nemotivată și hotărârea a fost dată cu încălcarea ordinii publice, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii, fapt ce atrăgea incidența prevederilor art. 608 alin. (1) lit. g) și h) C. proc. civ.

Cu luarea în considerare a aspectelor precizate, și care, pe cale de consecință a lipsit de orice motivare hotărârea nr. 59/22.06.2021, totuși Curtea de Apel București a menținut această hotărâre.

Așadar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze la susținerile și apărările părților, la probatoriul administrat, precum și la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Așadar, față de reținerile instanței de anulare - care la rândul ei nu a examinat în mod efectiv argumentele recurentei, urmează a se vedea că nici curtea de apel nu s-a pronunțat asupra dispozițiilor legale invocate în susținerea motivelor de anulare ale sentinței arbitrale, reținându-se în mod identic aceeași motivare ca și în cazul respingerii acțiunii în anulare formulată împotriva încheierii.

În acest sens, se arată că din analiza sentinței arbitrale față de criticile formulate de recurentă, tribunalul nu a avut în vedere niciunul dintre argumentele menționate și nu a motivat în niciun fel de ce acestea au fost înlăturate, în același rând nu s-a pronunțat nici cu privire la temeiurile legale ce au fost invocate în cauză.

Așa cum s-a arătat - în soluționarea litigiului arbitral, tribunalul nu s-a oprit niciun moment, asupra respingerii unor atare susțineri referitoare la Contractul x/2003, la vreo motivare și, cu atât mai mult, justificată prin considerente adecvate și în care să se arate că acestea nu au utilitate în planul cercetării judecătorești, ori nu au aptitudinea să demonstreze contrariul susținerilor pârâtei.

Totodată, se arată că nu au fost analizate dispozițiile art. 15 din Legea nr. 213/1998, prevederile art. 1321 C. civ. - Cauzele de încetare, cât și prevederile art. 1246 alin. (1) C. civ., aspecte ce au fost învederate cu privire la contractul nr. x/2003 și respectiv a spațiilor comerciale ce făceau obiectul contractului nr. x/2003 - față de care s-a întocmit raportul de expertiză și s-a stabilit contravaloarea lipsei de folosință pretinsă de recurentă în prezentul dosar.

Prin urmare, în conformitate cu art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților, instanța era obligată să ia în examinare și să se pronunțe asupra tuturor celor evocate, context în care, recurenta solicită admiterea prezentului motiv de recurs astfel cum a fost formulat.

In susținerea motivului de recurs ce se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, întrucât instanța a înlăturat în mod nelegal, critica care se referea la efectele produse asupra cuantumului prejudiciului solicitat de Metrorex prin raportare la contractul de asociere în participațiune nr. x/2003, nefiind analizate prevederile incidente, respectiv art. 15 din Legea nr. 213/1998, art. 1321 C. civ., cât și art. 1246 alin. (1) C. civ.

Mai susține recurenta, că instanța nu a analizat criticile sale, prin raportare la motivele de contestare a încheierii și implicit a sentinței arbitrale prin care, în final, s-a stabilit un cuantum injust al prejudiciului, prin neluarea în considerare a prevederilor mai sus evocate.

În acest context, se arată că recurenta nu solicită o reevaluare a probelor, astfel cum a reținut Curtea de Apel București, în cauză fiind criticat faptul că, instanța nu a luat în examinare prevederile legale invocate, sens în care apreciază că sentința recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, pentru motivele evocate.

Așadar, fiind pronunțată o hotărâre care a menținut atât încheierea cât și sentința arbitrală, apreciate ca fiind nelegale și care au avut la bază încălcarea unor norme de drept material, recurenta apreciază că în cauză s-au încălcat dispoziții imperative ale legii, fiind incidente și prevederile art. 608 alin. (1) lit. g) și h) C. proc. civ., context în care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă, la 5 martie 2024, intimata-pârâtă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenta-reclamantă METROREX S.A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care au în vedere o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În acest sens, recurenta susține critici cu privire la nemotivarea sentinței recurate, apreciind incidența în cauză atât a motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cât și cel prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din același Cod, deși cele două motive de casare au sfere de aplicare distincte, motivul prevăzut la pct. 5 vizând încălcarea unor reguli de procedură care atrag sancțiunea nulității, iar nu vicii de nemotivare

În susținerea acestor motive de casare, recurenta a invocat prevederile art. 15 din Legea nr. 213/1998, art. 1246 alin. (1) și art. 1321 C. civ., precum și art. 255 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În cauza de față, Înalta Curte constată că doar încălcarea prevederilor art. 255 alin. (1) și (2) C. proc. civ., ar putea atrage incidența motivului de casare de la pct. 5, fiind normă de procedură.

În acest context, se reține că recurenta a apreciat că în cauză s-a produs o încălcare de către tribunalul arbitral a prevederilor evocate, criticile sale fiind raportate la administrarea probei cu expertiză în cadrul procedurii arbitrale.

Aceste susțineri nu pot fi primite, având în vedere că, în cadrul căii extraordinare de atac a recursului, motivele de casare trebuie să vizeze neregularități săvârșite de instanța învestită cu soluționarea acțiunii arbitrale, iar nu ale tribunalului arbitral, iar din această perspectivă se constată că această critică a fost invocată în mod formal.

Astfel, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului.

În cadrul motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unor hotărâri se poate cere când, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii", recurenta susține că sentința atacată este nemotivată, deoarece nu conține motivarea instanței cu privire la încălcarea de către tribunalul arbitral a prevederilor art. 15 din Legea nr. 213/1998, art. 1246 alin. (1) și art. 1321 C. civ., precum și art. 255 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în cadrul încheierii și sentinței arbitrale nr. 59/2021. Recurenta subsumând aceste critici atât motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, cât și pct. 5 din același Cod, care însă, așa cum s-a arătat, conțin sfere de aplicare distincte.

În ceea ce privește critica ce viza nemotivarea sentinței atacate sub aspectul soluției de respingere a acțiunii în anulare împotriva încheierii din 3 martie 2021, se reține că, în raport de incidența motivelor de anulare prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. g) și h) C. proc. civ., recurenta a susținut că tribunalul arbitral ar fi încălcat prevederile art. 15 din Legea nr. 213/1998, întrucât evaluarea prejudiciului pentru lipsa de folosință a spațiului asocierii ar fi trebuit să se facă la o valoare a chiriei de 16.500 Euro/lună, aceasta fiind valoarea de la care ar fi pornit licitația deschisă pentru închirierea spațiului a cărei organizare a fost aprobată de Metrorex.

Mai susține recurenta, că tribunalul arbitral a încălcat prevederile art. 255 (1) și (2) C. proc. civ., deoarece pârâta ar fi solicitat reclamantei să depună la dosarul cauzei contractul nr. x/2003 și contractele de locațiune subsecvente încheiate de C. și că, în acest mod s-ar fi ignorat aspectele de notorietate, care nu ar fi trebuit dovedite, cu privire la acestea.

În acest sens, se reține că tribunalul a încuviințat depunerea contractului x/2003, nu și depunerea contractelor de locațiune, părțile și expertul având acces doar la informațiile cu privire la cuantumul chiriei, extrase din contracte de către recurentă.

În acest context, se observă că recurenta critică modul în care tribunalul arbitral a administrat și a apreciat proba cu raportul de expertiză în cauză, iar acest aspect a fost corect motivat de instanță, întrucât Curtea de Apel București a prezentat raționamentul pentru care a respins aceste critici în ceea ce privește pretinsa nelegalitate a încheierii, în raport cu prevederile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.

De asemenea, recurenta aduce critici sentinței atacate sub aspectul soluției de respingere a acțiunii în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 59/2021 referitoare la nemotivarea acesteia, raportat la faptul că Curtea de Apel București nu s-ar fi pronunțat asupra încălcări de către tribunalul arbitral a prevederilor art. 15 din Legea nr. 213/1998, art. 1246 alin. (1) și art. 1321 C. civ., precum și art. 255 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În acest sens se rețin criticile aduse încheierii și invocarea încălcării prevederilor art. 1246 alin. (1) și art. 1321 C. civ., de către tribunalul arbitral și de către Curtea de Apel, care nu ar fi ținut cont de faptul că acel contract cu nr. x/2003, în temeiul căruia s-au încheiat contractele de locațiune, prin care s-a stabilit chiria comparabilelor avute în vedere în raportul de expertiză, a încetat prin împlinirea termenului, pe de o parte, și că ar fi afectat, pe de altă parte, de o cauză de nulitate care s-a răsfrânt și asupra contractelor încheiate cu terțele societății comerciale care au exploatat spațiile comerciale din incinta stațiilor de metrou.

Ca și în cazul criticilor privind nemotivarea încheierii, se constată că acestea vizează modul de apreciere a probelor de către tribunalul arbitral, fiind astfel excluse controlului judiciar pe calea acțiunii în anulare.

În raport cu dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., Curtea de Apel București a constatat că sentința arbitrală nr. 59/2021 este motivată, fiind expuse argumentele care au condus la soluția pronunțată pe fondul cauzei și care reflectă soluția din dispozitiv, cu referire la chestiunile de temeinicie și cele de legalitate, iar în ceea ce privește motivul de anulare de la art. 608 alin. (1) lit. h) din același Cod s-a constatat, ca și în cazul încheierii, că sentința nu încalcă nicio normă imperativă.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este de reținut că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În raport de cele reținute, Înalta Curte apreciază și această critică a fi nefondată, întrucât contrar susținerilor recurentei, hotărârea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței.

În cadrul motivului de casare, prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenta critică sentința atacată în privința soluțiilor de respingere ca neîntemeiată a acțiunii în anulare îndreptate împotriva încheierii și sentinței arbitrale nr. 59/2021, ce vizau încălcarea prevederilor imperative ale art. 15 din Legea nr. 213/1998, art. 1246 alin. (1) și art. 1321 C. civ.

Analizând aceste susțineri, Înalta Curte observă că recurenta a reluat aspectele care privesc situația de fapt și aprecierea tribunalului arbitral asupra probei cu expertiză pe care le-a circumscris acestor norme, precum și critici referitoare la nemotivarea sentinței atacate, deși aceste aspecte se circumscriu motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Aceste susțineri vizează nemulțumirile recurentei față de soluția dată cererii sale ce a format obiectul dosarului arbitral nr. x/2020, respectiv acoperirea pretinsului prejudiciu cauzat de pârâtă prin lipsa de folosință a spațiului asocierii, în temeiul răspunderii contractuale.

Astfel, prevederile evocate de recurentă - art. 15 din Legea nr. 213/1998 - impun ca concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică să se facă prin licitație publică, iar din acest aspect nu se poate desprinde ideea că ar exista vreo obligație imperativă în sarcina expertului și ulterior a tribunalului de a avea în vedere o valoare a chiriei, stabilită unilateral de recurentă, în vederea organizării unei astfel de licitații.

În ceea ce privește cuantumul unor chirii luate în considerare de expert în vederea realizării raportului de expertiză, nu rezultă că aceste chirii nu s-ar fi raportat la o anumită categorie de spații comerciale subterane având aceeași destinație cu cel aflat în litigiu, respectiv spații situate în stații de metrou comparabile ca trafic cu Piața Unirii 2, unde se află spațiul aflat în litigiu.

În ceea ce privește cuantumul unor chirii luate în considerare de expert în vederea realizării raportului de expertiză, instanța supremă reține că nu se poate pronunța asupra acestor chestiuni care țin de temeinicia soluției pronunțate de tribunalul arbitral, întrucât din aspectele evocate, pe de o parte - nu rezultă că aceste chirii nu s-ar fi raportat la o anumită categorie de spații comerciale subterane, având aceeași destinație cu cel aflat în litigiu, respectiv spații situate în stații de metrou comparabile ca trafic cu Piața Unirii 2, unde se află spațiul aflat în litigiu - iar pe de altă parte, observă că aceste aspecte țin de situația de fapt sau de modul de apreciere al probelor, fapt pentru care susținerile prezentate sunt nefondate și urmează a fi respinse.

Pentru ca susținerile dezvoltate de recurentă să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., acestea trebuiau să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt reținută, ceea ce nu s-a realizat prin prezenta cale de atac promovată.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă METROREX S.A. împotriva sentinței civile nr. 105/F din 13 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă METROREX S.A. împotriva sentinței civile nr. 105/F din 13 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2024.