ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2021/2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României la 28 februarie 2020 în dosarul nr. x/2020, reclamantul Municipiul București, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. (fostă S.C. B. S.R.L. a solicitat obligarea acesteia la plata sumelor datorate, în temeiul contractului de asociere nr. x din 25 septembrie 1995, respectiv: suma de 772.656,35 RON, reprezentând debit neachitat aferent perioadei 1 decembrie 2017 -31 octombrie 2019; suma de 111.601,11 RON, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 31 octombrie 2019, în principal; suma de 17.226,47 RON, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 31 octombrie 2019, în secundar; cheltuieli de arbitrare, ocazionate cu soluționarea litigiului.

Prin sentința arbitrală nr. 107 din 15 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. x/2020 s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Municipiul București împotriva pârâtei A. S.R.L. și s-a dispus obligarea reclamantului să plătească pârâtei suma de 27.999.75 RON, cheltuieli de arbitrare reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe a formulat acțiune în anulare reclamantul Municipiul București, prin care, în temeiul art. 608 alin. (1) lit. f) și lit. h) C. proc. civ., a solicitat anularea hotărârii arbitrale.

Prin sentința civilă nr. 24F/2022 din 9 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamantul Municipiul București, prin Primar General împotriva sentinței arbitrale nr. 107 din 15 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. x/2020, fiind obligat reclamantul la plata sumei de 14.294,26 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtei.

Împotriva acestei hotărârii, reclamantul Municipiul București, prin Primar General a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul apreciind că hotărârea atacată este nelegală, întrucât cuprinde motive străine de natura cauzei, iar instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor legale cuprinse în art. 969 C. civ.

În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, întrucât cererea cu care a fost învestit tribunalul arbitral a fost aceea de a judeca obligația de plată a pârâtei și nu de stabilire a terenurilor puse la dispoziția pârâtei, iar teza prin care tribunalul susține existența plății obligației de plată a pârâtei, doar în limita terenurilor puse la dispoziție, nu are susținere legală.

Critica se referă la faptul că principiul forței obligatorii are o mare importanță în cazul încheierii actelor juridice și cu atât mai mult în cazul încheierii contractelor.

De asemenea, principiul se întemeiază, în primul rând, pe rațiunea care stă la baza textului legal care-1 consacră expres - interesul obștesc de a asigura stabilitate raporturilor juridice născute din actele juridice; "dacă părțile ar putea să nu țină seama și să nu se conformeze consimțământului dat s-ar ajunge la o domnie a nesiguranței în circuitul civil", iar în al doilea rând acest principiu este impus prin imperativul de ordin moral al respectării cuvântului dat.

Contestarea netemeiniciei hotărârii a fost făcută, întrucât lit. f).) și ultima teză din pct. h) ale art. 608 alin. (1) C. proc. civ., deschid în mod firesc și întemeiat calea justificată pentru anularea hotărârii care a fost pronunțată fără să se țină seama că actul obligatoriu încheiat între părți nu este respectat, instanța pronunțându-se pe alte aspecte decât cele supuse judecății.

Astfel, lit. f).) din art. 608 alin. (1) C. proc. civ. a fost invocată pentru că tribunalul nu a fost învestit cu cerere de stabilire a unui nou procent pentru terenurile pe care pârâta își desfășoară activitate, iar lit. h).) din același art. a fost invocat pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale legii - art. 969 C. civ., ceea ce înseamnă că prin încălcarea contractului se aduce, în fapt, o atingere a normei imperative a legii, prin care s-a edictat principiul pacta sunt servanda.

Soluționând în acest fel pricina, instanța a validat modul în care au fost încălcate prevederile contractuale or, rolul instanței este acela de a sancționa încălcarea legii și nu de a proteja pe cei ce o încalcă.

Prin întâmpinarea depusă la 5 iulie 2022, intimata-pârâtă A. S.R.L. a invocat excepția nulității recursului, întrucât criticile formulate vizează netemeinicia hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 13 octombrie 2022, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Așadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. - nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, întrucât criticile vizează de fapt aspecte de netemeinicie privind situația de fapt.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conținutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Din modul de expunere al criticilor se deduce că ipoteza avută în vedere de recurentă în argumentarea motivului de casare evocat vizează faptul că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, recurenta apreciind că nu au fost suficient analizate probele administrate în cauză pentru pronunțarea unei soluții temeinice și legale.

Astfel, din analizarea memoriului de recurs rezultă că motivele invocate nu vizează aspecte de legalitate, ci tind spre o rejudecare a problemei de fond, recurentul criticând de fapt modul în care s-a judecat acțiunea de fond arbitrală, iar nu legalitatea soluției pronunțate de Curtea de Apel, care de altfel a fost amplu motivată, pe fiecare aspect invocat și dezbătut de părți.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

In acest context, se apreciază că, în motivarea cererii de recurs motivele astfel cum au fost dezvoltate sunt doar o reiterare a motivelor indicate prin acțiunea în anulare.

Toate argumentele recurentei-reclamante reprezintă o relatare a situației de fapt și a greșitei interpretări a acestei situații de către instanța ce a soluționat acțiunea în anulare, pe baza probatoriilor administrate în cauză, astfel că, din analiza recursului declarat, se constată că se critică soluția instanței doar în ce privește temeinicia acesteia raportat la administrarea probatoriului administrat în cauză, solicitând, în esență, reaprecierea probelor de către instanța de recurs.

Dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că criticile recurentei referitoare la interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, întrucât vizează temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia.

Astfel, nemulțumirea părții cu privire la modul în care instanța a răspuns referitor la anumite aspecte de fapt în ciclul procesual precedent nu reprezintă un veritabil motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, împrejurarea că, din perspectiva reclamantului, tribunalul arbitral a avut în vedere, în mod greșit, alte prevederi contractuale decât cele ce au constituit temeiul pretențiilor sale nu se circumscrie motivului prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., care presupune nerespectarea principiului disponibilității prin raportare la obiectul acțiunii arbitrale.

În acest context, se reține că în mod corect instanța a constatat că, în realitate, prin acțiunea în anulare de față reclamantul a criticat soluția pronunțată de instanța de arbitrală din perspectiva interpretării și aplicării clauzelor contractului încheiat între părți, critică care nu se circumscrie motivului prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi anulată dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii, iar în cauză se constată că critica recurentului nu se referă la norme imperative, ci la alte norme.

În privința nerespectării dispozițiilor art. 969 C. civ., critica reclamantului vizează interpretarea clauzei art. 4.1 din contractul de asociere, apreciindu-se că, în mod greșit, tribunalul arbitral a reținut că sumele datorate de pârâtă trebuie raportate la suprafețele de teren efectiv puse la dispoziție, însă din conținutul hotărârii arbitrale, se constată că instanța a dat eficiență principiului forței obligatorii a contractului, stabilind drepturile și obligațiile ce revin părților contractante, iar faptul că interpretarea arbitrului nu este conformă cu cea propusă de reclamant nu poate fi reținută ca o încălcare a principului enunțat, acest aspect fiind corect respins ca nefondat.

Așadar, motivarea cererii de recurs se rezumă exclusiv la prezentarea acelorași susțineri din fața primei instanței cu privire la criticile de fond, reluate în acțiunea în anulare.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în acțiunea în anulare.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

In consecință, se constată că recurentul nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale nu au fost respectate de către instanță în raport cu soluția pronunțată.

Referitor la cererea intimatei A. S.R.L. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Intimata-pârâtă A. S.R.L. a solicitat obligarea recurentului la plata sumei de 14.301,18 RON cu titlu de onorariu avocațial, dovedită prin înscrisurile existente la pagina 25 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs, instanța supremă, constatând îndeplinite cerințele art. 452 și pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul să plătească intimatei A. S.R.L. suma de 14.301,18 RON constând în onorariu avocațial.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL BUCUREȘTI, prin Primar General împotriva sentinței civile nr. 24F/2022 din 9 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și va obliga recurentul să plătească intimatei A. S.R.L. suma de 14.301,18 RON constând în onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL BUCUREȘTI, prin Primar General împotriva sentinței civile nr. 24F/2022 din 9 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L..

Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 14.301,18 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2022.